Leader versus challenger

Barcelona si Real Madrid nu sunt totul in fotbal

La fel ca si in fotbal, unde nu joaca nici 0, 01% din fotbalisti la  Barca si Real, si in celelalte industrii, grosul angajatilor este dus de industria care nu e pe locul 1.
Google, facebook, Microsoft, Intel isi permit sa angajeze ce e mai bun si sa investeasca suplimentar in educatia celor pe care i-au angajat. Ca intotdeauna, firmele cele mai puternice din industrie au avantajul major ca atrag prin tehnologii, salarii, conditii de lucru, cei mai talentati oameni de pe piata.
 [Imi place sa tot fac comparatii cu fotbalul, mai ales cu Barca si Real, acestea fiind cele doua modele de succes in fotbal din ultima vreme.]

Aparent, nu exista multe sanse de a avea succes in asemenea conditii sau de a zdruncina status quo-ul din industrie. Nici macar sa ajungi de la pozitia 10.000 la pozitia 1322.

Mi-a placut intotdeauna sa ma uit la locul 1 si sa imi inchipui ca uneori as putea ajunge acolo. Dar am invatat ca e foarte important sa constientizezi unde te afli si mai ales ce poti sa faci pentru a ajunge numarul 1 in zona in care activezi. De fapt, sa constientizezi cine este concurenta si cum poti sa fii mai bun decat ei.

Ce am aflat este ca in business, la fel ca si in fotbal, este vorba despre calitatea echipei pe care o poti forma si cum este mentinuta aceasta calitate. In 2013, mai mult ca in 2003, vedem inovatiile zguduind clasamentele de business. Nokia este in cadere libera (am mai scris despre asta aici), iar Samsung si Apple fac legea in piata. Exista diversi challengeri care incearca sa puna mana pe o bucata de piata, planul nefiind sa atinga numarul 1, ci o bucata zdravana din piata. Jolla, un spin-off de la Nokia, incearca sa atraga succesul pe piata finlandeza, dar mai ales pe piata chinezeasca, cea mai mare piata pentu smartphone. Ar fi un rezultat foarte bun sa prinda ceva pana in 10% din piata chineza.

De ce spun ca e necesara identificarea reala a concurentei? Pentru ca resursele nu sunt nelimitate, iar tu nu poti sa concurezi cu toata lumea. Multe carti de marketing povestesc despre identificarea punctelor tari si a punctelor slabe ale concurentei, despre imbunatatirea executiei, despre o mai buna exploatare a cererii de pe piata respectiva. Altele spun ca nu e relevanta neaparat concurenta, ci pot fi create piete si produse noi, unde  concurenta nu e relevanta in toate aspectele, ci e relevanta nevoia consumatorului.

Sa facem povestea mai scurta. Pietele nu sunt fixe, in unele dintre ele e nevoie de mai multe resurse pentru a reusi, in altele e nevoie de entuziasm, cateva idei bune si o echipa care sa creada in obiectivul propus. Personal, ma simt bine in postura de challenger, in cursa de urmarire pentru a atinge locul 1. Si am observat ca e mai usor sa atingi o data locul 1 decat sa ramai acolo pentru mai multa vreme.  De ce am spus ca ma simt bine in postura de challenger? Pentru ca viteza de crestere in timpul unei asemenea tentative de a ajunge pe locul 1 intr-o anumita nisa este cea mai mare din sectorul respectiv. Iar mai apoi, e necesar sa definesti urmatorul loc 1 pe care sa il urmaresti.
Aceasta este povestea pietricelei albastre, dupa care e bine sa alergi toata viata. Cand te opresti, cand nu te mai misca ceva inainte, esti mai usor de ajuns.

Nu degeaba se spune ca o echipa buna face mai mult decat o suma de oameni foarte buni. Belbin, un profesor de liceu din Statele Unite, a observat ca cele mai bune echipe sunt formate din personalitati complementare. Moneyball, blockbuster-ul despre baseball, urmareste aceeasi metafora, a unei echipe formate din personalitati complementare, care au in suma cei mai buni indicatori de performanta.

Una peste alta, o echipa poate substitui un star, prin motivare, dorinta de succes, colaborare stransa si constientizarea propriei valori. Adica, sa se bazeze pe ce poate face foarte bine si sa ocoleasca lucrurile la care nu performeaza. Prin urmare, adaptarea la piata pe care o adresezi, cu indicatorii de performanta relavanti, este esentiala pentru success.
Ultimul, dar nu cel din urma lucru, care face diferenta intre succes intamplator si succes pe termen lung este  schimbarea focusului de la o cultura de crestere la o cultura de sustinere a perfromantei la momentul oportun. Unul din sefii mei, venit dupa o perioada de extindere sustinuta, a venit cu mesajul ca el vrea sa ne invete sa schimbam unghiul de a privi de la 50 de grade la 15 grade. Progresul inseamna sa te asiguri ca nu vei pierde ce ai avut si cu siguranta inseamna sa nu ai oscilatii ca dealurile din Miorita.

Numarul 1 e intamplator poate, cu siguranta nu e definitiv, dar calatoria in cautarea fericirii ii misca pe toti inainte.