Pana unde se intinde Romania mea?

La ora la care scriu aceste randuri (duminica 16 noiembrie, putin dupa 14.30), cel mai fierbinte subiect este sansa celor din strainatate de a vota. Se invrajbesc familii, se cearta tatal si fiul (mi s-a intamplat si mie), se priveste in tacere la televizor ori se evita elegant subiectele politice.

Faptul ca exista o asemenea mobilizare in diaspora este, pentru mine, imbucurator. Am votat azi, ca de obicei, cu stampila pe partea dreapta. (Daca m-o cerceta Parchetul, raspund bucuros) Dar sa faci  sute de kilometri, cu noaptea in cap, cu copiii in brate sau cu bicicleta, trenul si autobuzul pentru a sta in ploaie cateva ori, inseamna ca Romania nu se intinde de la Siret pina la Giurgiu, ori de la Iasi pana la Arad. Romania e si la Chisinau, si la Madrid, Paris ori Munchen. Asta ar putea fi cea mai tare chestie care s-a intamplat in ultimii 15 ani. Cei care au emigrat, care lucreaza in Europa sau in State, in Chisinau sau in Singapore, sa contribuie, din nou, la corectarea drumului Romaniei. Nu intamplator, cred eu, cei care sunt educati, care castiga bine si care nu depind de favoruri si pomeni, ar trebui sa influenteze decizia politica. Bineinteles, cu un vot, la fel cu cei care depind de ce scrie varful pixului primarului.

Cand primesc SMS-uri cum e cel de mai jos, ma buseste rasul. Dar imi aduc aminte ca politica se face cu implicare. Cu implicarea primariei, care suna antreprenorii sa le aminteasca despre faptul ca sprijina antreprenorii si ii asteapta la vot.
Ei, asta sper sa se schimbe, chiar daca nu iese cine vreau eu azi. Cei care sunt la putere sa fie trasi de atentie, din Romania sau de aiurea, de oamenii care nu depind de ei. Iar pentru asta e nevoie de bunastare. Ca nevoile primare sa fie indeplinite, iar educatia sa fie una cat se poate de buna, pentru a nu fi prostiti pe fata.

Deci, Romania mea se intinde in toata lumea. Cand eram mic, aveam rude in Brasov, in Suceava. Prietenii erau din Suceava toti. Acum am rude in Toronto, in Paris, Portsmouth, Valenciennes, prieteni in Dallas, Regensburg, Sidney, Londra, Southampton, Paris, Lyon, Munchen, Stuttgart, Singapore, Chisinau, Budapesta, Viena, Boston. Asta e Romania mea acum, toti au dreptul sa voteze, poate s-or mai intoarce aici, poate au familii care depind de ei si ei de familiile lor. Sunt cetateni romani, trimit fonduri importante in tara, chiar daca nu platesc taxe si impozite, sunt motivul pentru care nu a dat Romania faliment. Nu au cerut ajutoare sociale, facilitati fiscale sau mai stiu eu ce, si-au luat inima in dinti si au plecat in lume sa se descurce, sa nu mai fie o povara fiscala. Acum, doresc sa isi dea cu parerea.

PS: Stiu ca nu e comod sa accepti ca a pune efortul de comunicare pe aglomeratia si haosul de la sectiile de votare e strategia de a il creste pe Klaus Iohannis. Dar azi a fost singurul mod in care dreapta putea avea o sansa in confruntarea electorala. Deja, fata de 2009, au vota 65000 de oameni in plus. Sper ca in turul doi vor fi mult mai multi, cel putin 100.000 in plus.