Cu scoala legata de gard

Maine, 15 septembrie 2014, incepe scoala din nou. De data asta pica fix luni, fix la data traditionala.
Totusi, ma doare capul cand ma gandesc incotro se indreapta scoala asta a noastra romaneasca, de care suntem asa de mandri cand se difuzeaza reportaje cu olimpici. Mama e invatatoare, sotia mea e profesoara, am o tona de rude si prieteni sau cunoscuti care lucreaza in invatamant si isi fac treaba cu constiinta profesionala si dedicare. Si le cer scuze, daca ii voi ofensa cu rationamentul meu.

Traditia invatamantului romanesc are mai putin de 200 de ani, de cand cu Spiru Haret si pasoptistii educati in Franta. Nu e un invatamant rau, are o baza de stiinte tehnice foarte buna, care a fost intarita in perioada comunismului. Datorita profesorului Grigore Moisil exista o tona de licee de informatica si curge cu firme straine care vor sa cumpere forta de munca inteligenta, bine pregatita si competitiva din punct de verdere al costurilor. Dar sistematic, duce lipsa de o minte clara, ce sa sistematizeze probleme in care se scalda.
De unde ne vin problemele?
Putem sa o luam de la mai multe capete, De azi, de cum 25 de ani, de acum 75 de ani. Ori, chiar sa aducem geografia si istoria la masa. Geografia, care ne arata ca suntem plasati in zona sud-estica a Europei, mai aproape de Atena antica decat de Londra. Si ca Romania are un lant muntos care dezbina mai mult decat uneste.
Nu conteaza de unde, dar pentru moment, cel mai important moment pe care l-am ratat a fost 1990-1995. Toata Romania era saraca, profesorii asemenea, iar elevii derutati complet de schimbari. Foarte multe minti stralucite au ales, mai mult decat dupa aceea, sa plece din tara, incurajati de simulacrul de schimbare politica si de greutatile vremurilor. Sistemul de invatamant orientat spre a produce muncitori, profesori si ingineri a carmit usor spre a produce avocati si economisti. Totusi, nu s-a schimbat felul in care se preda, bazat pe reproducerea de informatii si nici nu s-a creat un sistem analitic-predictiv pentru a defini numarul de locuri la licee si universitati.
Al doilea moment critic in istoria recenta a fost umflarea numarului de angajati bugetari, rapid si in dorinta de aduce mai multe voturi in zona. In '90 erau 800.000 de bugetari, iar in 2010 circa 1.2 milioane, 505 in plus, in 20 de ani, in conditiile unei scaderi de circa 3 milioane (aproape 12%) a populatiei Romaniei. Posturile au fost ocupate de cei care erau in piata muncii, dupa care s-a adus o noua regula: era necesar sa ai o diploma de studii universitare. Cererea s-a intalnit cu oferta si au aparut puzderie de universitati particulare. Cine preda? Profesorii de la universitatile de stat, ca doar nu puteam inventa profesori peste noapte. Cate ore aveau ei? Cine le mai numara...S-a creat impresia ca o diploma universitara se poate obtine usor, ca nu are mare valoare (asa s-a dovedit a fi), dar esti mai prejos daca nu o ai. Ce competente s-au format in universitatile particulare? Teoretic: economie, drept, asistenta sociala. Cercetati si veti vedea ca nu exista mai nicio specializare care sa adauge valoare proceselor de productie sau de antreprenoriat. Au fost cateva zone de universitati particulare care au pregatit medici si s-au instalat de curand in faliment, iar majoritatea au avut o oferta educationala de toata cacaua. Drept pentru care, acum nu au cereri de inscriere si se ocupa cu preponderenta locurile cu taxa de la universitatile de stat.
Totusi, prostului ii trebuie tichie de margaritar. Eu am facut 4 clase inainte de '89. Invatam 3 ore sambata si cate 4 in fiecare din celelalte 4 zile. Astazi, fiul meu incepe clasa I si presupun ca va avea circa 22-24 de ore pe saptamana. Iar in clasa a IV-a, din cate am vazut in planificarea mamei mele, sunt, cu sigurant 24 de ore pe saptamana. Ce inseamna asta? S-au adaugat si tot adaugat materii si informatii in programa scolara, dar au ramas toate cele de dinainte. Se studiaza mult si fara rost, cu accent pe reproducerea informatiei. In clasele primare se organizeaza puzderie de concursuri si competitii, cu plata si fara plata. Hiper competitivitate, putine cazuri in care elevii sa isi dezvolte capacitatea de a lucra impreuna. Cantitatea de informatii pare a fi superioara celei din sistemele vest-europene, drept pentru care parintii romani emigranti sunt mandri nevoie mare de capacitatea de reproducere a informatiei de care dau dovada odraslele. Competentele de a folosi matematica, limba romana, fizica sau chimia, biologia ori geografia in afara examenelor nu sunt in focusul procesului educational. Maica-mea a predat in clasa a treia un optional de educatie antreprenoriala si toata lumea se uita uimita de ce si-a batut capul la pensie cu un obiect cu care nu era obisnuita. Acolo au aparut ideile interesante ale unor copii care nu erau primii la invatatura, dar aveau idei proaspete si entuziasm antreprenorial. Sa vanda martisioare sau turta dulce, sa manufactureze ceva rapid si interesant.
Obiectivul major este sa invete copilul pentru examen. Prin urmare, in clasele a patra, a opta si a doispea, se invata pentru examene. Daca esti, de exemplu, profesor de istorie la profilul matematica-informatica (mate-fizica e desuet), iti gasesti ceva de lucru si nu ii bati la cap pe tinerii patriei, mai ales in trimestrul doi. Parintii isi mobilizeaza copiii pentru a isi lua examenele si mai omit sa sublinieze importanta contextului, profesorii predau pentru a face fata la examene si mai putin pentru a face fata in viata. Nu ii acuz pe profesori, mai degraba pe parinti, care pun presiune pe profesori sa dea notele de care au nevoie copiii. Sunt putini care accepta note mici, care nu isi bat capul primordial cu nota, pentru ca in afara liceelor foarte bune nu ai multe sanse. De la Negruzzi, de la National (din Iasi), se pleaca in Anglia - la Cambridge, Oxford, London College. De la liceul tehnologic de la Targu Frumos, se pleaca in cel mai bun caz la santierele de constructii din Manchester, Milano sau Madrid.
Basescu vorbea despre nevoia de ospatari. Avea pe undeva dreptate. Avea, in sensul ca e nevoie de scoli de meserii cu rezultat palpabil. Daca mergeti prin Romania, veti vedea ca maxim 10% dintre ospatari au facut scoala, iar restul au fost calificati la locul de munca. Dintre muncitorii in fabricile nou create, nu stiu cati au vazut o linie de productie automatizata inainte de angajare. Si asa mai departe. Totusi, munca inalt calificata e platita mult mai bine. Deci, as prefera sa vad mai multi studenti, mai ales in domeniile de inginerie. Sa fie de 4 ori mai multe locuri la informatica si electronica, de doua ori mai multe la chimie si de trei ori mai multe la energetica. Mai putine la ingineria mediului, la geografia turismului, la management si marketing ori drept.
Cu toate astea, Romania nu are foarte multi studenti. Dimpotriva. Are nevoie de mai multi studenti, dar nu orice fel de studenti. Are nevoie mai ales de studenti cu bacalaureatul luat. Hotararea de guvern care s-a dat, repede, repede, pana nu ajunge stampila pe buletinul de vot, are marea calitate ca multumeste doua categorii de votanti. Prima e a celor care nu pot sa termine un liceu, dar nici nu sunt in stare sa faca o meserie. Ii stiti, sunt semidoctii de maine, care au nevoie de o justificare pentru care sa claxoneze in trafic, sa asculte manele la maxim si sa se baseasca in public. Pentru asta le trebuie o diploma de absolvire eliberata de o universitate. Pentru un fel de scoala post-liceala oferita celor care nu au terminat liceul prin examenul de bacalaureat. A doua, mai tragica, e a profesorilor universitari care nu isi mai gasesc obiectul muncii. Pentru care s-au inventat institutii de invatamant tertiar ori pentru care se tot dau locuri la buget ca si acum 20 de ani. Sigur. avem nevoie de ingineri hidrotehnisti, de constructii de masini, avem nevoie de profesori de geografie si istorie. Dar sa mor daca inteleg de ce tot creste numarul de absolventi de marketing si management care vand la mall. Nu avem economie planificata, dar ministerul aproba numarul de locuri la universitati si licee, deci ar trebui sa aiba un plan despre ce competente sunt necesare pentru a construi o tara. Din zori si pana in seara, pe bani europeni sau din taxele si impozitele noastre.

In fine, chestiunea financiara a carierei didactice e bomboana pe coliva. Profesorii sunt platiti in dusmanie, atacati in presa si hartuiti de parinti. Cine dracu' isi sfatuieste copilul sa se faca profesor? Macar medicii au optiunea sa emigreze, dar profesorii sunt dependenti de orice pachet de cafea, parfum ieftin sau lantisor considera parintii ca merita. Cu planificarea asta, mai functionam din inertie vreo 20 de ani. Dupa aia, mai vedem...

Read More...

Despre matematica, ineptie si inadaptare

Pe Marian Stas l-am cunoscut in liceu, ca poet cu educatie de academie militara si calculatoare, care a scris un poem interesant. Venise la Cimpulung, la liceul militar si ne-a vorbit la cenaclul liceului, condus la vremea respectiva de prof. Ciprian Baiu. Folosise un cuvant grecesc, care insemna inscriptie pe o scoica, pe care nu il mai tin minte prea mult, dar mi-a marcat dorinta de a scrie poezii. In fine, un contact cu totul diferit de formarea lui de inginer militar. I-am intalnit numele cu un an sau doi in urma, legat de o initiativa super generoasa, Scoala pe bune, si de niste initiative legate de mentorat.
Azi, citind titlurile din Adevarul, mi-a atras atentia un titlu tare, despre ineptia elevilor care se vor transforma in adultii inepti de maine. Articolul lui Marian Stas, despre raul letal al neintelegerii matematicii de baza. Si mi s-a aprins beculetul. Am discutat de multe ori cu prietenii despre frenezia sistemului nostru de invatamant care produce absolventi de examene si nu oameni pregatiti sa invete. O sa amintesc despre unii dintre colegii mei care vor sa aplice retete, cu rezultate imediate si cer aceste retete in mod imperativ. Si spun clar ca marea problema a societatii noastre este ca isi ascunde neputinta in fata sistemului educativ prin preamarirea olimpicilor care ne fac cinste. Cacat! Isi fac cinste lor si profesorilor care ii pregatesc. Ce legatura am eu din Iasi cu olimpicul din Constanta care si-a omorat adolescenta cu probleme la chimie? NICI UNA!
Sa revin la subiectul sistemului de invatamant care produce pentru examene: doar 50% dintre elevi au reusit sa ia 5 la simularea de examen pentru capacitate. De ce? Indraznesc un raspuns: pentru ca nimeni nu a spus stop adaugarii de subiecte in arhitectura curiculara de dupa revolutie, pentru ca parintii sunt atenti la urmatorul examen, nu la ce vor face copiii mai tarzium si nu in ultimul rand pentru ca profesorii sunt extrem de prost platiti, la fel ca si medicii. In consecinta, nu exista o directie in sistemul de invatamant, doar ceva profesori care streseaza copiii sa castige concursuri, sa invete inca 1000 de topicuri si care isi ingroasa portofoliul cerut de minister.
Ce va urma? O caruta de emisiuni la TV, nici o strategie, un ministru care e in minister de 20 de ani si nu a facut nimic si nici un program pentru life-long-learning, prioritatea tuturor tarilor dezvoltate, care au inteles ca nu poti sa scoti un om la pensie dupa 43-45 de ani de la absolvirea scolii initiale, fara programe de studiu aditionale.

A, si sa nu uit, calculele matematice sunt la baza altor stiinte si a unor cariere bune. Nu e vorba de integrale si alte cele, macar de aproximari, adunari si inmultiri. Am scris aici despre asta, a  mai scris si Marian Stas, faceti-va si voi o parere.

Read More...

Colaborare. Cel mai greu cuvant in Romania

Sunt multe proverbe in Romania care arata lipsa de colaborare. Sa moara si capra vecinului  e al' mai al dracului. Numai ca tragedia nu e in proverbe, ci in lipsa situatiilor care sa arate colaborare. Uniti, salvam pare a fi singura initiativa civica, in ultimii 20 de ani, in care se poate vedea putina colaborare, afectata, bineinteles, de critici, ignorata si banuita de interese ascunse. Or fi si alea, dar sunt sigur ca majoritatea celor care au iesit pe strada si-au aparat un interes non-financiar, fara legatura cu vise de marire, poate mai mult impinsi in strada de naivitate si utopie.
Bineinteles ca subiectul zilei este accidentul aviatic din Muntii Apuseni. Cea mai tragica concluzie a intregului eveniment este acuta lipsa de colaborare si absenta liderilor. Tolontan scrie grozav despre felul in care a lipsit colaborarea in desfasurarea actiunilor de salvare. (De asta el scrie la Gazeta, iar eu la carte noua). Sa ma explic: intr-o tara de cel putin 5 milioane de locuitori se tot inventeaza institutii. Intr-una de 20 de milioane, se inventeaza non-stop institutii, dupa principiul cum papam banii si dam afara pe aia de dinainte. Fireste, cum ar spune Nastase, nu poti sa te incurci in legi. Le ocolesti sau le folosesti pentru un scop egoist.
Bun asa, dictionarul de antonime sigur consemneaza ca egoismul este cumva antagonic cu colaborarea. Sa coboram pe firul apei in jos, sa vedem de unde se trage chestia asta, ca in cartile de istorie am citit ca romanii au fost un popor primitor, ospitalier, nu au purtat razboaie de cucerire (cred ca nu prea am avut coae, frate!, ori vreun lider adevarat. Sa nu uitam, Stefan cel Mare s-a descurcat grozav la negociere si fuga dupa cate-o biruinta. Se grabea sa cladeasca inca o biserica!?  Noroc de alea ca putem sa ne laudam ca avem obiective turistice). Deci la subiectul colaborare am gasit mai rar cate un exemplu. Oameni exemplari, desigur, dar cele mai interesante progrese de tara le-am cunoscut cu domnitori straini. Adicatelea, cu antrenori de import. Bogdan, cu descalecatul unguresc in Moldova, Cantemir - educat grozav la Stambul, Nicolae Mavrocordat - ceva hipster fanariot care si-a pus in cap sa creasca calitatea vietii in Tara Romaneasca si, cap-de-lista, regele Carol I.
Ce se intampla de nu putem colabora, cat sa putem sa concretizam diversele avantaje?
Prima ipoteza este lipsa valorilor colective. Sunt putine lucruri in care credem cu totii, in afara de Antena 3 si armata. Ca in biserica nu prea credem, daca e sa ne uitam cati oameni intra duminica dimineata in ele. La o intrebare rapida, mai mult de 85% dintre romani sunt ortodocsi. La fel, cred ca mai putin de 8.5% dintre romani se duc, de fapt, la biserica. Comparatia (in ceea ce priveste participarea in comunitatea religioasa) cu cultele neo-protestante lasa biserica ortodoxa in ofsaid, in buna parte pentru ca cei care participa la biserica, dintre cei declarati ca ortodocsi practicanti, sunt atat de putini si neorganizati, incat Preafericitul Daniel a ajuns un manager destoinic cand a pus putina ordine in felul in care actioneaza biserica.
Nu avem valori colective nici cand reactionam fata de un anume abuz, caz la limita moralitatii. Nici cand ne uitam la stiri de scandal si nici macar atunci cand nu spunem nimic primarului care nu face nimic.Felul in care ne platim impozitele si taxele catre stat este prin angajator. Astfel, nu constientizam care e pretul serviciilor publice pe care le platim. Acum, statul obliga angajatorul sa colecteze diverse taxe si impozite in loc sa primiti banii in cont si sa varsati la bugetul de stat banii respectivi. Ia sa vedeti cum incepe masa de votanti constiinciosi sa carcoteasca daca din cei 1500 de lei cat ar primi in cont, 600 ar trebui sa plece la stat. Asta in fiecare luna, cand ei sunt pe sponci cu monetarul personal. Cati ati discutat cu angajatorul salariul brut si cati ati zis ca eu vreau x lei in mana, restul nu ma intereseaza? Daca ati face asta, ati semna (fie si digital) ordine de plata catre stat, ati intreba ce se intampla cu banii vostri. Asa, ii percepeti ca niste formalitati, fara legatura cu performanta voastra si costurile muncii.
Sa trecem mai departe, ce altceva o mai fi?
O mai fi si educatia, zic unii. Educatia romaneasca, cea care obtine rezultate la olimpiade internationale si cautioneaza lipsa de performanta in medie, este o educatie centrata pe examene. Profesori, parinti, copii intra in modul tre' sa iau examenul imediat ce copiii pot forma cateva propozitii. Nu cred ca va mira cand parintii se lauda cu performantele odraslei, care e primul undeva... Profesorii servesc aceasta cerere de performanta la examene cu metode de a lua note mari. Industria meditatiilor, a spagilor, prospera din dorinta romanilor de a le oferi copiiilor o sansa in viata. Asta se traduce doar intr-o diploma plus o disperare acuta dupa ce au platit 3 ani de taxe la Facultatea de Economie si Administrare afacerilor. Rezultatul celor 3 ani de studii se concretizeaza intr-un job de vinzatoare la mall, pardon - asistent de vanzari. Cel mai probabil pe circa 200 de EUR si fara weekenduri libere. Nu ne batem capul sa cream competente in capusorul ala mic,

• sa le explicam ca matematica si calculul mintal au aplicabilitate in inginerie, management, organizarea propriei gospodarii; 
• ca la limba romana comentariile literare nu se invata pe de rost, ci ii invata sa isi spuna parerea mai tarziu despre diverse subiecte, sa posteze citet pe facebook ori Whatsapp, sa ii explice dipotatului ca e cu vaca fara sa il injure direct
• ca educatia fizica nu se face cu scutire, fiindca la 40 de ani vor avea peste 100 de kile, obezitate si boli cardiovasculare
• ca la lucru manual se fac lucrarile de catre copii, mai ales ca sa poata sa fie indemanatici in joburile de mai tarziu ori acasa, la hobbiurile cu care isi echilibreaza viata.

Parinti si profesori deopotriva, ne luptam sa fie primii in clasa, scoala etc. si uitam ca trebuie sa lucreze impreuna cu altii pentru a obtine rezultate. Sporturile de echipa decad tot mai mult, proiecte scolare care sa stimuleze lucrul impreuna apar mai rar, in facultate vad tot mai multe proiecte facute individual, compilate de pe internet. Romania, te iubesc! a avut o serie de emisiuni despre diferentele intre Romania si alte state care obtin in mod constant locuri in top10 educational. Acolo sunt stimulate colaborarea si se masoara mult mai tarziu performanta, cand inteleg si copiii criteriile din spate. La noi, comparatie din prima si colaborare mai incolo. Clasamente, note, presiune pe copii inteligenti pentru a intra la liceele bune sau a sfarsi intr-un liceu cu sanse mici de a intra la o facultate buna.
Iaca pozna, ca nu suntem obisnuiti nici sa fim solidari. Nu ne implicam mai departe de un like sau un SMS cu taxa trimis la un numar publicat la televizor. Initiativele si comunitatile respecta principul 0,1 - 0,9 - 99. Adica, 0 zecime de procent face ceva, restul pana la unu la suta ii mai ajuta, iar ceilalti stau pe margine si gasesc problemele. Nu ne adunam sa punem presiune pe politicieni, sa nu mai fure, sa nu mai minta asa de grav. Nu ne gasim liderii. Paradoxul ca unul dintre cei mai buni lideri dupa 89 a fost inghitit de lacomia si egocentrism (ma refer la Adrian Nastase), altul care a capacitat masele si le-a indreptat intr-o directie anume a uitat sa asculte si a inceput sa ii placa puterea prea mult (Basescu, da), Iliescu a condus pentru el si nu pentru altii, iar lideri tineri, cu impact politic nu prea apar. Politicieni, ca politicieni, dar nu exista - si e grav!, liderii aia mici, care sa fie recunoscuti intr-una din miile de institutii publice, sa fie urmati de oameni si sa schimbe in mod pozitiv lucrurile. Aia care sa isi asume responsabilitatea de a schimba lucrurile inainte de tragedii si nu dupa, care sa aiba mintea limpede in situatii de criza si sa se impuna chiar in lipsa unor proceduri. Ei, din aia sunt putini! Si liderii nu sunt sefi, care sa strige la colegi, ci sunt cei care pot facilita colaborarea, stimula munca si duce lucrurile la bun sfarsit fara masuri punitive.
Eu atat am avut de spus saptamana asta. Mi-a luat 5 zile sa termin articolul si inca simt emotie in el mai mult decat structura. Voi ce parere aveti? De ce nu colaboram si ne tot dam la picioare?

Read More...

Inspirational sau stiintific

Vacanta ce tocmai a trecut am citit Efectul de halou, al lui Phil Rosenzweig. O carte interesanta, in care autorul pune sub semnul intrebarii eficacitatea teoriilor enuntate in diverse best-selleruri. O parte dintre ele le-am citit ori rasfoit, am auzit de ideile enuntate in cartile respective si am rezonat cu dilema lui Rosenzweig: la ce folosesc cartile respective, ideile respective? Cine dracu da atatia bani, pierde timp, calatoreste pentru a-i citi si asculta pe oamenii respectivi.
Ceva studii citate in carte au aratat ca performanta unei companii este influentata numai cu circa 4% daca managerul din fruntea ei are o performanta ridicata. De asemenea, un procent sub 10% din performanta este influenta de aplicarea bunelor practici din respectiva industrie si din management.
WTF?

Care e pana la urma rostul speakerilor motivationali,, a scriitorilor si care e rostul studiilor stiintifice? Asta e intrebarea, cum ar spune Othello.

Iar raspunsul meu pentru mine, pe care nu ma pot abtine sa nu il impartasesc pe blog este urmatorul.
Cand aveti nevoie de cineva care sa va urneasca de pe loc, care sa va motiveze, sa va dea de gandit, cititi o carte de acest gen, intrati pe un blog (blogul meu, blogul meu!!!), mergeti la o conferinta ori schimbati idei cu careva care le tine la purtator. Bineinteles ca e foarte emotionant sa il auzi pe Bill Clinton ori pe Tim Robbins, chiar daca nu va dau o reteta. Robin Sharma emana energie si pasiune si, chiar atunci cand nu prea ma intereseaza ce spune, felul in care o spune ma energizeaza. Mai mult, sunt idei care puse in contextul in care traiti va vor duce mai departe, va vor scoate dintr-un blocaj ori va vor face mai eficienti. Sigur nu veti putea aplica mot-a-mot ceea ce auziti, dar, cum spuneam, pentru asta exista oamenii de stiinta, trainerii sii profesorii universitari. Sunt studii serioase, cu metode care va pot da informatii, metode si bune practici, mai rar certitudini absolute. Iar aceste studii sunt fundamentul executiei voastre in meserie. Cititi carti serioase, chiar si cand nu se citesc cu sufletul la gura, ca o carte politista. Studiati, indoiti-va si apoi ajungeti la concluzii personale. Invatati retete (a se citi bune practici), treceti-le prin filtrul personal, condimentati-le cu experienta personala si intelegerea proprie si apoi veti avea o metoda de lucru.

Deci, scriitorii, oamenii cu idei - pentru motivare, exersarea sufletului si a ideilor.
Oamenii de stiinta - pentru rigoare, metode si bune practici.

imagine preluata de pe www.succesdublu.ro

Read More...

De ce am ales sa raman in Romania

Azi e 1 decembrie. Si e o zi buna pentru a enumera de ce am ramas in Romania. Am citit de curand un studiu care arata ca pentru un programator e destul de bine sa ramana in Romania, daca e vorba sa compari cat poti sa cumperi cu salariul respectiv si ce avantaje poti primi cu aceeasi bani. [Linkul catre studiu nu prea merge, dar puteti citi aici si aici referinte]

Sigur, nu e vorba de o comparatie 1 la 1 cu Statele Unite, nici macar cu Germania, dar e destul de aproape de Italia. Am facut conexiunea cu ceva informatii pe care le-am primit in discutii private cu persoane care au lucrat/lucreaza in Italia, Franta pe joburi de programatori si studiul mi s-a parut relevant. Si mi-a aprins un beculet. Sa listez motivele care m-au determinat sa raman in tara, in loc sa imi urmez traseul initial, care prevedea un job in Irlanda sau UK.

imagine preluata de pe SorinDrache.ro

Si iata ce a iesit. Adaugati si voi...

- pentru ca raportul venituri/beneficii nu e rau. Arunca un ochi pe statistica, discuta cu cei deja plecati si fa un calcul sincer. [Update, merci Sandu, George!]
- pentru ca am un statut social bun si am avut intotdeauna o imagine a jobului mai buna decat parintii mei care au lucrat 30 de ani deja. Stiu, in Romania e un miraj sa fii programator si nu e mare chestie sa fii invatator sau functionar, dar asta nu se va schimba curand.
- pentru ca Romania creste in mod constant la capitolul software. Salariile cresc mai repede decat in orice alta ramura a industriei si exista o efervescenta care ma face sa cred ca poate s-or hotari mai multi sa isi faca produsul lor software.
- pentru ca as vrea sa trimit policitienii afara, nu sa ma trimita ei pe mine. M-am plictisit de discursul mioritic cu "asta e, nu avem ce face". Iar la apus de soare, sa nu mi-l omoare pe cioban. Ci sa il cheme pe Chuck Norris sa schimbe Miorita.
- pentru ca mi-e mai usor sa raman in tara decat muncitorilor in constructii. Jur!
- pentru ca biroul meu e intr-o cladire noua si aproape similara cu cele din Anglia si Germania.
- pentru ca practicile de management in Romania pot fi la fel sau mai bune decat in Europa de Vest
- pentru ca nu as fi putut sa ma angajez la Google ori Facebook
- pentru ca Intel e o companie misto, dar acum are birouri la Bucuresti. Acum 7 ani, aveau doar in Shannon.
- pentru ca simt nevoia sa ma implic mai mult/mai multe decat intr-o negociere de salariu
- pentru ca nu am vrut sa fiu un ausslander.
- pentru ca doar eu as fi castigat suficient in strainatate, nu si sotia mea. Suficient pentru a imi face vacantele in locuri mai deosebite decat Turcia sau Bulgaria, suficient pentru o educatie buna si o casa faina
- pentru ca e mai greu sa intri pe joburi de responsabilitate mare pe o piata plina
- pentru ca o gaina, un tuns sau o bucata de teren sunt mai ieftine in Romania
- pentru ca in orasele mari infrastructura e decenta, nu e perfecta. Totusi poti sa te muti in suburbii, sa iti faci o casa, sa duci copiii la licee bunicele (de unde sa plece la studii in Anglia), sa ajungi la unele spitale bunicele si asa mai departe. Stiu ca la Falticeni e mai naspa ca la Iasi, dar programatorii nu prea traiesc la Falticeni, Tirgu Jiu, Bistrita sau Medgidia.
- pentru ca e mai probabil ca sa imi permit sa trimit copiii la studii in Anglia muncind in Romania, decat sa mearga ei la studii urmand calea batatorita acolo
- pentru ca nu sunt medic si nici nevasta-mea nu e
- pentru ca ma emotionez cand aud "Canta cucu'n Bucovina"
- pentru ca nu mi-as fi permis obiceiuri de consum mai complicate in Irlanda sau Germania decat in Romania
- pentru ca prietenii mei care traiesc in vestul Europei nu mi-au dat indeajuns de multe exemple ca e mult mai bine. Sigur, nici unul nu o duce rau, sa nu ii plang.
- pentru ca nu mi-as fi permis o casa mai buna in afara.
- pentru ca am calatorit destul inainte sa ma hotarasc sa raman
- pentru ca nu am putut sa ma hotarasc sa plec.


Mai sunt motive sa ramai in Romania?

Read More...

Dilema veche

Am mai vorbit despre asta. Nu e niciodata prea tarziu sau prea devreme.

[Preluata de pe LinkedIn, merci Ben).

Read More...

Cine face calcul mintal bun, castiga joburi mai bune

Mi-am luat un abonament pe Lumosity, sa imi antrenez concentrarea si atentia. Asa zic ei, ca se poate imbunatati. Acum ii cred, desi nu sunt foarte disciplinat in a ma antrena. Un exercitiu deosebit este ceva legat de calcul mintal, o suma de operatii simple, pana la 100. Totusi, tre sa le faci rapid, sa le scrii, fiecare in maxim 2 secunde. A inceput sa imi placa, iar mai apoi am facut o mica introspectie, legata de actualitatea unei asemenea capabilitati in cadrul tot mai simplu al folosirii mijloacelor electronice de calcul. Sa nu imi spuneti ca va descurcati sa folositi pixul si hartia pentru calcul. Bunica-miu era brici la treaba asta, unul dintre joburile lui a fost socotitor. Azi i se zice analist financiar, si foloseste excelul. Acum 60 de ani folosea creionul si hartia, pierdea noptile daca gresea o operatie si ii dadea totusi un salariu intr-un sat in care 95% dintre oameni traiau din munca pamantului.

Nu e nicio supriza sa afli ca cei care se descurca sa calculeze in minte, au succes mai mare in joburile legate de finante. Eu cred ca sunt mai buni in orice job de administrare, este o competenta esentiala pentru multi antreprenori si, mai ales, calculul mintal va face diferenta in orice negociere de pret care se face pe loc. Mai mult, managerii pot face corelatii intre serii de numere, trenduri ori alte cifre doar prin calcul mintal. Sa ne intelegem, e vorba de aproximari, de calcule cu numere pana la 1000, impartiri, inmultiri si adunari, chiar si scaderi cand e treaba naspa treaba.

Nu uitati sa va incurajati copiii sa socoteasca, sa uite de aplicatiile de pe tablete, telefoane ori calculatoarele solare. E o competenta care va face diferenta!

Read More...

Cele mai mari greseli in interviul de angajare

ESENTIAL

Read More...

Contractul cu Romania: Cine plateste studiile?

Ieri am vazut la televizor cum universitati din toata lumea isi promoveaza ofertele educative la unul din targurile educationale. Super programe, super locuri in care sa traiesti, dar si cheltuieli pe masura. La unele dintre universitati, cheltuielile se pot acoperi, partial ori uneori total. In fine, obrazul fin cu cheltuiala se tine. Ce sa mai spun ca ma tot gandesc cum sa procedez sa imi pot trimite cei doi copii sa studieze in afara, cand le-o veni vremea. Ca invatamantul din Romania nu e in regula, ca nu tine pasul cu ce e in tarile civilizate.
Din una in alta, cum ma tot gandeam, am avut o epifanie. Totusi, Romania nu e chiar asa de inapoiata si de in urma cu invatamantul, astfel incat cei din prima treime sa nu fie competitivi pe o piata a muncii globala. Medicii si programatorii tin prima pagina a ziarelor si a jurnalelor TV,  stimuland alaturi de Mutu, olimpicii la matematica si echipa feminina de gimnastica mandria nationala. Ce buni sunt medicii si programatorii nostri, cat de productivi sunt ei pe unde se duc, ce rezultate maiastre au. Nu zic, mai sunt ceva oameni de succes in arhitectura si cercetare stiintifica, vreo 25 probabil in marketing si consultanta (glumesc, trebuie sa fie mai multi), dar ce se poate observa cu ochiul liber este urmatorul fenomen.
Tinarul licean, viitor student la medicina sau la o facultate conexa cu informatica, are un plan de cariera simplu si genial in acelasi timp. Daca este indeajuns de bilingv sau trilingv, daca e indeajuns de preocupat de a invata, cu siguranta ca va avea acces la un job in vestul Europei ori chiar in State. Cu Statele Unite, treaba e mai complicata si umbrita de birocratia necesara pentru a obtine una dintre vizele de sedere. Ce sa mai vorbim, dintre cei mai buni, mare parte isi propun sa nu mai traiasca in Romania. Cu perspectiva unor castiguri financiare frumusele ori cel putin decente, cu sisteme de asigurari medicale si de invatamant superioare celor din Romania, nici nu e de condamnat. Asta se vede si la admitere, mai ales la medicina, dar si la facultatile legate de informatica.
Totusi, eu, ca platitor de taxe si cu o speranta de viata, dar mai ales de pensie, mi se pare ca Romania scolarizeaza pentru vestul Europei, in conditiile in care niste minti luminate nu mai produc nici un fel de plus valoare pentru tara. Stiu, nu platesc impozit pe venit, dar platesc o gramada de alte taxe si imi cheltui banii in Romania.

Am cateva date statistice ce sustin ca se cheltuieste prea mult pentru cati oameni raman in Romania. Romania Libera titra ca "Drumul spre Vest. 3,5 miliarde de euro a cheltuit statul român pentru a pregăti doctori care au plecat în străinătate. România, ţara cu cei mai mulţi absolvenţi de medicină din lume". Pe de alta parte, una dintre industriile cu o mare crestere, cu un salariu mediu excelent si ferita de coruptie, industria IT nu poate creste cu numarul de oameni care ar putea genera mai multe venituri in Romania. Si asta pentru ca nu exista destui manageri care sa duca firmele din zona de outsourcing spre crearea de produse. Si nici programatorii aia care acum povestesc in reportaje de succes cum e la Google,Microsoft sau Facebook. O mai stiti pe aia cu "la Microsoft, a doua limba vorbita e limba romana"? E un pic de bullshit, dar da bine in ziare. Cititi mai bine interviul cu Andrei Pitis, presedintele ANIS. Arata destul de clar si el ca cei mai buni programatori romani nu prea apuca sa lucreze in Romania. Sunt deja in America, Germania, Anglia sau Franta. Ei au lucrat cu cei mai buni profesori din Romania, o parte din cursuri pe banii parintilor. Totusi, nu au platit cursuri private.

Si acum, problema care sa genereze cele mai multe discutii. Absolventii de facultati, mai ales cele care pot sa genereze venituri sau beneficii pentru cetatenii romani, care nu practica mai mult de 5 ani in Romania o meserie care sa genereze taxe si impozite (alternativa este sa ramana aceeasi perioada someri), ar trebui sa isi plateasca studiile. De fapt, ceea ce vreau sa spun este ca din impozitele cetatenilor care muncesc (mai ales la companii private), se platesc studiile acestor persoane foarte inteligente, cateodata geniale, care aleg sa isi plateasca taxele pe venituri in alte tari ale lumii. Ceea ce este de inteles, dar nu pe banii nostri (respectiv, ai mei). Si spun asta din perspectiva unuia care a testat emigratia de cel putin 2 ori in viata, m-am oprit la granita si am schimbat orasul in care traiam. Totusi, Romania nu isi permite sa ofere educatie gratuita celor care pleaca inainte sa contribuie cu 5 lei la bugetul de stat. Stiu ca taxele sunt enorme pentru ceea ce primim, ca avem politicieni care nu isi merita banii ce ii primesc ca angajati ai cetatenilor, ca se pot face multe lucruri. Asta e cealalta parte a problemei. Dar, cei care primesc educatie timp de 16-19 ani in Romania si nu contribuie cu un ban la buget ar putea privi situatia ca un contract cu Romania. Cu ceilalti 20 de milioane de oameni, care nu au toti sansa de a emigra si munci pe bani buni, dar contribuie la educatia lor.
Stiu, parintii au platit taxe si impozite, dar in ritmul asta, eu nu voi avea pensie, iar nepotii mei vor plati studiile. Asa ca propun sa plateasca cei care nu muncesc in Romania si ar putea sa genereze plus valoare. Legea nu e usor de facut, nici de aplicat. Dar eu cred ca merita luata in seama discutia.

Read More...

Gramatica e cheia

In timpul scolii, gramatica ne pune de multe ori la incercare, aduce note de 2 si 3, streseaza copiii si parintii deopotriva si e o materie importanta pentru admiterea la liceu. Si la limbile straine, profesorii sunt deosebit de concentrati de conjugari, declinari si acorduri, de timpuri verbale si sintaxa. De ce o fi asa de importanta?
Pentru ca este baza pentru multe alte lucruri care se fac dupa aceea. Sa le luam pe rand.

Imagine preluata de la http://www.beamanager.biz/

In primul rand, pentru ca la orice examen, de limba romana, engleza, istorie, geografie, economie si asa mai departe, greselile gramaticale te penalizeaza. OK, nu o fi o catastrofa dar e primul punct.
Mai apoi, pentru ca in urmatorii ani, profesorii de la facultate isi fac o impresie teribil de proasta despre cei care scriu cu greseli gramaticale, nu sunt prieteni cu cratima (nu-i asa?, ma-ta are cratima!) si pot sa va garantez ca nu vor trece cu vederea alte mici greseli cand vor fi puse in context cu asemenea erori gramaticale.
Sa presupunem ca veti trece si de facultate si intrati in oceanul angajatorilor, unde sunt rapitori grabiti de posturi bune. Cate sanse poti sa ai la un post bun cand scrii agramat sau cu greseli? Eu zic ca nu prea ai. Poti sa fii un distribuitor, toata ziua pe drum, poti sa fii vanzator la Avon si Oriflame, ori chiar consultant vanzari la H&M. Nici o problema. Dar in momentul in care scrii ceva acte, gramatica te tradeaza si incepi sa pierzi viteza.
Mai apoi, daca ai intrat pe un trend ascendent si vrei sa fii un pic de sef, cel mai mai mare sabotor este tot gramatica. Devii un tip important, care ia decizii frumoase si bune si le comunica cu un limbaj aproximativ. Ce incredere sa ai intr-un tip care nu prea a frecventat scoala, dar ia decizii complexe? Cum sa il crezi ca a studiat mult si nu s-a lipit gramatica de el?
Daca nu ma credeti pe mine, mai exista cativa americani care au cercetat subiectul cu rezultate asemeni. Brad Hoover a scris nu mai departe de martie ca o gramatica buna te ajuta in cariera, iar Kyle Wiens a spus ca nu angajeaza oameni care nu sunt prieteni cu gramatica. Nici mie nu imi plac cei cu greseli de gramatica in CV, mai ales acum cand exista atatea spell-checkers.
Succes cu gramatica!

Read More...

Diplome versus cunostinte

Ministrul muncii, Mariana Campeanu, recomanda de curand tinerilor sa renunte la colectia de diplome si sa se orienteze spre un loc de munca. Sigur, nu interesul tinerilor pentru studiu e problema, ci concentrarea pe dobandirea diplomei in detrimentul cunostintelor. Unul dintre putinele lucruri intelepte pe care le-am auzit in ultima vreme venind dinspre guvern.
Nu uitati ca Romania are cei mai putini studenti la suta de mii de locuitori, aproape la jumatate fata de Polonia si cu o treime mai putin decat Bulgaria: 2020 fata de 4080, respectiv 3045. In sine, numarul de studenti trebuie sa creasca. Totul este sa nu fie pe modelul fabricilor de diplome de la universitatile private, care nasc mai putini competenti, dar toti cu diploma. Nu incape discutie, si la facultatile de stat sunt probleme, dar presiunea pe profit e mai mica.
Iar diplomele cu valoare sunt mai greu de obtinut (s-o tineti tot asa, domni profesori), prin urmare mai putin atractive pentru universitatile particulare. Nu voi uita relatarea unei discutii cu responsabilii unor universitati private care au fost invitati sa deschida o sectie legata de meseria de programator. Lucru evitat imediat, sub pretextul lipsei de interes al studentilor si a investitiilor. Daca despre investitie, nimeni nu poate spune ca nu trebuie sa fie una mai serioasa (trebuie calculatoare, echipamente si licente), despre interes nu cred ca e minim, uitandu-ma la lipsa de someri din industria IT. Dar IT se poate face si fara diploma, doar cu cunostint si  nu e nevoie, ca in sistemul bugetar de prezentarea unei diplome (neaparat pe hartie lucioasa, dar cu relevanta unei hartii igienice). Iar studiile de drept, economie si asistenta sociala pot fi facute la fara frecventa, cu diploma expediata frumos prin curier rapid.
Deci, dragii mei, studiati de dragul competentelor si nu de dragul diplomelor.

Imagine preluata de la http://complextm.blogspot.de/2010/08/diploma-degeaba.html 

Read More...

Ce o sa zic la trainingul Customer Care

Nu, inca nu am proiectat un training din asta, dar dupa ce experienta inaltatoare am avut cu Raiffeisen, deja am cateva idei.
Sa luam pe rand.
1. Nu ii oferi unui client cu potential de a cheltui un bullshit din prima.
Si acum exemplul practic: Domnii din call-center, care au probabil ceva target de atins la vanzari, m-au sunat intr-o buna zi cum ca e foarte fain sa imi urce ei limita de credit la ceruri si nu o sa ma coste nimic. BULLSHIT! M-a costat foarte mult timp, un card blocat cand l-as fi folosit si o mie de draci pe care i-am redirectionat catre call-center.
2. Explica-i idiotului de client ca unele lucruri dureaza si ca procedurile din banci si institutii nu se schimba de la client la client.
Din nou exemplul practic: Vrei sa inchizi un card. Intrebi, asa intr-o doara, la emiterea cardului, daca e usor sa il inchizi peste 1-2 ani. Domnisoara de la agentie zambeste frumos si iti spune ca nu e nici o problema. Ei, bine, vezi matale, este o problema. Ca inchiderea unui card dureaza circa 45 de zile. De cand te-ai hotarat si ai mers la agentie.. Ca scrii o cerere, mai apoi se transmite in centrala, acolo e un timp "de" specificat in procedura care trece, se asteapta emiterea facturii lunare, se constata ca e totul ok, se blocheaza cardul anticipat, se trimite o informare la biroul de credit, poti sa iti iei urmatorul credit. Deci, de la nicio problema apar cateva, care trimit un stol de sfinti din pod direct catre onorabila banca.
3. Faci o mica reclamatie, dai o buna explicatie.
Iarasi la concret: Am sunat la call center sa mi se explice de ce am avut ceva contradictii intr-o factura. Primesc un raspuns acasa, in plic, pe care l-am deschis abia dupa 5 luni. Nu era foarte important la momentul respectiv, intelesesem intre timp ca nu prea ce sa faci daca e o neintelegere de 2 lei. Deci, dupa 5 luni citesc raspunsul si nu inteleg nimic din ceea ce era acolo. 6-7 propozitii, complet inofensive, care nu transmiteau nici o informatie. Brusc, am inteles. Cineva de acolo a fost pus sa trimita o scrisorica (s-a marcat ca au raspuns), dar sa nu dea nici un raspuns cu care sa faci ceva. Mai ceva decat la judecatorie.

In consecinta, Raiffeisen a coborat vertiginos in topul preferintelor mele, zacand alaturi de BRD pe la fundul listei. Unde a ajuns si BRD dupa ce am aflat de la maica-mea ca pentru orice interogare de cont al cardului de pensii plateste 2 lei. Cred ca cei din BRD considera ca pensionarii nu se ocupa cu nimic si pot sa tina minte ca au 3 sau 4 firfirei in cont.

Va astept la training!

Read More...

Carte de vacanta

In luna august, Carte Noua e in vacanta. Voi sunteti in vacanta, asa ca voi pregati ceva continut dedicat.

Voi pregati cateva video-uri interesante, pe care le puteti urmari pe plaja, la munte, acasa sau la birou. Totul pentru o vacanta activa si o cariera interesanta.

Primul episod, vineri, cu Randy Pausch. Un prieten mi l-a recomandat si l-am descoperit cu incantare.
Vor mai urma, dar pana atunci va recomand cate o carte, sau mai multe, si o mica motivatie, din partea lui Andrei Plesu si Gabriel Liiceanu.

Read More...

5 pasi pentru a verifica daca aplici pentru jobul corect

Nu stiu cati dintre voi v-ati pus problema daca ati aplicat la jobul corect. In principiu, eu nu m-am intrebat niciodata aceasta inainte de a avea 5 ani de experienta, adica deja dupa ce am luat ultimul job.

Imagine preluata de la 303network.blogspot.comn

1. Cat timp vreau sa stau la jobul respectiv?
Daca ati raspuns la prima intrebarea cu "Sub 18 luni", nu prea conteaza unde aplici. In principiu, minim 2-3 dureaza pana devii cat de cat bun pe pozitia ta, chiar si mai mult daca jobul e mai complex. Dupa 1 an, esti chiar pe treaba ta si incepi sa faci cate ceva. Iar cand ti-e lumea mai draga, ti-ai programat sa pleci. In consecinta nu conteaza ce raspunzi la urmatoarele intrebari.

2. E un job temporar pentru a acumula experienta ori pentru a castiga bine?
Daca zici ca te duci "pentru a acumula experienta", cauta orice firma care investeste in training (cu diploma sau fara). E bine sa urmaresti oportunitati recunoscute, despre care stie toata lumea. Desigur, bataia e mai mare, dar si recompensa pe masura. Am auzit despre arhitecti mari care platesc execrabil, dar care ofera o scoala practica deosebita. Nu ratati daca sunteti tineri sau faceti o schimbare in cariera. Verifica si optiunea b) de la intrebarea 3.
Dimpotriva, daca va uitati dupa un job in care conteaza plata, verificati daca pe langa salariu mai e ceva. Ori daca mai creste vreodata salariul de intrare. Ori daca nu lucrati de luni pana vineri, pana sambata si duminica. De fapt, verificati tot pachetul. Daca e chiar asa de bun ori s-au mutat toate cheltuielile posibile ca beneficii in salariu. Verifica totusi si optiunea a) de la intrebarea 3. Poate vi se ia dupa o vreme sa inghitit **cat cu lingurita.
3. E un job care indeplineste pasiunea sau care ofera oportunitati?
Nu conteaza ce ati raspuns la 1 si la 2, daca ati ajuns pana aici, dar luati in considerare ca pasiunea aduce banuti, dar nu cei mai multi. Iar daca urmariti o cariera, faceti ca la sah. Considerati 2-3 mutari inainte si verificati daca sunt si alte oportunitati in continuarea celei pentru care aplicati la jobul respectiv.

4. Daca totusi imi schimb jobul curent, ce obtin mai mult?
E o intrebare la care raspunsul nu e doar financiar. Poate fi un sef mai misto, o comunitate mai interesanta la lucru, un birou mai aproape de casa ori mai putine ore de munca. Ori altceva ce nu mi-a trecut prin minte acum. Intotdeauna sa urmaresti un progres. Macar la o mutare ulterioara.

5. Si ultimul. Stiu ceva despre compania respectiva?
Toata lumea a auzit de "Pe afara-i vopsit gardul, inauntru-i leopardul". Cautati cateva referinte, informatii despre ce inseamna sa lucrezi acolo. Daca nu cumva sunt beton la recrutare si mai putin beton la politicile de retentie. Vezi si bancul de mai jos, preluat de pe Hotnews.ro
Intr-o zi, o directoare de succes de la resurse umane a fost calcata de un autobuz in timp ce se plimba si a murit. Sufletul ei a fost intampinat la portzile Raiului de catre Sf. Petru in persoana.

- Bine ai venit in Rai. Dar inainte sa te instalezi se pare ca avem o problema. Vezi tu, n-am mai avut niciodata un director de la resurse umane care sa ajunga pana aici si nu suntem prea siguri ce sa facem cu tine.

- Nici o problema, doar lasati-ma inauntru.
- As vrea eu, dar am ordine de sus. Vei petrece o zi in Iad si una in Rai si apoi vei alege in care din ele vei vrea sa-ti petreci eternitatea.
- De fapt eu m-am decis. Prefer sa raman in Rai.
- Imi pare rau, regulile sunt reguli.

Si astfel Sf. Petru o pune intr-un lift si s-a dus direct in Iad. Usile s-au deschis si ea s-a gasit calcand pe iarba verde a unui teren de golf minunat. Mai departe era un local si in fata ei erau toti prietenii ei - directori cu care lucrase si toti o aclamau. Au alergat toti spre ea, au sarutat-o pe ambii obraji si au discutat despre vremurile trecute.

Au jucat o runda excelenta de golf apoi, seara s-au duc in local unde a mancat o cina excelenta formata din friptura si homar. A facut cunostinta si cu Diavolul, care era de fapt un tip de treaba (chiar dragut) si s-a distrat de minune spunand bancuri si dansand. Toti au dat mana cu ea si si-au luat ramas bun in timp ce se urca in lift.

Urmatoarele 24 de ore si le-a petrecut in Rai odihnindu-se pe nori si cantand la harpa. S-a distrat de minune, si cele 24 de ore au trecut
au trecut fara sa-si dea seama.

Sf.Petru a venit si a luat-o.
- Deci, ai petrecut o zi in Iad si una in Rai. Acum alegeti eternitatea.
- Nu credeam c-am sa spun asta, adica, in Rai a fost beton, dar cred ca m-am simtit mai bine in Iad.

Asa ca Sf.Petru a escortat-o la lift, care s-a reintors in Iad. Cand usile s-au deschis, i-a gasit stand intr-un peisaj dezolant, pustiu, acoperit cu gunoi si mizerie. Prietenii ei erau imbracatzi in zdrente si colectau gunoiul in saci. Diavolul a venit si el si si-a pus bratul in jurul ei.

- Nu inteleg, spuse femeia tremurand, ieri cand am fost aici era un teren de golf si un local unde am mancat homar, am dansat si m-am simtzit bine. Acum nu mai e decat pustiu si gunoi,iar prietenii mei sunt toti mizerabili.

Diavolul s-a uitat la ea si a zambit.
- Ieri te recrutam. Azi esti angajata...

Read More...

Turma cum laude

Toata lumea plange cand ia odrasla 4 si toti se bucura cand ia 10. Nimeni nu se mai uita daca are legatura cu realitatea, important e sa mearga domnul Goe la un liceu bun (ce-o mai insemna si asta?!), sa aiba diploma de facultate, sa se simta parintele implinit.
Toate astea pana progenitura izbuteste sa fie vanzatoare intr-un mall, sofer pe o masina de distributie cu titulatura de director de vanzari ori mai bine functionar la stat. Atunci, sa te tii plans si jale, critica sistemului si porcaiala celor din invatamant. (Am uitat intre timp ca nenea profesorul si-a luat cateva suturi in cur de la director, inspector, colegi pe motiv ca e prea sever si a decis sa nu mai lupte cu idiotii).
In sfarsit, daca te uiti mai bine, poate ajunge progenitura parlamentar, de la 600 pot ajunge si 135231 de parlamentari. Plus 50000 de primari de comuna, cu consilierii lor cu tot. E plin parlamentul de sefi de promotie la sectia lacatusi, strungari si frizeri care mai apoi au reusit sa absolve Colegiul National de Aparare.

Nu am vazut, mai mult ca in ultima vreme, un efort mai mare de uniformizare a elevilor, contrar felului de acum 30 de ani cand intr-un comunism feroce, cand toti sfarseau cu maxim o Dacie si un apartament, scoala departaja printr-o meritocratie destul de evidenta.

O sa fie in continuare o natie de pizde de televizor, baietzashi de Italia sau Spania cu Audi second hand, folbalisti si mincinosi, care isi izvorasc mandria din rezultatele de la olimpiadele de matematica, cei care lucreaza la Microsoft si Google ori mai stiu eu care laborator de cercetare si sportivii care aduc titluri mondiale sau europene. Toate izvoare de mandrie fara nici o legatura cu realitatea inconjuratoare, accidente care confirma regula : sa absolvim toti TURMA CUM LAUDE.

Daca sunteti curiosi de ce sunt asa nervos, aruncati un ochi pe rezultatele de la capacitate. Toti sunt extraordinari de destepti pe niste subiecte de toata jena.

Si nu uitati sa il cititi pe Tolo, care m-a inspirat sa scriu cele de mai sus

Read More...

Despre a studia in strainatate

De la o vreme, a devenit relativ obisnuit intre tinerii romani sa studieze in strainatate. Acum 15 ani, a avea o perioada de studii in strainatate
De curand, am vazut afise despre targul educational RIUF, care aduce diverse universitati ("din mai mult de 12 tari") catre studentii potentiali din Romania. Lista expozantilor este lunga, nu e chiar impresionanta ca numar, cand arunci o privire mai atenta si are trei extreme la care m-am uitat. In primul rand, cum v-ati asteptat, universitati din Germania, Franta, Anglia, Danemarca, Olanda. Dar si din Bulgaria si Ungaria. Precum si majoritatea universitatilor mari din Romania. Asta ma bucura si arata ca unii au inteles ca exista concurenta nu numai intern, dar si international. In fine, studiati voi mai in detaliu si spuneti-mi ce credeti.
Totusi, am observat printre expozanti MIT si Princeton. Chestia asta mi-a dat de gandit. Nu sunt foarte expus publicitatii academice, nici nu cred in teoriile conspiratiei, dar faptul ca universitati mari vin sa isi faca publicitate la Iasi, Bucuresti si Timisoara ma duce cu gandul ca batalia pentru talente este foarte apriga si este cheia succesului de maine. Nu as putea sa va spun care sunt costurile pentru asemenea studii, dar daca va simtiti in stare sa mergeti la MIT, nu ratati ocazia. Se va ivi o bursa ceva care sa va ajute.

Si daca tot vorbim de costuri, in unele tari din Europa, studiile sunt aproape gratuite. Oricum, la niste taxe apropiate de ce se poate plati de catre romani. Problema care apare este costul vietii. Daca luam Danemarca, costul vietii de acolo este mult peste cel al Romaniei, prin urmare bancul cu studentul ce mananca paine cu mustar e foarte actual si va trebuie multa disciplina financiara pentru a trece de anii in care trebuie sa va finantati studiile. Si un semn de exclamare, pe care l-am primit de la unii amici care studiaza acolo: nu e usor sa gasiti un job de student, pe domeniul in care va pregatiti, pentru ca va cocoseaza cu invatatul.
Poate ca stiti ca exista un mare program de vacante studentesti, numit Erasmus, care sub pretextul cresterii de experiente, ofera posibilitatea unui semestru in strainatate. Ori putin mai multe. Cu siguranta, experienta de viata e uriasa. Experienta de invatare in zona de formare nu e intotdeauna la fel de sus.

Cand vorbim de a studia in strainatate, cu acelasi statut ca studentii de acolo, discutam despre altceva. E necesara stapanirea unei limbi straine, fie aceleia locale (franceza, germana, italiana, spaniola) ori a limbii engleze, care aud ca e suficienta pentru a studia in tarile nordice. E necesara asigurarea unor mijloace de subzistenta (cazare, masa, bani pentru carti si totusi ceva parale pentru distractie, mai putine, dar nu chiar deloc).
E interesant ca atunci cand cineva se hotaraste sa studieze in strainatate sa aiba o perspectiva asupra finalitatii demersului. Fie ca il intereseaza posibilitatea de a emigra, fie ca isi doreste o formare mai buna pentru a deveni competitiv pe piata muncii, fie ca isi doreste doar sa inteleaga o alta cultura, sunt motive bune. Eu nu consider un motiv bun simplul fapt ca isi doresc doar sa aiba in palmares cativa ani de studiu afara, fara o legatura practica intre obiectul de studiu si pasiune.

Asta vine si cu un mic pericol pentru Romania, care se vede vaduvita de o suma de oameni destepti si cu initiativa, care isi gasesc implinirea in alte tari. Bineinteles, acest lucru nu poate fi blocat, dar nici nu poate fi un prilej de bucurie. Pe de o parte, credinta mea este ca universitatile straine care se promoveaza in Romania isi doresc sa atraga mai multi studenti straini pentru a creste incasarile pe taxele de studii. De exemplu, Australia face un business extraordinar exportand educatie pentru tarile din Asia. Ofera burse, are multe universitati in top500, e o economie peste multe altele din regiune si pana la urma unii studenti raman in Australia. La fel se intampla si in Europa, unde legislatia nu prevede ca studentii sunt selectionati dupa cetatenie in plata salariilor. Neavand o notorietate si o reputatie buna, universitatile romanesti probabil ca nu pot concura in zona pentru atragerea studentilor straini. O exceptie notabila sunt facultatile de medicina, unde vin multi greci si arabi.

Daca ne uitam pe lista expozantilor de la RIUF, sunt mai multe universitati cu profil tehnic. Eu asociez acest interes crescut cu lipsa de interes a tinerilor pentru o cariera de inginer si multe posturi libere, in zone de inginerie care au crescut mai mult decat media pietei.

Pana atunci, universitatile nu cred ca au o structura de informatii pe care o folosesc pentru a stabili numarul de locuri la admitere. Ce se intampla de fapt? Parerea mea, sustinuta de ceva birfe, este ca pentru facultatile care suscita interes scazut, numarul de locuri crescut este tinut de cadrele didactice care nu pot fi disponibilizate si care au amici in functii de conducere. Sa vedem daca cineva va initia un proces structurat in care industria sa anunte planul orientativ pentru urmatorii 4-6 ani, baza pe care orice plan de invatamant poate sa isi structurezeze numarul de studenti

Read More...

Cum sa ingrasi porcul in ajun - Mic tratat de superficialitate

Sunt cateva proverbe romanesti de mare efect. Unul dintre ele se refera la ingrasatul porcului in ajun, cu scopul declarat al unui castig financiar suplimentar. Asa s-ar fi exprimat ziarul Scanteia. In ultima vreme am tot observat ca toti porcii se ingrasa in ajun. Studentul nu invata nimic in timpul semestrului, dar baga material in ultimele 48 de ore de dinainte de examen. Proiectele se fac in saptamana de dinaintea predarii. Pentru bac se invata in semestrul doi din clasa a doispea, pentru interviu se pregatesc in ziua de dinainte. A aparut unu nou super erou: Omul Student. In fine, comenzile nu se pregatesc niciodata cu cateva zile inainte, chiar daca fluiera vantul prin firma, Noul erou : omul student, care invata intr-o noapte cat nu a invatat in 3 luni.

Totusi, pedagogia afirma ca sunt 3 stagii ale invatarii: predare, consolidare, verificare. Asta presupune a face lucrurile asezat, pentru a avea un beneficiu in timp. Totusi, la ce bun sa inveti? In momentul in care examenele de admitere in liceu si facultatea s-au masluit ani la rand, cand notele din scoala generala si liceu au fost folosite ca medie de intrare mai departe, cu toate ca metrul de masurat avea un numar variabil de centimetri, nu prea are mare sens sa inveti, dar mai ales nu are sens sa studiezi. Modelul rapid de obtinut rezultate e compilarea unui eseu din alte 10 eseuri de pe net, nu are rost sa mai citesti decat pe diagonala si sa generezi cele 3 pagini cerute de profesori. Diploma e cheia avansarii in cariera, iar universitatile particulare si mai nou cele de stat, au raspuns acestei cereri prin modele simplificate de obtinerea a diplomelor de drept, economie si asistenta sociala.
Aruncati o privire asupra ofertei educationale ale universitatilor private si veti observa ca au specializari ce se adreseaza destul de mult posturilor din sistemul de stat. Nu genereaza ingineri, nu genereaza arhitecti sau alte meserii care se adreseaza direct pietei de munca. Nici nu vor introduce, pentru ca baza principala de clienti sunt cei care au nevoie de hartie pentru a da o spaga si a se angaja la stat.

Intrebarea principala ramane: cum pot sa obtin mai rpd o diploma?
Cunostintele nu prea conteaza, pot sa ma plang mai apoi ca nu m-a invatat nimic facultatea, ca profesorii sunt incompetenti, chiar daca nu am pus o intrebare de-a lungul facultatii.

Deci, unde e porcul ala? Ca maine am examen.

Daca mai vreti, pe tema va recomand si o carte: Superficialii. o gasiti la Publica.

Read More...

Motivarea (biciul si zaharelul nu functioneaza tot timpul)

Dan Pink a vorbit in cadrul unei conferinte TED despre motivare. 

Iata mai jos o versiune animata de cei de la theRSA.

Aceasta e varianta extinsa a conferintei, fara animatie

Iar daca vreti mai multe animatii pe teme serioase. RSA Animate

Read More...

Senzational! O batranica este trecuta strada, din prea multa bunavointa

Ernesto Sirolli vorbeste despre cum civilizatia occidentala obliga la comportamente inutile sau contrar vointei celui ajutat, la fel cum copiii primesc alegerile direct de la parinti. Deci, ascultati oleaca mai mult si lasati-l si pe celalalt sa spuna cate ceva, inainte sa il ajutati fortat sa treaca strada

Read More...

Principles of communicating vessels in labor market

You know, there are many things that you can learn from physics and other sciences when speaking about social interactions, humans and markets.

Courtesy to http://www.spiraxsarco.com

Two years ago, I had a very interesting discussion with a good friend of mine that told me that the theory of systems works very fine when dealing with teams. According to Ziegler–Nichols method, a system can be characterized (that is to determine its parameters), by applying a step input. It is a long story about what this means, but to make it easier comprehensible, L. said that you can see how a team behaves when a significant event happens: the boss is replaced, there is a high fluctuation ongoing, a new project has to be tackled soon.   Basically, under stress, all behaviors are exacerbated and small thing you would not care usually become a big deal.

Courtesy to http://www.overclock.net/

Than, I noticed that other laws of physics can be applied in the management of human resources. The best one that depicts a free market is the principle of communicating vessels. According to Wikipedia, the principle has been used starting with ancient Rome for indoor pluming, as follows: Water will reach the same level in all parts of the system, which acts as communicating vessels, regardless of what the lowest point is of the pipes – although in practical terms the lowest point of the system depends on the ability of the plumbing to withstand the pressure of the liquid.

What does it actually mean in a free labour market : the offer (need of jobs) and the demand (number of existing workers) are working in the same way like the air and water. Let's take some examples:
A small company is winning a very competitive contact with a company located in a different market. The competitive advantage is the cost of work on the local market, which seems to be at most one third of the cost from the remote market. As a consequence, the pressure from this company to the local market will increase and will generate some movement from one company to another. If the pressure is kept on short term, than only a few workers, the people on the move, will be affected by the situation, while the companies are not affected to much. This is a natural situation and actually it is sometimes healthy for the market. Take, for instance, the examples with rivers and lakes. If the water in lakes is not refreshed from time to time, it's smelling bad and is not oxygenated well enough to foster enough the life. In the same time, the rivers have more interesting forms of life and the water should be cleaner. So, to say it loud and clear, there is no labor market without a little fluctuation, which can become healthy, when we speak about low numbers.
What happens when the pressure is high? Usually, there can be two approaches:
On one hand, the other companies on the market start to develop counter-measures on the pressure from the market, to decrease the attraction to the new positions. These counter measures can include, but are not restricted to, salary increase, new benefits, new HR policies to make jobs more flexible and attractive. Actually, there is no sure recipe, it strongly depends from where the company affected by fluctuation starts and who is the competitor.
On the other hand, the competitor is so strong, that cannot be implemented any reasonable measure. Or so weak, that to implement new rules simply makes no sense. It is just a matter of time to let the market cool down. In the first situation, it helps a lot to have a great contingency plan. In the second situation, it is great to  have patience and a great business intelligence. Intelligence like agent 007. Being well connected in the market, you can easily learn what is the actual threat and react with calm.

There is a matter of time until the demand is somehow equalized by the offer. And I have bad news for IT industry. When a market cannot meet the demand on longterm by increasing the offer, the demand will move to another local market. It is obvious for any of you, that when you dont find the needed groceries nearby and with the expected cost, you move a little bit away from your area, even going to hypermarket.

Actually, the little drawing from the beginning of the article is much more complex and actually there is no local market anymore. Of course, the vessels communicate through thicker pipelines and it takes a while to feel the pressure from one vessel to another. Yet, the vessels are surely connected, especially when speaking about highly sophisticated jobs like medical doctors, IT, telecom, scientists. In these cases, we speak about a global market, whereas the carpenters, plumbers or sales men are more localized.

In the end, everything is influenced by everything and all the vessels communicate with all the vessels.
Keep calm and enjoy your job...

courtesy of http://www.lisasonora.com

Read More...