Despre echilibru si masura

E duminica, din nou o postare legata de o pilda biblica. E vorba chiar de pilda primara a lui Dumnezeu, care a facut lumea in 6 zile, iar in a saptea S-a odihnit. Nu e vorba de omniprezenta, omniscienta si atotputernicie. E vorba despre lucrurile care sa se desfasoare la timpul lor.
Exista un timp pentru toate, un timp pentru familie, un timp pentru munca, unul pentru credinta si unul pentru pasiuni. Un timp pentru a iubi, un timp pentru a fi sever, un timp pentru a fi iertator si altul poate pentru a fi neingaduitor.
Pentru un singur lucru exista un moment ideal : acela de a face fapte bune si de folos celorlalti. Acesta se afla intotdeauna intre ziua de ieri si cea de maine, adica acum. Orice am face, e bine de tinut minte ca ne privim in oglinda si e bine cand ne place ce vedem. Oglinda nu e ca pentru Bianca Dragusanu, sa fie indreptat totul cu bisturiul, cu photoshop-ul si haine mulate, e oglinda felului in care traim cu noi insine. Si acolo stii, fara sa fie posibil sa ascunzi, ce ai facut si ce nu, cum ai facut si ce nu iti place.
Masura in ceea ce faci e data de principii si valori, de presiunea familiei si a societatii, de televizor si ziare, dar mai presus de toate, de noi insine. Fara masura in toate, consumam prea mult, suntem prea prinsi cu munca sau cu pasiunea, suntem prea ingaduitori cu politicienii si prea aspri cu copiii. Cum dietele disociate nu fac bine, asa si viata fara echilibru si masura e greu de dus la capat in liniste.

Imagine preluata de pe pagina de facebook a lui Vlad Craioveanu