Iaca pozna cu Wizzair-ul si pasaportul de UE

Dupa cum v-am mai obisnuit, mai povestesc experiente de calatorie aicea pe blog, doar doar veti baga de seama sa nu patiti din cele nepatite.

Cum am ceva treaba pe-aici prin nord-vestul Frantei, m-am incumetat sa iau belet la Wizzair, cu plecare din Bucuresti, direct la Charleroi. Prima chestie pe care am aflat-o este ca Wizz nu vinde locuri anume, ci doar servicii de imbarcare prioritara. Eu cel putin asa am inteles. Deci, nu am cumparat. Ajung in Bucuresti (cu masina, pe care am lasat-o intr-o parcare din apropiere, cu un pret modic) si ma arunc drept in mijlocul aeroportului, cu gand sa trec de cerberii de la securitate, dimpreuna cu 2 copii si un set de apa, iaurt etc., din alea din care nu ai voie de obicei. Oamenii, super de treaba, impresionati cu siguranta de zambetul fica-mii, imi fac semn ca nu e vreo problema si ar trebui sa o intind spre poarta 38. Asta, pentru cine nu stie, e drept in capatul cel mai indepartat al aeroportului, aripa aia noua. Zis si facut, acolo erau mai toti pasagerii pentru Charleroi, dupa principiul ca tre sa se urce rapid in autobuz. Prima surpriza placuta, cei care calatoresc cu copii mici (sub 2 ani), au dreptul la imbarcare prioritara. Ne bagam in fata, cu aceasta mare ocazie, cu speranta ca vor fi 2 ture de autobuz si apucam sa ne alegem locurile. AU fost 2 autobuze, doar ca in primul erau deja 75% dintre pasageri. Noi nu am fost foarte sprinteni cu cei 2 copii si cele 3 papornite, deci nu ne-a ajutat ca am fost imbarcati prioritar. De fapt, asta e o mare teapa. Mai bine ii lasi pe aia prioritarii sa se urce si ramai la urma, sa te urci in primul autobuz. Asta e cel mai pont, si e si gratis.
In fine, ne-am aflat in avion, unul curatel, simpatic, cu toate ca scaunele nu se rabateaza. Primul semn major de low-cost. Al doilea a fost ca apa si toate cele se platesc, dar macar inteleg de ce in aer platesc 9 RON o apa plata. Nu inteleg de ce platesc acelasi pret pentru apa in aeroportul Bucuresti. Oare plimba toate produsele o tura prin aer? Altfel, oameni spalati in zborul spre Bruxelles, in comparatie cu cei ce calatoresc spre Londra. O fi Londra trendy, dar se pare ca respectivii calatori apreciau din plin sacosele de rafie, cu care era burdusit avionul. Dar, cum spune francezul, sa revenim la oile noastre.

Care oi au aterizat la Charleroi, la aceeasi ora aproximativ cu zborul de Casablanca. Plin de marocani, cu pasapoarte marocane. Care nu sunt din UE si sunt verificate indelung, incat sa creeze o coada lunga, pret de vreo 25 de minute, si un sentiment de usurare ca am pasaport european. Stiu ca nu e prea mult, dar macar nu se uita lumea urat la mine. Pe toti cei care se simt cu musca pe caciula ca sunt comparati cu tiganii ii invit sa isi lasa barba de musulman si sa calatoreasca prin aeropoartele europene.

Read More...

Oaspeti la Carte Noua

Incepand cu 1 martie, Carte Noua are oaspeti. Un grup de doctoranzi de la Facultatea de Psihologie a Universitatii A.I.Cuza cerceteaza care sunt factorii de succes in cariera. Cu ce sunt mai bune unele firme decat altele, dar mai ales care sunt criteriile care ii fac pe angajati oleaca mai fericiti.

Stati pe aproape pentru a participa la studiu si a citi concluziile. In premiera, ponturi si concluzii, pe CarteNoua.com.

Read More...

Scrisoare domnului primar

Domnule primar,

m-am hotarat sa scriu scrisoarea asta intr-o dimineata, cand ma indreptam spre serviciu si eram exasperat de numarul de gropi pe care trebuia sa le ocolesc, ca sa nu mai vorbesc de zonele prin care nu puteam ocoli nimic si intram in cratere. Stiu, o sa imi spuneti, la fel ca si concurentul politic, ca iarna nu-i ca vara, a fost gheata, ninsoare si asa mai departe. E adevarat, dar dupa prima chestie de care mi-am adus aminte, am inceput sa le iau la rand pe toate care nu imi plac. Si nu sunt putine. Simpatiile mele politice nu va includ, dar nici nu v-ar exclude daca as vedea rezolvate macar jumatate din cele care ma deranjeaza.

Cel mai tare m-a deprimat in ultima vreme o discutie legata de intoarcerea unor persoane in tara, mai exact in  Iasi. Buni profesionisti, oameni faini, care traiesc in perioada asta in Germania. Cu plusuri si minusuri traitul asta in Germania, dar cand vine vorba de a ii convinge sa se intoarca inapoi, am dat de doua argumente infailibile:
- "Pai nu vezi ce gropi sunt in Iasul ala?" - si da, sunt gropi, -multe- nu doar in santierele proaspat deschise.
- "Da' aeroportul ala cand se mareste, ca imi ia 2 zile sa ajung la Iasi!?" - nu or fi doua zile, dar 14 ore de la Munchen ori 600 EUR de la Paris mi s-a intamplat si mie. Pentru comparatie, sunt necesare 2,5 ore de zbor pana la Munchen (cu un avion mai maricel, ce nu aterizeaza pe pista noastra) si 100 EUR de la Bacau la Paris. De asemenea, cu un avion mai maricel.

O sa aud ca nu avem bani sa le facem pe toate, ca acum ne-au venit fondurile europene si a trebuit spart tot orasul, sa fie bine peste X ani. Super! Dar de ce s-a inceput cu bulevardul Pacurari, care fusese facut cu 2 ani in urma? Mi-ar place un primar care sa chiverniseasca banii cum o facea mama cand eu si frate-meu eram in facultate, iar ei aveau un singur salariu de invatatoare. Nu stiu cum facea, dar aveam si de imbracat, si de mancat, si de carti. Ce-i drept, fudulii din astea nu am vazut sa faca mama si se gandea de doua ori ce face cu fiecare banut.

Si ne sfatuiam cu totii cum ar fi mai bine. Ne baga pe toti trei "in sedinta", sa planificam ce e mai bine si ce ne place. La cati bani aveam, eu as fi dictat ca mancam numai fasole si din cand in cand ciolan. Dar a avut formidabila prezenta de spirit de a discuta astea cu noi. Si la fel facea cu hainele, cu ce trebuia sa reparam prin casa. La fel mi-ar place sa fie implicati cetatenii in planurile orasului. Sa iau doar ultimele discutii cu teii care se taie, pentru a lasa o vedere frumoasa asupra Palatului Culturii. Da, palatul ala care e acoperit acum cu o tabla ca pe palatele de la Ciurea. Mi s-a spus ca se innegreste cu timpul, dar la cati bani s-au spart pe concertele electorale din fata palatului, mai bine puneati direct o tabla mai ca lumea.
Asta ma duce si la urmatorul punct despre care mi-am propus sa scriu. Despre pomeni. Din astea electorale, din alea fotbalistice, din celelalte legate de favoruri. Pomenile au impact electoral imediat si impact pozitiv in viata oamenilor mai deloc. Cum ar fi fotbalul... E o coincidenta formidabila ca echipa de fotbal din Iasi promoveaza mai ales in anii pre-electorali, ca semn al interesului primariei, iar apoi da faliment cu eleganta si se desfiinteaza echipa. Normal, dupa saracia din jur, probabil. Iesenii, oricat de mandri s-ar simti de mostenirea culturala, sunt saraci fata de alte orase mari din tara, mai ales cele cu vedere la vest. Fabrici nu sunt prea multe, nici nu prea au curaj sa vina, iar primaria nu da semne ca s-ar preocupa sa genereze locuri de munca. Dar din alea adevarate, care creeaza valoare adaugata, nu din cele care plimba banii dintr-un buzunar in altul, cum sunt mall-urile si alte centre comerciale asemenea. Eu sunt programator (ce-o mai fi ramas) si cred ca e un domeniu in care Iasul poate performa. Facultatea de Automatica si Calculatoare era cea mai buna din tara in anii '90. Sunt atatea mii de locuri de munca in domeniul acesta. La fel si la call centere, back-office si altele asemenea. Cum facem sa mai vina, sa ajunga, de exemplu, ca Timisoara si Clujul in ceea ce priveste tehnologia? Sa nu mai vorbesc de investitii de tipul celei de la Delphi. Care nu a avut loc in oras. Nu stiu nici acum de ce, dar taxele se platesc la Primaria Miroslava.

Or fi toate astea din cauza lipsei de infrastructura? Nu cred ca doar de la infrastructura lipsa ni se trage. Dar lipsa unui aeroport cu conexiuni in orasele mari din Europa se simte in business. E amuzant cum orasul care avea al doilea numar de locuitori din tara la un moment dat primeste constant fonduri mai putine decat Bacau, Piatra Neamt sau Suceava. Aud placa cu cea mai mare suma atrasa de un oras din Romania din fonduri europene. Totusi, care este media de fonduri europene pe cap de locuitor? Si, mai ales, ce se face cu banii acestia? Pasaj pe sub intersectia de la Fundatie? Asfaltarea bulevardului Pacurari la fiecare doi ani si lasarea Nicolinei cum era?

Ori poate facem rost de ceva banuti sa ii bagam in autostrada spre Tirgu Mures, doar-doar s-or mai dezgheta activitatile de productie. Poate se intampla ca toti politicienii astia care apar la televizor si spun ca au functii mari in partidele de guvernamant sa mai faca lobby si pentru primaria din Iasi, sa primeasca fonduri.  Sa nu fie intotdeauna ultima prioritate, pe criteriul ca e cel mai apropriat oras de granita de est.

Imi lipseste o strategie de dezvoltare a orasului, care sa fie asumata public si sustinuta de primar si politicieni. Si nu una facuta pe un colt de hartie intr-un birou frumos varuit din bani europeni, ci o strategie generata de o dezbatere publica. Care sa ia in considerare parerile tuturor, nu numai celor care l-au votat pe primar, care sa sustina punctele tari ale Iasului, sa dezvolte partile care nu merg si sa arate cum va creste nivelul de trai al cetatenilor, in fine sa arate cum primaria este preocupata de dezvoltare si nu doar de varuit.

Sper ca va fi citita scrisoarea pana si de primar si va fi discutata, chiar daca mai mult online.

Cu stima,
Manole

Read More...

Frica

Frica este una dintre cele mai importante surse de motivatie. Dar si cel mai mare dusman al omului in societate. Tolontan scrie foarte bine, chiar magistral, despre cum controleaza frica societatea romaneasca. Prin alte resorturi decat in timpul dictaturii, frica este bine instalata inauntrul nostru si impovareaza. Aparent, toate deciziile sunt libere, dar controlul pe care il exercita sistemul politic asupra societatii este mult prea extins.
Ma distreaza teribil emailurile legate de teoria conspiratiei. Entitati, oameni care se aliaza pe ascuns si au un program clar. Nu exista nici un program ! Exista lacomie, saracie si mult tupeu. Exista cateva persoane care se erijeaza ca lideri politici, dar nu au controlul actorilor politici. Care actori politici nu au prea multe in tartacuta decat imbogatirea. Am mai scris despre mari  lideri politici care au absolvit Facultatea de Drept la Universitatea M. Kogalniceanu, iar apoi au spart norii spre deputatie. Ori despre traseistul politic care a stat 10 ani in facultate, pentru a obtine avantaje materiale. Acum are culoarea mov (le place curvelor) si apare la diverse televiziuni care il prezinta. Nu ii vad in stare de a crea un sistem, dar ii vad preocupati de a pune presiune ca avantajele personale sa nu se termine.

Mecanismul a ajuns relativ simplu. Cei care sunt la mila statului sunt usor de controlat. La fel ca si  cei din businessul care depinde indisolubil de relatia cu statul. Toata lumea se revolta de faptul ca statul cheltuie cateva sute de milioane cu biserica. Dar nimeni nu se revolta ca primarul in functie actioneaza dictatorial, ca nu exista consultari publice pentru proiectele majore ale oraselor, ca banii din spitale nu se dau pentru salariile medicilor, ci mai degraba pentru contracte paguboase cu furnizorii de medicamente sau echipamente. Ca sunt putine sosele in Romania unde nu s-a furat la constructie. Ca nu se investeste cu cap, ci se investeste pentru a prinde o cota.
Dar cel mai tragic este ca nu mai investim in invatamant. In familie, am o legatura stransa cu sistemul de invatamant si am aflat ca invatamantul se mananca singur, din interior. Imi pare foarte rau ca profesorii sunt prost platiti, ca nu pot sa se intretina in mod rezonabil din salariu. Dar sistemul nu alimenteaza performanta, ci alimenteaza o metoda de a genera posturi in invatamant. Cata nevoie este de absolventi de mecanica, chimie, ingineria mediului - pe de o parte, si cata cerere este in IT? Care este schimbarea care s-a intamplat in ultimii 20 de ani? Mai nici una, m-as aventura sa spun. Multe profile nu au cautare, iar pentru altele cu cautare (cum sunt dreptul, stiintele economice) exista o inflatie de diploma, iar relevanta studiilor la oricare facultate este minora.

Si acum despre frica: un sistem de invatamant care produce multe rebuturi, un stat care este preluat de interesele private ale indivizilor care lucreaza in posturile de la stat, nu poate produce decat frica. Frica de a pierde subzistenta. Nu beneficiile, ci subzistenta. Neavand calificari relevante, cu o educatie precara, ajungi dependent de decident. Eu sunt in pozitia relaxata de a nu depinde de favoruri politice, pe de o parte, si de a alege tara in care sa traiesc, pe de alta parte. Dar ma lovesc in interactiunile cu statul de ecoul fricii de a nu isi pierde jobul ala naspa din care pot sa traiesc. Performanta nu se poate concretiza si din cauza sistemelor de evaluare care fac totul o apa si un pamant. Revin la invatamant, criteriile de evaluare, metricile folosite, au tendinta de a eluda chiar esenta invatamantului - munca de la clasa. Se puncteaza activitati extrascolare, proiecte europene, cate diplome aduni la curriculum, dar nu se evalueaza activitatea la clasa. Deci, performerii in predare sunt intimidati de cuconete cu zeci de diplome la purtator, fara nici o aplecare spre munca de profesor. Asta se extinde in orice caz unde nu ai alernative. Businessul nu merge, nu ai competente, deci orice job care poate plati ratele si cheltuielile curente este mega-important.
plansul lui Ponta dupa 9 miliarde. Totusi, pot fi cheltuiti toti banii din bugetul UE?
avem bani? Da, dar nu si de furat.

Sa vedem cum ar merge lucrurile daca am face exercitiul cu un sistem educativ coerent. Un sistem care sa considere care e strategia industriala a Romaniei, care sa genereze pregatirile necesare pentru activitatile desfasurate in Romania, care sa recompenseze performanta in educatie, nu doar numarul de olimpici. Daca as fi maine ministrul educatiei, nu as mai premia deloc profesorii care produc olimpici. Le-as multumi frumos, dar nu ar fi nici macar jumatate de criteriu de performanta. Sa-i numaram pe olimpicii aia internationali, sunt demult in State sau in Europa de Vest. La studii sau la munca. Hai sa ne concentram pe cei care raman aici sa plateasca impozite si care nu au dupa 12-17 ani de scoala competentele care sa creasca businessul local.
Sa mai facem un exercitiu, in care ne uitam mai atent la felul in care folosim serviciile medicale. Cum folosim competentele medicilor de familie, cum ii platim un pic mai bine pe medici, dramuind mai bine contractele cu furnizorii de medicamente si echipamente.
Sa facem un exercitiu cu asigurari medicale diferentiate, in functie de cuantumul contributiei in ultimii 3 ani in cadrul familiei. Nu se poate ca toti 22-23 de milioane de romani sa fie intretinuti medical de valoarea adaugata creata de circa 2.5 milioane. Nu pot sa cer servicii ca in Austria, cand platesc de 10 ori  mai putin asigurarea medicala, atunci cand o platesc. Si sa ii sustin pe capsunari, care vin sa se trateze in Romania, sa isi puna plombe, pe asigurarea medicala generala.
Tuturor celor care le-ar fi frica de asemenea schimbari le spun ca frica genereaza saracie, subdezvoltare. Iar lipsa de atitudine este expresia primara a fricii. Schimbarile sunt dureroase, nu stim daca vor duce chiar acolo unde vrem cu totii, dar pot impinge la progres. Sa impingem societatea la schimbare. Fara FRICA!

Read More...

Cum sa ingrasi porcul in ajun - Mic tratat de superficialitate

Sunt cateva proverbe romanesti de mare efect. Unul dintre ele se refera la ingrasatul porcului in ajun, cu scopul declarat al unui castig financiar suplimentar. Asa s-ar fi exprimat ziarul Scanteia. In ultima vreme am tot observat ca toti porcii se ingrasa in ajun. Studentul nu invata nimic in timpul semestrului, dar baga material in ultimele 48 de ore de dinainte de examen. Proiectele se fac in saptamana de dinaintea predarii. Pentru bac se invata in semestrul doi din clasa a doispea, pentru interviu se pregatesc in ziua de dinainte. A aparut unu nou super erou: Omul Student. In fine, comenzile nu se pregatesc niciodata cu cateva zile inainte, chiar daca fluiera vantul prin firma, Noul erou : omul student, care invata intr-o noapte cat nu a invatat in 3 luni.

Totusi, pedagogia afirma ca sunt 3 stagii ale invatarii: predare, consolidare, verificare. Asta presupune a face lucrurile asezat, pentru a avea un beneficiu in timp. Totusi, la ce bun sa inveti? In momentul in care examenele de admitere in liceu si facultatea s-au masluit ani la rand, cand notele din scoala generala si liceu au fost folosite ca medie de intrare mai departe, cu toate ca metrul de masurat avea un numar variabil de centimetri, nu prea are mare sens sa inveti, dar mai ales nu are sens sa studiezi. Modelul rapid de obtinut rezultate e compilarea unui eseu din alte 10 eseuri de pe net, nu are rost sa mai citesti decat pe diagonala si sa generezi cele 3 pagini cerute de profesori. Diploma e cheia avansarii in cariera, iar universitatile particulare si mai nou cele de stat, au raspuns acestei cereri prin modele simplificate de obtinerea a diplomelor de drept, economie si asistenta sociala.
Aruncati o privire asupra ofertei educationale ale universitatilor private si veti observa ca au specializari ce se adreseaza destul de mult posturilor din sistemul de stat. Nu genereaza ingineri, nu genereaza arhitecti sau alte meserii care se adreseaza direct pietei de munca. Nici nu vor introduce, pentru ca baza principala de clienti sunt cei care au nevoie de hartie pentru a da o spaga si a se angaja la stat.

Intrebarea principala ramane: cum pot sa obtin mai rpd o diploma?
Cunostintele nu prea conteaza, pot sa ma plang mai apoi ca nu m-a invatat nimic facultatea, ca profesorii sunt incompetenti, chiar daca nu am pus o intrebare de-a lungul facultatii.

Deci, unde e porcul ala? Ca maine am examen.

Daca mai vreti, pe tema va recomand si o carte: Superficialii. o gasiti la Publica.

Read More...