Cum sta treaba cu orientarea profesionala in Romania

Am 2 copii, la varsta la care meseria pe care o vor imbratisa nu e un subiect de actualitate.
Jobul meu ma confrunta cu foarte multi oameni la primul angajator. Probabil ca mai mult de un sfert din cei care ma citesc ma cunosc de la serviciu. Am facut multe interviuri, am decis diverse forme de angajare si promovare a joburilor si am observat ca e greu sa iti dai seama care sunt cerintele din piata de munca. Bineinteles, daca faci un snapshot la piata muncii azi, poti sa vezi cate ceva. Nu e de ajuns ce se publica in ziare. Ziarele spun ca trebuie sa faci IT, sa stii limbi straine sau sa fii manager. No shit, toata lumea ar vrea sa faca asta, dar nu toti pot. Si, mai ales, sunt mai putin de 40000 de programatori in Romania. De 2 ori mai multi decat acum 5 ani, cu toate ca au plecat cel putin 5000 de oameni in perioada asta in vestul Europei si in America. Vreo cativa ii puteti intalni prin Australia si Noua Zeelanda, de unul am auzit ca ajuns in Chile, sigur sunt 3-4 si prin Africa. Cu toate astea nu toti sunt programatori, ci doar pe la 1% din angajatii din Romania. Daca ne incordam grozav, se poate duce procentul la vreo 2.5%, in circa 10 ani, cu prioritizarea fondurilor pe facultatile tehnice sau mai stiu eu ce giumbusluc grozav.

Imagine preluata de pe zf.ro

Pana la calea estoniana, ce introduce cursuri de programare din clasa 1, mai e oleaca. Skype s-a facut in Estonia, noi avem Bitdefender si cam atat. Noi avem ca avantaj competitiv costul fortei de munca (nu intamplator avem atatea fabrici de componente auto, fabricile Dacia si Ford), avem ca avantaj proximitatea fata de restul Uniunii Europene si numarul mare de locuitori din Romania. Da, suntem multi, chiar si cu scaderea de dupa '89. 20 de milioane e o piata mare de desfacere, dar e si o piata mare de forta de munca. Nu suntem foarte pregatiti sa adaptam scoala la nevoile anului 2040, nu prea pricepem ce se intampla in jur, nu avem atitudine civica si asteptam sa ni se dea. (aproape) Toti parintii sunt dispusi sa cumpere diploma copilului, sa faca presiuni pe profesori pentru note mai mari, dar foarte multi nu ar cumpara consiliere in orientarea profesionala. Daca citesti ziare nu e de ajuns, nu poti sa intelegi prea usor ce se intampla.
Numarul de locuri la facultate este influentat direct de interesele si influenta cadrelor didactice din facultati si universitati. La liceu se intra pe baza unor note care nu se acorda in mod unitar (sigur ca la tara notele sunt mai mari la aceeasi stiinta de carte, iar la unele licee de fite se dau note in functie de ce masina e parcata in fata casei onorabilului parinte).
Deci, daca e sa recomanzi cuiva o meserie si o scoala, chiar esti intr-o mare dilema. Sistemul nu iti da nici o sansa, e mult noroc la mijloc si intuitie a parintilor.
SUCCES!

A, si sa nu uit: cine plateste studiile alora care se cara rapid din Romania?