Plagiat, educatie, industrie, FALIMENT

E un moment fierbinte in Romania. Referendumul aprinde mintile, transeaza pozitiile si radicalizeaza discutiile. Asta in unele cazuri, in alte cazuri, din cauza balacalerii continue, duce la un non-combat de toata frumusetea. Eu am convingeri de dreapta, tata are convingeri de stanga dintotdeauna, iar acum am ajuns impreuna la concluzia ca nu e rost de lupta de idei in toata situatia asta.

Asta m-a intristat, de fapt. Lupta de idei se duce in cateva colturi, principiile si valorile sunt clamate, dar rareori respectate, mai ales in ceea ce priveste situatiile importante in viata unui om. Nu ma refer la cedatul locului in autobuz, ci la modul in care se dobandesc pozitii, titluri, bani.
Unul dintre subiectele pe care s-a batut moneda a fost plagiatul lui Victor Ponta. Cred ca este un tip indeajuns de inteligent ca sa fi fost in stare sa isi ia titlul de doctor. Doar ca s-a mai ocupat si cu altele, iar doctoratul a ajuns la si altele. Totusi, a ravnit la titlul respectiv, mai ales sub tutela lui Adrian Nastase. Eu cred ca nu e singurul si mai sunt cateva sute de doctori in tara asta, cu o cercetare de o calitate similara.

Oamenii s-au raportat la situatia asta in genere in doua moduri. Cei care stiu ce inseamna un titlu universitar muncit, care publica in reviste cu coeficient ISI important si care si-au mancat tineretile in biblioteci si laboratoare. Langa ei, alti oameni cu valori si principii inalte, probabil profesori (nu cei care au absolvit Spiru'), medici, habar nu am cate meserii pot pune aici, de fapt, cei pentru care competitia are reguli si nu poti castiga prin metoda "gol marcat cu mana intr-un meci de fotbal".
Ceilalti, sunt "result-oriented". Asa suna in engleza. In romana, sunt fanii lui "merge si asa", "colegul e de vina", "de ce sa iau un 7 muncit, daca pot sa copiez cu casti wireless". Gloriosii exponenti ai inteligentei romanesti, care se mandresc cu "olimpicii nostri" la matematica, dar nu si-au luat bacul, daca l-au luat au facut o facultate pentru diploma, nu au o competenta anume, dar traiesc prin succesele altora. Daca au ocazia sa prinda un job bugetar, la fel ca si grecii si francezii, vor dori sa iasa de acolo la pensie, vor sustine egalitatea in sanse (in zero sanse pentru toata lumea, ca la toti ni-i greu), vor condamna capitalistii straini care sug sangele muncitorilor romani, ai patronilor romani care nu au pic de respect pentru gratar si bere. Stiu, suna deja un pic deplasat, si tusele sunt mai groase, dar sunt cei care isi traiesc succesele prin corespondenta, si, bag mana in foc, sunt cei care vor tine pumnii gimnastelor romane la Olimpiada. (Ca o paranteza, am citit pe blogul lui Tolontan ca sunt 200 de gimnaste in Romania, de toate).

Intr-un asemenea ecosistem, universitatile romanesti, de care eram cumva mandri dupa '90, decad predictibil. Au fost mai multe serii de golire a instalatiei de cadre, dublate de o slaba atractivitate a joburilor de asistenti universitari. In plus, e din ce in ce mai rara inceperea unei cariere universitare dupa o perioada de activitate in industrie.In acest fel, o conexiune directa si concreta intre industrie, business si mediul universitare este din ce in ce mai rara, deci ne confruntam cu un autism universitar, care traieste intr-o lume paralela. Sa luam un exemplu, situatiile in care cercetarea universitara se poate aplica in industrie sunt mai mult decat rare. Iar profesorii care lucreaza pentru granturi, le obtin de la Uniunea Europeana, programele romanesti de cercetare si foarte rar de la companii.

La sfarsit, problema se reduce la competitivitate economica. Romania este acum o piata de desfacere importanta si un rezervor de forta de munca, in principal pentru Germania, UK, Olanda, Franta, Austria probabil. Intr-o asemenea cultura, pasul la nivelul urmator de competitivitate nu poate fi facut daca cei talentati aleg sa lucreze invariabil in strainatate, fie la universitati, dar mai ales la companii. Realizarea de produse, iar mie imi place sa amintesc Bitdefender, este modul inc are putem accesa nivelul urmator de competitivitate.

Interesant mi se pare cum se raporteaza romanii la titlurile universitare. Un doctorat a ajuns un loc comun, iar faptul ca ai copiat sa il obtii nu mai pare atat de scandalos in momentul in care la bacalaureat se copia masiv, notele din gimnaziu si liceu nu reflecta competitivitatea, ci mai degraba competitia pentru a obtine cu orice pret un loc la nivelul urmator al invatamantului. Bineinteles, sunt multe de imbunatatit in metodele de predare, dar sunt cateva lucruri care au devenit critice de imbunatatit: CINSTEA si RESPECTUL fata de competitor in momentul in care iti doresti o diploma.

Conform statisticilor prezentate de BusinessDay, sistemul educational romanesc genereaza un numar de doctori mai mare decat cel generat de sistemul american. Nu avem nicio universitate in Top500, dar avem titluri de doctor. In momentul in care aceasta diploma a devenit la fel de valoroasa ca si una de bacalaureat, iar metodele de obtinere sunt frauduloase chiar in cazul unui prim-ministru si sef de partid, nu e de mirare ca valorile sunt bune sa te stergi undeva.


Sa nu ne miram daca faimosul sistem de invatamant romanesc va da un faliment glorios in urmatorii 10 ani, iar competitivitatea economica va scadea. Minciuna are picioare scurta, iar marca romaneasca inregistrata in propaganda comunista -Romanii sunt destepti- isi va vedea obstescul sfarsit.