Unul dintre hobby-urile mele este sa gatesc (nu, blogul ala nu e al meu). Fac asta din cand in cand, nu destul de des sa pot sa va invit la masa, dar destul incat sa repet retetele de cateva ori.
Inainte de Anul Nou obisnuiesc sa fac cornulete impreuna cu fiul meu. El se distreaza, eu ma bucur de o companie grozava in timp ce imi practic una dintre pasiuni. Zis si facut! Doar ca am observat ca nu imi ies bine cornulete in ceea ce priveste forma. Nu seamana neam cu cele facute de o patiserie sau cele pe care le pot gasi in magazin. La gust sunt bune, dar nu ma descurc sa le fac la fel de bune ca mama.
M-am intrebat ce imi lipseste ca sa am succes. In principiu, sa fii barbat si sa gatesti iti ofera ceva prilej de conversatie cu prietenii, o mancare pe gustul tau (daca reusesti sa te descurci pana acolo) si un pic de apreciere din partea doamnelor (vedem ce putem face cu asta mai tarziu). Dar eu imi doresc in continuare sa imi iasa beton cornuletele.
Intre doua pahare de bere (de!, barbatii au si alte pasiuni in afara de gatit), am inceput sa analizez ce nu merge. Am descoperit ca nu aveam un design prea bun. Foaia de aluat avea o forma neregulata, iar grosimea nu era uniforma. Nici implementarea nu era prea uniforma. Adica taiam bucati mai mici sau mai mari, cornuletele aveau volume diverse si aratau foarte eterogen. Si ma gandeam cat de important ar fi fost sa am o metoda de a le face foarte asemanatoare. De fapt, sa pot prezice cum vor arata si cat vor fi de mari sau de mici.
Apoi, din deformatie profesionala, mi-am dat seama ca un anume fel de a face lucrurile (a se citi metode) ajuta in predictibilitatea rezultatului. Bineinteles, exista doua componente in a face prajituri. Gustul si aspectul. Gustul este influentat de oameni in mod diferit, dar forma poate fi usor reprodusa. In mod normal, prajiturile gustoase, dar cu un aspect neregulat nu au aceeasi vandabilitate ca si cele foarte aspectuoase.
In consecinta, am tras o concluzie pentru mine: o organizatie care isi defineste metode de dezvoltare pe baza experientelor anterioare isi maximizeaza sansele de a produce software de calitate. Motivul principal este ca oamenii pot pune la lucru creativitatea si inovatia, pe fondul unei performante constante asigurate de o metoda. In final, un proces de dezvoltare, fie el clasic sau agile arata maturitatea unei organizatii si sustine performanta. Altfel, produsele vor fi inegale, la fel ca si cornuletele mele.
Mai jos am adaugat si o caricatura celebra referitoare la dezvoltarea de produse software.
1 comentarii:
As dori sa tin site-ul curat de linkuri nerelevante. Atata vreme cat nu sunt reclame, nu doresc nici sa adaug linkuri nerelevante.
Multumesc deocamdata pentru interes...
Trimiteți un comentariu