Se afișează postările cu eticheta calatorii. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta calatorii. Afișați toate postările

sâmbătă, 24 august 2013

Aventuri in aer si pe pamant (respectiv pe aeroporturi) [II]

Leave a Comment

Aventuri in aer 


Primavara asta am calatorit mult cu avionul, in orice caz mai mult ca de obicei. Si am inceput sa fac mai multe conexiuni intre serviciile oferite la bord, felul in care se comporta personalul si pretul de zbor. O sa fie in patru episoade, unele  despre companii si unele despre aeroporturi. Astept provincia cu comentarii :P.

[Partea 1]

Am povestit desper Tarom, Alitalia si Air France. Aripa latina a aeronauticii.

Sa vedem ce fac germanii....

Lufthansa

e o companie buna si exacta. Cu timpul stau foarte bine, in orice caz pe rutele pe care am zburat eu. Preturile nu sunt cele mai mici peste tot, dar pe anumite segmente, mai ales intern in Germania e chiar foarte ieftin. Au inovat cu avioane noi, care minimizeaza spatiul ocupat de scaune. Au stewardese batrane, care se tin inca bine, in contradictie cu avioanele noute, cu un aer trendy. Probabil o fi o caracteristica


Austrian Airlines


Austrian zboara din Iasi de mai multi ani, cu o cursa directa la Viena. Prima cursa internationala din Iasi. Foarte bine. Viena e o destinatie foarte cautata de romani, din Bucuresti fiind cele mai multe zboruri catre o destinatie externa. Ce sa spun, sunt multe companii multinationale cu responsabilitatea regionala la Vienna pentru Europa de Sud-Est. O fi ceva acolo... Austrian au devenit faimosi pentru marul pe care il servesc la pranz pe cursa Viena - Iasi. Ce-i drept, nu am capatat niciodata o masa de la ei, maximum ce puteai spera era un mar si o napolitana, daca erai mai tigan asa si cereai de amandoua. Daca zburati cu Austrian, puneti 5-10 euro deoparte pentru un sandvis in aeroport, mai ales cand aveti zbor de conexiune. Aveti toate sansele sa ramaneti flamanzi sau sa va ocupati mai abitir in zborul respectiv de silueta.
In general, Austrian are rute bune pentru conexiunea cu Europa, dar sunt mai scumpi decat Tarom si confortul nu e mai sus.

Carpat Air

Contrar stirilor tulburi pe care le-am auzit despre ei in ultima vreme, Carpat Air a parut multa vreme o alternativa buna la companiile din Vest, mai ales pentru Romania. Am citit ca targetul lor a fost multa vreme italienii cu afaceri in Romania si Moldova si au organizat traficul prin hub-ul de la Timisoara. Pe vremea aceea, am primit whiskey si vodca la bord, aveau curse multe si numarul destinatiilor era in continua crestere. Acum au desfiintat hubul din Timisoara si opereaza curse pe distante mai lungi, point-to-point.
Aeronavele erau destul de vechi la o prima vedere, dar se intampla frecvent, din experienta mea de a zbura cu ei, sa aiba intarzieri pe una dintre rute care sa se reflecte in legaturi. De pomina a fost experienta din iarna lui 2012, cand aproape m-am blocat pe aeroportul Timisoara din cauza zapezii cazute la Iasi. Avioanele CarpatAir nu s-au incumetat sa aterizeze la Iasi, spre deosebire de Tarom. Deci, mi-au oferit sa merg la Bacau si de acolo sa ma descurc. Eram impreuna cu inca 14-15 colegi de la birou si am organizat un autocar Bacau-Iasi, unde am mai luat inca vreo 10 ghinionisti. Am ajuns la Iasi pe la 1-2 noaptea, intr-un Iasi de poveste, unde masinile de dat zapada nu faceau fata si taxiurile circulau greu.
De curand, ceva parteneri de afaceri din Germania au amanat vizita in Romania, dupa anularea unui zbor Carpat Air din Munchen. Nu mai tin minte motivele, dar cert este ca respectivii nu mai vor sa auda de Carpat Air si sunt sceptici si cand vine vorba de Tarom.
Una peste alta, nu ocolesc Carpat Air, dar probabil nu voi avea curand ocazia sa zbor cu ei. Si aveau niste stewardese din Iasi, clasa 1...

Air Lingus

Am zburat cu ei ceva timp in urma, de la Dublin la Milano, si am ramas cu o chestie in minte. Era prima companie de linie care vindea sandvisurile si apa la bord si nu o dadeau gratis. Probabil influenta Ryan Air.

Am terminat cu companiile obisnuite, doua vorbe si despre low-cost

Blue Air

Am zburat de cateva ori cu ei, din Bacau si Bucuresti, nu a fost extraordinar, am mai scris aici despre prima experienta, dar pot sa spun ca au servicii mai bune, cu un pret ceva mai mare decat la marele competitor direct, Wizzair. Experienta de a cumpara a fost destul de proasta (site, interactiunea pe aeroportul din Bacau de anul trecut), dar asta nu m-ar opri sa cumpar din nou atunci cand sunt foarte interesat de pret.
Un lucru pe care l-am apreciat este ca poti sa iti alegi scaunul, contra unei taxe relativ mici. Ajuta cand calatoresti cu familia, pentru a fi toti impreuna, intr-o zona ok.
Despre personal, numai de .... Stewardesele sunt destul de agresive, proababil asa sunt educati si asa pot supravietui in marea de "capsunari" care nu au zburat pe curse de linie anterior. Poti sa cumperi de la bord apa sau un snack la acelasi pret ca si aeroportul Bucuresti, deci asta e un mare plus. Daca e sa ma refer la marul pe care il primesc pe Austrian, prefer un pret mai mic ca la BlueAir, plus un 5-10 EUR pentru un sandvis, atunci cand mi-e foame.

Wizzair

Baietii astia mov au o flota aparent noua. Cert este ca au, ca si Lufthansa, scaune noi, in tendinta de a fi usoar. Totul e vopsit in mov, ceea ce e foarte obositor.
Cea mai mare teapa este sa iei imbarcare prioritara. Ce inseamna asta: ai voie sa treci primul de controlul biletelor, dar nu iti ofera nici o sansa in plus, pentru ca toata lumea merge cu acelasi autobuz si la sfarsit trebuie sa ai piciorul sprinten. Nu ajuta daca se intampla sa calatoresti cu familia, pentru ca va garantez eu ca o bunicuta motivata sau un tanar muncitor in constructii e mai sprinten decat o familie cu 2 copii. Atunci cand calatoresc singur, as alege Wizz, altfel sunt mai rezervat... Aeroporturile folosite sunt mai obscure si mai ieftine, destinatiile mai multe, iar site-ul mai prietenos.

Inca nu am mai experimentat vreo companie indeajuns de mult cat sa imi dau cu parerea. Tot ce imi aduc aminte este stewardesa de la KLM de pe zborul spre Shanghai, care mi-a adus un suc de portocale, tocmai cand visam ca mi-e sete si am gasit o fantana. Fie-i numele binecuvantat, cu toate ca nu il stiu!
Read More...

duminică, 19 mai 2013

Aventuri in aer si pe pamant (respectiv pe aeroporturi) [I]

2 comments


Primavara asta am calatorit mult cu avionul, in orice caz mai mult ca de obicei. Si am inceput sa fac mai multe conexiuni intre serviciile oferite la bord, felul in care se comporta personalul si pretul de zbor. O sa fie in patru episoade, unele  despre companii si unele despre aeroporturi. Astept provincia cu comentarii :P.

Alitalia

In 2006, pe la inceputul anului, am zburat pentru prima data cu Alitalia. Inca de atunci aveau zboruri relativ ieftine, drept pentru care compania la care m-am dus pentru interviu a rezervat un zbor prin Milano catre Dublin. Cred ca am zburat cu CarpatAir pana la Milano, iar de acolo am luat Alitalia pana la Dublin. Pe vremea aceea inca nu prinsese atat avant low-costul, dar se servea la bord un fel de mancare, o sticluta din aia de 175ml de vin (ceva din Chile am primit) si desert, bineinteles. Acum, sunt mai putine oferte de mancare si bautura, am primit doi (2!!!) biscuiti impreuna cu cafea instant (cafea naturala nu se mai serveste in avion de vreo 4-5 ani) si apa sau suc. Daca insisti, primesti o bere. Cum va spuneam, la Alitalia au disparut sticlele mici de vin, care mi-au facut calatoria placuta acum 8 ani, de la Timisoara la Milano, dar au disparut si alea mari care le mai gasesti la alte companii. La ora la care scriu, tocmai servesc un al doilea (nu sunt betiv !?) pahar de vin, intr-un avion Tarom de la Roma la Iasi.
Avioanele Alitalia nu iti dau impresia ca sunt foarte noi, au si ei, ca si Tarom probleme financiare si odata la 2-3 ani aud ca ar trebui sa dea faliment. Nu e compania mea favorita, dar au conexiuni catre sudul Europei si se intampla sa mai zbor cu ei.

AirFrance

La fel ca si Alitalia, ca Lufthansa, AirFrance face economie. Ei si-au permis sa aiba avioane mai noi - in definitiv, Airbus e la Toulouse-, dar la partea de mancare si bautura, primesti tot doi biscuiti, ca la Alitalia. Ce inovatie am vazut la ei, nu stiu daca e mai ieftin, au doze de probabil 100ml cu Cola sau Schweppes, folosesc eventual avioane mici pe rute nu foarte aglomerate, dar au conexiuni peste tot. Poate fi o optiune buna daca rezervati din timp. Nu m-au barait la cap cu telefoane (o sa vedeti mai tarziu ce teroristi sunt cei de la Lufthansa), au o atitudine relaxata la bord si in general am avut o impresie placuta la bord.e

Tarom 2013

foto: airliners.net
Tarom-ul e una din companiile mele preferate. Au avioane un pic mai vechi, stewardese mai batrane si unele un pic cam grase, dar m-am simtit bine la bord intotdeauna. Inca mai folosesc scaune cu captuseala mai groase, care fura un pic din spatiu, dar imi lasa impresia unui spatiu ceva mai vechi, dar mai confortabil. Cu Lufthansa sau AirFrance, pare mai urban, e destul de comod, dar parca as merge in tramvai. La meniu, ii bat pe toti ceilalti, primesti de fiecare data un sandvis bun, bauturi alcoolice (vin rosu, alb, bere - mai putin dimineata, spre surpriza unor pasageri romani care calatoreau spre Roma ?!!!), un ceai sau o cafea si sucuri in toata gama, acidulate sau nu prea. Cea mai tare faza a fost cand unul dintre cei relativ noi in transportul cu linii aeriene de linie a intrebat daca nu au un Cotnari. Ca lui numai Cotnari ii prieste, probabil si dulce.
Partea proasta, mai ales cand calatoriti spre Italia, sunt alti calatori, care nu sunt foarte obisnuiti cu avionul, ci mai degraba cu microbuzul. A fost pentru prima data cand am auzit pe cineva ca nu poate sa citeasca ordinea scaunelor indicata deasupra. Mi-am explicat indata, era una italiana vera, cu 200g de aur pe ea, ochelari cat juma' de fata, care se indrepta probabil spre jobul ei de menajera cu multa emfaza si incredere. Mai apoi, la aterizarea pe Fiumicino, am trait cea mai emotionanta experienta, cand pasagerii s-au ridicat jumatate in picioare la 30 de secunde de la aterizare, au dat drumul la telefoane in secunda in care rotile au atins pamantul si a fost unica data cand stewardesa a ridicat putin glasul cand a cerut celorlati sa stea jos. In fine, acestea sunt probabil datorate pretului foarte mic, care poate fi uneori mai convenabil decat BlueAir. Cel putin in partea de zboruri ieftine, mai ales conexiunile cu Iasiul mi se par deosebit de interesante. 146 EUR pentru Iasi-Roma dus-intors, cu 23kg de bagaje si catering in avion, mi se pare cel mai tare pont. Destinatiile de genul asta sunt la fel de ieftine ca un zbor Bucuresti-Iasi, iar Tarom e in stare sa aterizeze ditai avionul pe micul aeroport din Iasi. Deci, daca vreti un zbor ieftin in Europa, din Iasi sau Bucuresti, puneti mana pe tastatura si tastati www.tarom.ro. Nu am primit inca nimic pentru reclama asta, dar rog departamentul de marketing de la Tarom sa noteze ca as vrea sa primesc o mica reducere la primul zbor Iasi-Munchen pe care il introduc ei. Sper sa il introduca in 2014 macar.

Saptamana viitoare, Next, despre low-costuri, Lufthansa, Austrian Airlines si CarpatAir. Stati cu refreshul pornit.

[Later update] Episodul 2 poate fi gasiti aici
Read More...

marți, 16 aprilie 2013

Prea multa personalizare strica

Leave a Comment
Dupa cum v-am obisnuit, dupa ce ma intorc din cate o calatorie, am sa va povestesc. Tocmai m-am intors din Germania, unde am umblat oleaca motorizat. Nu de asta a facut Hitler autostrazi si le-au continuat nemtii pana in ziua de azi? Pai tocmai de asta, sa te misti rapid intre orase. Numai ca s-au inmultit a boalei autostrazile si drumurile alea, ca nu te mai descurci fara harta. Iar harta nu e oriunde, ci pe un dispozitiv cu GPS. Sa mai fac un pas si sa zic ca orice masina care se respecta are astazi inclus un GPS pe un dintre variantele de echipare. Zis si facut.
Am calatorit cu niste colegi, in numar destul de mare incat sa merite sa inchiriem doua masini, in materializare Ford Focus. Una alba si una nu, vorba cantecului. Ne-am urcat rapid in masini in aeroportul din Munchen si am purces la drum, convinsi ca nu vom avea probleme la drum. La drum nu am avut probleme, dar GPS-ul dracu' nu avea decat o limba. La aia alba, italiana. La aia ne-alba, numa' germana. Am pus in functie poliglotii, am coborat sfintii din pod si am reusit sa bagam adresa de destinatie, prilej cu care am aflat ca in Germania se spune letze addresse la ultima destinatie, ca baietii de la Ford s-au gandit ei ca in momentul in care se vinde o masina, fie ea si spre inchiriere, asa a murit, ca drucken inseamna sa introduci destinatia si ca Ford a dat-o din mass production in mass customization.
Modelul de mai sus e cel pe care l-am folosit, prilej cu care am aflat cum se pot imperechea butoane de jos (alea din dreptul triunghiului rosu) cu ce scrie in josul ecranului. Sa mor daca nu as fi folosit linia de sus pentru a indica functiile afisate pe ecran. Ma rog, e chestie de gusturi. Cum chestie de gusturi este si folosirea rotii din mijloc pentru navigare, care face intr-un mare fel personal. Cred ca designerii aia de HMI mai aveau oleaca si erau originali cu totul, daca trageau la sorti comportamentul uman si il implementau pe acolo.
Le uram mult succes in ceea ce fac si ma gandesc de doua ori de acuma daca sa cumpar un Ford la mana a doua. Cine stie ce alte idei a avut proprietarul initial, iar Ford le-a implementat direct...

Read More...

sâmbătă, 23 martie 2013

Ponturi despre Disneyland

Leave a Comment
V-am promis mai deunazi ca va dau cateva ponturi despre Disneyland. Nu stiu daca va grabiti sa mergeti, dar e destul de misto, in cazul in care ajungeti in zona Parisului.

Deci, dupa cum am aflat singur, va recomand sa evitati perioada vacantelor scolare, cand e mai aglomerat. Franta are vacantele scolare impartite in functie de regiune, pentru reducerea aglomeratiei, asa ca o vacanta de 2 saptamani tine de fapt 4 saptamani in toata Franta. Nu mergeti cu nici un chip in august, nu apucati decat sa va enervati si sa stati la coada. E si cald, si foarte aglomerat. Eu am fost pe 17 august si am stat o gramada la coada si putin la atractii. Acum, mergand in martie, a fost mult mai bine, desi nu perfect, fiind ultima zi de vacanta de primavara in Franta.
Totusi, am prins o promotie buna, cu  bilete duble la 35 de euro, fata de o medie de 45 de euro pe bilet de persoana. Fiti atenti si cautati un bilet promotional, pe care sa il cumparati pe net. Il printati, cu atentie sa se vada acel cod de bare, pe care il veti folosi la FastPass. Folositi harta si faceti planul de fastPass de acasa, mai puteti face inca 2-3 atractii intr-o zi. Cu fastPass, poti sa te bagi oficial in fata, dar trebuie sa te programezi la niste aparate din fata atractiilor. Din acest motiv, e foarte important ca biletele sa le pastrati in stare buna si sa le citeasca aparatele alea de programat la FastPass. Aveti un castig de cel putin 20 de minute la atractiile alea si nu puteti programa decat un FastPass la un moment dat.
Daca mergeti cu copiii mici (sub 8-9ani) nu rezista mai mult de ora 6, daca incep la 10-10.30, asa ca va recomand sa fiti acolo de dimineata, ca e mai liber si ei sunt odihniti. Parada e la ora 17.00 si tre sa va opriti din ce faceti cam cu 15 minute inainte, pentru a prinde un loc bun. Kinderul meu a fost impresionat maxim de faptul ca l-a salutat PeterPan in persoana, de aproape.
Despre atractii, sunt de 2 tipuri, cele pentru copii mai mici si cele de care se bucura mai ales adultii. Cele pentru copiii mici sunt foarte scurte ca durata, dar tre sa stati mult la coada. Spre exemplu, este un carusel, de 3 ori mai mare ca cel din Palas Iasi, care te invarte 3-4 minute si pentru care stai la coada pana la ora. La fel, niste elefanti care te invart la 2 metri deasupra solului, senzatie pe care o gasesti la orice balci din Romania. Ce nu gasiti, sunt chestiile alea de la Toy Story, traseul lui Buzz in care impusti niste chestii - foarte amuzant, niste traseul lui Peter Pan - nu dureaza foarte mult, dar copiii sunt impresionati realmente daca nu depasesc 8 ani- si Star Wars, care te scutura realist si are un traseu foarte misto pana la intrarea in autobuzul spatial.  Buzz si StarWars sunt bune si pentru adulti si copiii, Peter Pan ii impresioneaza maxim pe cei mici.
Cei mai mari (sa aiba 1.40m) au voie la MontagneRousse - Indiana Jones. Se tipa tare, deci cred ca e misto. Nu am apucat sa experimentez din cauze reale de copii mici.



Un pranz costa circa 12-15 EUR (nu uitati de bautura gratuita la fiecare comanda) si are aspect de McDonald's. Cafeaua e naspa, cu ceva instant in ea, pentru orice chestie tre sa stai la coada vreo 20 de minute la cafenelele aranjate foarte misto, cu teme.

Read More...

joi, 7 martie 2013

De ce vinde scump Disneyland

Leave a Comment
Disneyland e un parc de distractii interesant, dar totusi nimic iesit din comun daca dai la o parte povestile din spate. Dupa o zi in Disneyland, m-am intrebat de ce e asa de scump si totusi e plin ochi intr-o zi de vineri, 1 martie, la 2 grade Celsius si cu o vreme in care nu as sta altfel afara timp de 10 ore.

Si atunci? De ce am stat?

Pai sa vedem, este o masina de marketing excelenta? Este. Din State pana in Franta, din China pana in Romania, sunt mii de reclame, laolalta cu filmele pe care le savuram. In Carrefour Felicia, din Iasi, am vazut un Mickey urias care ma invita la Paris. Toata Franta e impanzita cu distribuitori de bilete, de la Auchan, la Carrefour si birouri independente. Sa nu mai vorbim de Statele Unite, Japonia, HongKong si extinderile planficate in Shanghai.
Buuun, dar daca ar fi nasol, nu s-ar inghesui lumea. Atractiile sunt dragute, va spun luni cateva ponturi pentru copii, experientele sunt faine si pentru adulti. Deci una peste alta, e o experienta placuta.
Totusi, sunt preturi mari pentru mancare (de la 10 EUR pentru un sandvis si un cartof prajit cam naspa), cel putin din prisma unor salarii din estul Europei. Preturile pentru jucarii si haine sunt medii pentru Franta, sunt destul de faine, dar traind si povestea, ti se par mai accesibile. Mi-a ramas pe chelie o rochie pentru fiica-mea, pe care o sa i-o cumpar cand face macar 3ani, sa ii stea bine in straie de printesa Disney. In schimb, pot exista reduceri chiar bune, pentru a te aduce la parc. De exemplu, am intrat impreuna cu kinderul, cu doar 35 EUR/zi, pentru un parc (oricum nu ne tineau pingelele pentru doua), in comparatie cu pretul de lista de 40-50 EUR/zi. Deci, se poate, numai trebuie sa fiti prin preajma la momentul oportun. Cum e cu momentul, de asemenea aflati in curand.
Cea mai tare chestie este parada personajelor. Este actualizata din timp in timp. Acum e diferita de cea de acum  un an jumate si e bazata pe aniversarea de 20 ani a Disneyland Paris. Copiii sunt entuziasmati de personaje, muzica e grozava si ii mai si saluta chiar personajele direct pe ei. Bineinteles, e o singura data pe zi, la ora 17.00, cumva inainte sa se inchida chestiile in care te poti da incepand cu 10.30. E si mult si putin ca timp, mai ales ca stai de la 30 de minute la coada pentru o atractie. Curios, toti copiii au rabdare si nu fac scandal, stand disciplinati la coada, chiar intr-o zi de 1 martie, cu 2 grade Celsius si putina ploaie. Tura asta nu am mai incercat si trenuletul, dar una peste alta, rabdarea copiilor mi s-a parut miraculoasa. Totusi, ne-am plimbat o multime si au fost lucruri care mi-au placut sa te privesc.

Deci, un mix foarte bun de atractii, cu accent pe povestea personajelor, cu chestii care nu te scutura, dar te impresioneaza, restaurante atent decorate, dar mancare naspa, lucruri la care stai la coada, sau zone in care sa te plimbi si sa te minunezi, multe tricouri si fundite de Minnie, magazine asezate strategic la iesirea din atractie si distractii pentru cei mari, spre necazul celor mici. Poti sa mergi cu familia, cu prietena de 23 de ani, cu sotul cel morocanos ori cu o turma de copii, ai sanse sa nu te plictisesti o zi intreaga. Aha, si poti ajunge cu trenul, ala de mare viteza, care vine de la Londra in 3 ore.




Read More...

joi, 28 februarie 2013

Iaca pozna cu Wizzair-ul si pasaportul de UE

2 comments
Dupa cum v-am mai obisnuit, mai povestesc experiente de calatorie aicea pe blog, doar doar veti baga de seama sa nu patiti din cele nepatite.

Cum am ceva treaba pe-aici prin nord-vestul Frantei, m-am incumetat sa iau belet la Wizzair, cu plecare din Bucuresti, direct la Charleroi. Prima chestie pe care am aflat-o este ca Wizz nu vinde locuri anume, ci doar servicii de imbarcare prioritara. Eu cel putin asa am inteles. Deci, nu am cumparat. Ajung in Bucuresti (cu masina, pe care am lasat-o intr-o parcare din apropiere, cu un pret modic) si ma arunc drept in mijlocul aeroportului, cu gand sa trec de cerberii de la securitate, dimpreuna cu 2 copii si un set de apa, iaurt etc., din alea din care nu ai voie de obicei. Oamenii, super de treaba, impresionati cu siguranta de zambetul fica-mii, imi fac semn ca nu e vreo problema si ar trebui sa o intind spre poarta 38. Asta, pentru cine nu stie, e drept in capatul cel mai indepartat al aeroportului, aripa aia noua. Zis si facut, acolo erau mai toti pasagerii pentru Charleroi, dupa principiul ca tre sa se urce rapid in autobuz. Prima surpriza placuta, cei care calatoresc cu copii mici (sub 2 ani), au dreptul la imbarcare prioritara. Ne bagam in fata, cu aceasta mare ocazie, cu speranta ca vor fi 2 ture de autobuz si apucam sa ne alegem locurile. AU fost 2 autobuze, doar ca in primul erau deja 75% dintre pasageri. Noi nu am fost foarte sprinteni cu cei 2 copii si cele 3 papornite, deci nu ne-a ajutat ca am fost imbarcati prioritar. De fapt, asta e o mare teapa. Mai bine ii lasi pe aia prioritarii sa se urce si ramai la urma, sa te urci in primul autobuz. Asta e cel mai pont, si e si gratis.
In fine, ne-am aflat in avion, unul curatel, simpatic, cu toate ca scaunele nu se rabateaza. Primul semn major de low-cost. Al doilea a fost ca apa si toate cele se platesc, dar macar inteleg de ce in aer platesc 9 RON o apa plata. Nu inteleg de ce platesc acelasi pret pentru apa in aeroportul Bucuresti. Oare plimba toate produsele o tura prin aer? Altfel, oameni spalati in zborul spre Bruxelles, in comparatie cu cei ce calatoresc spre Londra. O fi Londra trendy, dar se pare ca respectivii calatori apreciau din plin sacosele de rafie, cu care era burdusit avionul. Dar, cum spune francezul, sa revenim la oile noastre.














Care oi au aterizat la Charleroi, la aceeasi ora aproximativ cu zborul de Casablanca. Plin de marocani, cu pasapoarte marocane. Care nu sunt din UE si sunt verificate indelung, incat sa creeze o coada lunga, pret de vreo 25 de minute, si un sentiment de usurare ca am pasaport european. Stiu ca nu e prea mult, dar macar nu se uita lumea urat la mine. Pe toti cei care se simt cu musca pe caciula ca sunt comparati cu tiganii ii invit sa isi lasa barba de musulman si sa calatoreasca prin aeropoartele europene.


Read More...

sâmbătă, 19 mai 2012

Clientul nostru - ma doare'n cur!

Leave a Comment
Tocmai m-am intors de la un training care s-a tinut la Motel Bucium. Un training foarte bun, am invatat despre comunicare, dar si despre cat de naspa pot sa fie serviciile. Despre comunicare am invatat de la trainer, despre "ma doare'n cur" am invatat de la personalul hotelului. Banuiesc ca traiesc din evenimente, ca din banii clientilor privati nu imi inchipui cum.
Acu sa marturisesc si ce am aflat.
Nu iti trebuie mai mult decat un sef idiot, care sa puna reguli aiurea. Cum sa impusti un client in picior cu un sef de sala? Simplu. Se ia una bucata de sala pentru micul dejun, asezata intr-un decor magnific. Se aeriseste bine, de preferinta in timpul micului dejun, astfel incat sa fluture parul clientului ca in filmele romantice. Ii zici chelnerului ca iti cauzeaza la sanatate si la pofta de mancare, sa nu fii dificil. Si primesti raspunsul "Sefa mi-a zis sa aerisesc, ca nu e bine sa miroase a spirtiera. Deci nu pot sa inchid nimic".
Zici ca e o intamplare, dar mai e de povestit. Intri in sala de mic dejun si te abordeaza chelnerul "Va rog sa imi dati tichetul". Te uiti la el si ii spui la ce camera stai, cum ai invatat ca e in toate hotelurile in care ai stat pana atunci. ASTEAPTA, aici avem INOVATIE! Se da un tichet de la receptie, care poate fi la alt etaj decat sala de luat micul dejun. Iar acolo sunt bilete inseriate, care sunt scrise separat cu numarul camerei. Big Brother e mic copil. Mai apoi am avut o epifanie. Patronul are o firma de transport public si probabil ca a facut bani cu bilete de autobuz. Un american a zis ca daca ai un ciocan in mana, toate lucrurile din jur ti se vor parea cuie. (“The man whose only tool is a hammer will see every problem as a nail.”Paul Watzlawick). Asa si astuia, toate lucrurile trebuie organizate ca un autobuz din anii '90: BILETELE si TAXATOAREA sunt elementele de baza. Obsesia ca vei fi furat, control si dorinta de a multumi pe seful. Pe client nu prea conteaza, seful vine si urla. Deci, ma doare'n cur ca am un client. Sa vedem ce vede seful.
In principiu, nu prea conteaza daca un client e multumit de servicii. Locatia e prea misto sa nu treci pe acolo din cand in cand.Se fac o multime de nunti, botezuri si alte paranghelii si traim noi din asta.
Daca discuti omeneste un contract la care plata se face la ceva zile dupa consumarea faptului, nu poti sa te bazezi. Primesti cu o zi inainte de eveniment un telefon si ti se zice ca vei primi o alte camere. In alt corp de cladire, care arata ca un internat. Si in care nu e foarte limpede pe unde trebuie sa intri. Deci, cel mai sigur e sa platesti tot inainte, ca la curve.

Daca ceri o favoare, n-o primesti. Nici chelnerul nu primeste bacsis. Probabil ca nu are voie, ori nu stie ca se poate.  De exemplu, usile se incuie pe diverse culoare la ora 12 noaptea. De catre un ninja mic de la fortele de ordine. Daca esti pe partea gresita de usa si ceri sa mai astepte 2 minute, sa nu mai urci si cobori 2 etaje, esti servit cu un gratios GHINION! Ca esti la ghiseul de la administratia financiara si nu la un hotel unde mai si platesti.
Cand vii cu un grup mare si devine un pic mai complicat cu comanda, sa nu indraznesti o discutie despre optimizare. Depasesti capacitatea de procesare a bucatariei si ti se propune faimosul PLATOUAS. "Nu va facem mai bine un platouas si alege fiecare?"

Deci va urez pofta buna si sedere placuta!
 La motel Bucium. Este exact ca la motel, doar ca au vopsit proaspat si lucios.
Read More...

vineri, 2 decembrie 2011

despre programatori

1 comment





De la http://www.facebook.com/pages/I-am-ProgrammerI-have-no-life/241806149201604
Read More...

marți, 30 august 2011

Nu e fain cu Blue Air

Leave a Comment
13 august:
Am zburat ieri cu BlueAir pentru prima data.
Am fost dezamagit de felul in care sunt tratati pasagerii. Nu stiu de ce, stewardesele au o atitudine de cucoane oparite. Se pun reguli stricte, cum ca pentru ne-efectuarea check-in-ului online se taxeaza 10 euro. In schimb, cand am ajuns la aeroportul din Bacau, mi-au spus ca mi-ar da ei alte locuri decat cele de la check-in.
Bineinteles, ca toate duduile au fost suparate cand le-am spus ca imi doresc chiar locurile pentru care am platit si in avion a aparut un nene cu un alt boarding pass pentru doamna care avea locurile suprapuse cu ale mele.
In afara de pretul mic, Blue Air pare a fi un fel de autobuz care mergea pe vremuri la tara cu oamenii pe scara si unde soferul era un mic Dumnezeu.

UPDATE de la intoarcere:
A mai fost una. Dupa ce ca am platit ca 50 RON pentru a alege locurile, bineinteles ca nu le-am primit pe cele pe care le-am platit.
Aviz amatorilor de platit servicii de care nu aveti nevoie!
Deodata, serviciile de la Tarom nu mai par asa de negre, desi stewardesele sunt mai misto la Blueair.


Read More...

duminică, 27 martie 2011

Inapoi de la Chisinau

Leave a Comment
Am fost saptamana asta pentru 2 zile la Chisinau. Pe scurt, am inteles impresia de haos pe care o creaza Romania strainilor. Bazat pe birocratia contabila din Romania, am cerut o factura la restaurant. A durat o zi sa fie emisa, pe o hartie super securizata. La sfarsit, mi s-a cerut sa stampilez si eu... Surpriza, nu era posibil. Daca pentru un roman chestia asta a parut irationala, imi inchipui cum par taxele si procedurile noastre strainilor.
Read More...