[Ponturile Carte noua] 5 pasi pentru formularea obiectivului de cariera

Toata lumea e speriata atunci cand se cere un CV, insotit de o scrisoare de intentie. Daca in cazul CV-ului, salvarea se arata sub chipul template-ului EuroPass, ori a CV-ului downloadat de pe BestJobs cu variatiunea eJobs, pentru scrisoarea de intentie, lucrurile se complica.

Ce-i de facut?

1. Mergi la oglinda si vorbeste cu tine insuti despre ce ti-ar place sa faci si unde ti-ar place sa ajungi. Poti porni de la un vis, de la o nevoie, de la o realitate. Nu e clar intotdeauna cum ar suna asta, dar un dialog interior e util. Daca stii clar ce vrei sa faci, nu e nicio problema: dialogul va fi scurt.

2. Scrie pe o foaie de hartie sau intr-un fisier simplu care este obiectivul tau de cariera. Asa, pentru tine, sa iti aduci aminte cand esti mahmur ori cand esti prea obosit. Cand il formulezi, chiar si schiop si incomplet, il poti vedea cum il vad si altii, nelegat de gandurile si sentimentele care il inconjoara in cap.

3. Verifica daca este realist. Un obiectiv de cariera de genul ministru de externe, CEO la Microsoft sau cercetator la NASA nu este pentru oricine. Poate fi un obiectiv final, dar toate planurile pe 25 de ani sunt prea greu de urmarit si s-ar putea sa nu vedeti derapajele imediate, furati fiind de mirajul planului cel mare. Ori mai bine, ganditi-va daca nu ati fi amuzati citind un asemenea obiectiv, ori poate in

4.Rescrie-l intr-un format care sa fie usor inteligibil. Revin la ideea de a il discuta cu bunica, cu prietena/prietenul/partenerul de viata. Daca formularea o intelege oricine, sigur o va intelege si angajatorul. Cel mai important este sa il intelegi singur. Si sa il poti trai. Un angajator serios va intelege daca stii sau nu ce vrei.

5. Ultimul pas este sa verifici daca obiectivul tau real se potriveste cu jobul. De exemplu, daca urmaresti un job in care sa cresti experienta pe o anumita tehnologie, pe o anumita nisa, aplicarea la un job care urmareste o generalizare mai mare nu este utila. Ba chiar contradictorie pentru un angajator. De asemenea, atunci cand se urmareste promovarea intr-o pozitie de manager, un job de mare specializare nu ajuta in atingerea obiectivului.

Si ultimul pont, obiectivele SMART (Specific Masurabil de Atins Realist in anumit Timp) va ajuta si pe voi, si pe angajator sa ajungeti rapid la o concluzie. Iar un CV usor de citit, care mentioneaza un obiectiv clar, va diferentiaza.

[Stati pe aproape, in toamna asta se va intampla primul workshop de cariera Carte Noua. Vom lamuri care sunt pasii pentru a va clarifica propria cariera, ce poti face pentru a urmari un progres constant si cum poti sa iti personalizezi CV-ul pentru un angajator anume.]

Read More...

5 pasi pentru a verifica daca aplici pentru jobul corect

Nu stiu cati dintre voi v-ati pus problema daca ati aplicat la jobul corect. In principiu, eu nu m-am intrebat niciodata aceasta inainte de a avea 5 ani de experienta, adica deja dupa ce am luat ultimul job.

Imagine preluata de la 303network.blogspot.comn

1. Cat timp vreau sa stau la jobul respectiv?
Daca ati raspuns la prima intrebarea cu "Sub 18 luni", nu prea conteaza unde aplici. In principiu, minim 2-3 dureaza pana devii cat de cat bun pe pozitia ta, chiar si mai mult daca jobul e mai complex. Dupa 1 an, esti chiar pe treaba ta si incepi sa faci cate ceva. Iar cand ti-e lumea mai draga, ti-ai programat sa pleci. In consecinta nu conteaza ce raspunzi la urmatoarele intrebari.

2. E un job temporar pentru a acumula experienta ori pentru a castiga bine?
Daca zici ca te duci "pentru a acumula experienta", cauta orice firma care investeste in training (cu diploma sau fara). E bine sa urmaresti oportunitati recunoscute, despre care stie toata lumea. Desigur, bataia e mai mare, dar si recompensa pe masura. Am auzit despre arhitecti mari care platesc execrabil, dar care ofera o scoala practica deosebita. Nu ratati daca sunteti tineri sau faceti o schimbare in cariera. Verifica si optiunea b) de la intrebarea 3.
Dimpotriva, daca va uitati dupa un job in care conteaza plata, verificati daca pe langa salariu mai e ceva. Ori daca mai creste vreodata salariul de intrare. Ori daca nu lucrati de luni pana vineri, pana sambata si duminica. De fapt, verificati tot pachetul. Daca e chiar asa de bun ori s-au mutat toate cheltuielile posibile ca beneficii in salariu. Verifica totusi si optiunea a) de la intrebarea 3. Poate vi se ia dupa o vreme sa inghitit **cat cu lingurita.
3. E un job care indeplineste pasiunea sau care ofera oportunitati?
Nu conteaza ce ati raspuns la 1 si la 2, daca ati ajuns pana aici, dar luati in considerare ca pasiunea aduce banuti, dar nu cei mai multi. Iar daca urmariti o cariera, faceti ca la sah. Considerati 2-3 mutari inainte si verificati daca sunt si alte oportunitati in continuarea celei pentru care aplicati la jobul respectiv.

4. Daca totusi imi schimb jobul curent, ce obtin mai mult?
E o intrebare la care raspunsul nu e doar financiar. Poate fi un sef mai misto, o comunitate mai interesanta la lucru, un birou mai aproape de casa ori mai putine ore de munca. Ori altceva ce nu mi-a trecut prin minte acum. Intotdeauna sa urmaresti un progres. Macar la o mutare ulterioara.

5. Si ultimul. Stiu ceva despre compania respectiva?
Toata lumea a auzit de "Pe afara-i vopsit gardul, inauntru-i leopardul". Cautati cateva referinte, informatii despre ce inseamna sa lucrezi acolo. Daca nu cumva sunt beton la recrutare si mai putin beton la politicile de retentie. Vezi si bancul de mai jos, preluat de pe Hotnews.ro
Intr-o zi, o directoare de succes de la resurse umane a fost calcata de un autobuz in timp ce se plimba si a murit. Sufletul ei a fost intampinat la portzile Raiului de catre Sf. Petru in persoana.

- Bine ai venit in Rai. Dar inainte sa te instalezi se pare ca avem o problema. Vezi tu, n-am mai avut niciodata un director de la resurse umane care sa ajunga pana aici si nu suntem prea siguri ce sa facem cu tine.

- Nici o problema, doar lasati-ma inauntru.
- As vrea eu, dar am ordine de sus. Vei petrece o zi in Iad si una in Rai si apoi vei alege in care din ele vei vrea sa-ti petreci eternitatea.
- De fapt eu m-am decis. Prefer sa raman in Rai.
- Imi pare rau, regulile sunt reguli.

Si astfel Sf. Petru o pune intr-un lift si s-a dus direct in Iad. Usile s-au deschis si ea s-a gasit calcand pe iarba verde a unui teren de golf minunat. Mai departe era un local si in fata ei erau toti prietenii ei - directori cu care lucrase si toti o aclamau. Au alergat toti spre ea, au sarutat-o pe ambii obraji si au discutat despre vremurile trecute.

Au jucat o runda excelenta de golf apoi, seara s-au duc in local unde a mancat o cina excelenta formata din friptura si homar. A facut cunostinta si cu Diavolul, care era de fapt un tip de treaba (chiar dragut) si s-a distrat de minune spunand bancuri si dansand. Toti au dat mana cu ea si si-au luat ramas bun in timp ce se urca in lift.

Urmatoarele 24 de ore si le-a petrecut in Rai odihnindu-se pe nori si cantand la harpa. S-a distrat de minune, si cele 24 de ore au trecut
au trecut fara sa-si dea seama.

Sf.Petru a venit si a luat-o.
- Deci, ai petrecut o zi in Iad si una in Rai. Acum alegeti eternitatea.
- Nu credeam c-am sa spun asta, adica, in Rai a fost beton, dar cred ca m-am simtit mai bine in Iad.

Asa ca Sf.Petru a escortat-o la lift, care s-a reintors in Iad. Cand usile s-au deschis, i-a gasit stand intr-un peisaj dezolant, pustiu, acoperit cu gunoi si mizerie. Prietenii ei erau imbracatzi in zdrente si colectau gunoiul in saci. Diavolul a venit si el si si-a pus bratul in jurul ei.

- Nu inteleg, spuse femeia tremurand, ieri cand am fost aici era un teren de golf si un local unde am mancat homar, am dansat si m-am simtzit bine. Acum nu mai e decat pustiu si gunoi,iar prietenii mei sunt toti mizerabili.

Diavolul s-a uitat la ea si a zambit.
- Ieri te recrutam. Azi esti angajata...

Read More...

Scrisoare domnului primar

Domnule primar,

m-am hotarat sa scriu scrisoarea asta intr-o dimineata, cand ma indreptam spre serviciu si eram exasperat de numarul de gropi pe care trebuia sa le ocolesc, ca sa nu mai vorbesc de zonele prin care nu puteam ocoli nimic si intram in cratere. Stiu, o sa imi spuneti, la fel ca si concurentul politic, ca iarna nu-i ca vara, a fost gheata, ninsoare si asa mai departe. E adevarat, dar dupa prima chestie de care mi-am adus aminte, am inceput sa le iau la rand pe toate care nu imi plac. Si nu sunt putine. Simpatiile mele politice nu va includ, dar nici nu v-ar exclude daca as vedea rezolvate macar jumatate din cele care ma deranjeaza.

Cel mai tare m-a deprimat in ultima vreme o discutie legata de intoarcerea unor persoane in tara, mai exact in  Iasi. Buni profesionisti, oameni faini, care traiesc in perioada asta in Germania. Cu plusuri si minusuri traitul asta in Germania, dar cand vine vorba de a ii convinge sa se intoarca inapoi, am dat de doua argumente infailibile:
- "Pai nu vezi ce gropi sunt in Iasul ala?" - si da, sunt gropi, -multe- nu doar in santierele proaspat deschise.
- "Da' aeroportul ala cand se mareste, ca imi ia 2 zile sa ajung la Iasi!?" - nu or fi doua zile, dar 14 ore de la Munchen ori 600 EUR de la Paris mi s-a intamplat si mie. Pentru comparatie, sunt necesare 2,5 ore de zbor pana la Munchen (cu un avion mai maricel, ce nu aterizeaza pe pista noastra) si 100 EUR de la Bacau la Paris. De asemenea, cu un avion mai maricel.

O sa aud ca nu avem bani sa le facem pe toate, ca acum ne-au venit fondurile europene si a trebuit spart tot orasul, sa fie bine peste X ani. Super! Dar de ce s-a inceput cu bulevardul Pacurari, care fusese facut cu 2 ani in urma? Mi-ar place un primar care sa chiverniseasca banii cum o facea mama cand eu si frate-meu eram in facultate, iar ei aveau un singur salariu de invatatoare. Nu stiu cum facea, dar aveam si de imbracat, si de mancat, si de carti. Ce-i drept, fudulii din astea nu am vazut sa faca mama si se gandea de doua ori ce face cu fiecare banut.

Si ne sfatuiam cu totii cum ar fi mai bine. Ne baga pe toti trei "in sedinta", sa planificam ce e mai bine si ce ne place. La cati bani aveam, eu as fi dictat ca mancam numai fasole si din cand in cand ciolan. Dar a avut formidabila prezenta de spirit de a discuta astea cu noi. Si la fel facea cu hainele, cu ce trebuia sa reparam prin casa. La fel mi-ar place sa fie implicati cetatenii in planurile orasului. Sa iau doar ultimele discutii cu teii care se taie, pentru a lasa o vedere frumoasa asupra Palatului Culturii. Da, palatul ala care e acoperit acum cu o tabla ca pe palatele de la Ciurea. Mi s-a spus ca se innegreste cu timpul, dar la cati bani s-au spart pe concertele electorale din fata palatului, mai bine puneati direct o tabla mai ca lumea.
Asta ma duce si la urmatorul punct despre care mi-am propus sa scriu. Despre pomeni. Din astea electorale, din alea fotbalistice, din celelalte legate de favoruri. Pomenile au impact electoral imediat si impact pozitiv in viata oamenilor mai deloc. Cum ar fi fotbalul... E o coincidenta formidabila ca echipa de fotbal din Iasi promoveaza mai ales in anii pre-electorali, ca semn al interesului primariei, iar apoi da faliment cu eleganta si se desfiinteaza echipa. Normal, dupa saracia din jur, probabil. Iesenii, oricat de mandri s-ar simti de mostenirea culturala, sunt saraci fata de alte orase mari din tara, mai ales cele cu vedere la vest. Fabrici nu sunt prea multe, nici nu prea au curaj sa vina, iar primaria nu da semne ca s-ar preocupa sa genereze locuri de munca. Dar din alea adevarate, care creeaza valoare adaugata, nu din cele care plimba banii dintr-un buzunar in altul, cum sunt mall-urile si alte centre comerciale asemenea. Eu sunt programator (ce-o mai fi ramas) si cred ca e un domeniu in care Iasul poate performa. Facultatea de Automatica si Calculatoare era cea mai buna din tara in anii '90. Sunt atatea mii de locuri de munca in domeniul acesta. La fel si la call centere, back-office si altele asemenea. Cum facem sa mai vina, sa ajunga, de exemplu, ca Timisoara si Clujul in ceea ce priveste tehnologia? Sa nu mai vorbesc de investitii de tipul celei de la Delphi. Care nu a avut loc in oras. Nu stiu nici acum de ce, dar taxele se platesc la Primaria Miroslava.

Or fi toate astea din cauza lipsei de infrastructura? Nu cred ca doar de la infrastructura lipsa ni se trage. Dar lipsa unui aeroport cu conexiuni in orasele mari din Europa se simte in business. E amuzant cum orasul care avea al doilea numar de locuitori din tara la un moment dat primeste constant fonduri mai putine decat Bacau, Piatra Neamt sau Suceava. Aud placa cu cea mai mare suma atrasa de un oras din Romania din fonduri europene. Totusi, care este media de fonduri europene pe cap de locuitor? Si, mai ales, ce se face cu banii acestia? Pasaj pe sub intersectia de la Fundatie? Asfaltarea bulevardului Pacurari la fiecare doi ani si lasarea Nicolinei cum era?

Ori poate facem rost de ceva banuti sa ii bagam in autostrada spre Tirgu Mures, doar-doar s-or mai dezgheta activitatile de productie. Poate se intampla ca toti politicienii astia care apar la televizor si spun ca au functii mari in partidele de guvernamant sa mai faca lobby si pentru primaria din Iasi, sa primeasca fonduri.  Sa nu fie intotdeauna ultima prioritate, pe criteriul ca e cel mai apropriat oras de granita de est.

Imi lipseste o strategie de dezvoltare a orasului, care sa fie asumata public si sustinuta de primar si politicieni. Si nu una facuta pe un colt de hartie intr-un birou frumos varuit din bani europeni, ci o strategie generata de o dezbatere publica. Care sa ia in considerare parerile tuturor, nu numai celor care l-au votat pe primar, care sa sustina punctele tari ale Iasului, sa dezvolte partile care nu merg si sa arate cum va creste nivelul de trai al cetatenilor, in fine sa arate cum primaria este preocupata de dezvoltare si nu doar de varuit.

Sper ca va fi citita scrisoarea pana si de primar si va fi discutata, chiar daca mai mult online.

Cu stima,
Manole

Read More...

Si au trait fericiti pana la adanci batraneti

Oare?

Am o gluma favorita, mai ales cu cei care tocmai au terminat facultatea.
 - Salut!
- Salut!
- Am o surpriza pentru tine!
- Care?
- Mai ai circa 40 de ani pana la pensie!

De obicei, ultima replica smulge un oftat sau un zambet fortat. Nu cred ca foarte multi dintre voi sunteti pregatiti sa gestionati o activitate profesionala de circa 40 de ani. Bunicul meu a lucrat vreo 38, de la 17 ani pana la 55, dar a fost un caz mai atipic in ultima vreme. Am un unchi care a depasit cu putin 23 de ani de munca. Maica-mea bate totusi, mai mult de plicitiseala acasa, spre 41 de ani.

Ce te faci cu cei 40-45 de ani, in masura in care activitatea fizica nu te lasa sa prestezi aceleasi activitati ca la 25-30 de ani. Nu ma refer la constructii, dar nu va vad pe multi dintre voi sa fiti agenti de vanzari la 55 de ani, cu aceeasi fervoare si energie ca la 30. Sau sa vindeti haine in mall cu acelasi zambet serafic cum o faceati la 27, cand veneau unii domni sa va viziteze doar de dragul gropitelor din obraji.

Ce-i de facut? O fi bine, o fi rau?

In primul rand, impartiti-va viata in 4 perioade, care sa fie un fel de borne orientative. Nu e putin, nu e nevoie sa fiti nestatornici, dar aveti o indicatie asupra progresului.

Mai apoi, incercati sa aflati daca ati facut vreun progres, catre un alt fel de job, mai potrivit provocarilor varstei. Nu uitati de pasiunile voastre, de visuri, dar fiti informati asupra oportunitatilor. Sa fiti informati nu inseamna sa va aruncati spre ultima moda in joburi, dar nici sa nu va culcati pe o ureche, ca sunteti infailibili. Ce dracu', doar am 14 ani de experienta?!

Ce vreau sa spun despre adaptarea la nevoile varstei: daca faceti o munca cu un consum fizic major, fiti atenti ca asta are o influenta nociva asupra sanatatii si nu veti putea face asta la nesfarsit. Nu e nevoie sa schimbati domeniul, dar orice maistru are un ucenic, orice munca are parti mai calificate sau mai putin calificate.

Din moment ce cititi blogul asta, banuiesc ca va descurcati cu alfabetizarea. Joburile voastre s-ar putea sa nu fie la fel de solicitante fizic, dar nu cred ca va imaginati in postura de a face acelasi lucru, la fel, vreo 40 de ani. O sa iau din nou exemplul mamei mele, care a fost invatatoare pentru vreo 10 generatii. Nu si-a schimbat meseria, dar a schimbat mult in felul in care a facut-o. In ultimii 15 ani a facut o multime de cursuri, se descurca bine pe calculator, are cont de facebook, cu care s-a conectat cu diversi elevi si colege, a progresat si a invatat mult. Chiar daca nu are o diploma de facultate, are mai multe cunostinte decat colege absolvente de stiinte ale educatiei.  Invatati, invatati si iar invatati! a spus tovarasul Lenin si banuia ceva. Nu prea e posibil sa castigati niste parale faine fara a avea cunostinte.

De ce am mai spus despre 4 perioade, pentru a intui progresul. Pentru ca odata la 10 ani se schimba situatia personala a fiecaruia dintre noi. De obicei, la 25 de ani nu ai multe obligatii, ai multa energie si putine nevoi. La 35, majoritatea au ceva familie, copii dupa gust(ca sarea in bucate), sigur au rate si dorinta de a dovedi ca sunt membri de nadejde ai patriei. La 45, bineinteles, copii care merg la facultate, una bucata amanta (domnii) care se cere intretinuta, una bucata amant (doamnele) pentru care se cere intretinere, ceva regrete care trebuie compensate, o familie fericita care e scumpa de intretinut, in fine, dupa caz. La 55, criza varstei a  doua, menopauza sau diverse afectiuni, mai scad din entuziasm si maresc numarul de privitori platitori ai vietii.  In fine, atingem cu entuziasm si varsta de 65 de ani, cand, dupa posibilitati, ne mancam pensia si nervii. Cui are, i se va mai da. Celorlati, le recomand Antena3.

Daca cititi cele de mai sus, sper ca gasiti destule motive sa nu va fericiti cu jobul actual de vanzator la mall, distribuitor autorizat etc. si sa va puneti problema cum sa ma descurc mai bine cand apar altele in  viata mea. Daca sunteti in IT, ca si mine, bateti-va capul sa mai invatati cate ceva. Daca sunteti in marketing, cu regret va informez ca digital marketing e necesar.  De profesori, nu mai povestesc, la fiecare 3-4 ani se schimba strategia, iar cei din banci sunt deja loviti de tsunami, dupa minunatele zile din 2006-2007.

Deci, cine traieste fericit pana la adanci batraneti?

Read More...

Cele 21 de idei pentru cariera: Ideea #4 - Alegeri informate

Malcom Gladwell povesteste cazul uimitor al statuii antice refuzate de muzeul Getty din New York. The Getty Kouros. Este vorba despre o statuie cu aspect antic, un fals foarte bine realizat care a pacalit un expert in datarea materialelor. Acesta a stabilit ca e vorba despre o statuie de circa 2400 de ani, iar muzeul a platit circa 9,5 milioane $ pentru acest fals deosebit. Pe de alta parte, doi critici au intuit, pe baza experientei ca aveau de a face cu un fals, fapt dovedit mai tarziu. Materialul a fost supus unui procedeu de imbatranire pe baza de amidon din cartof, iar masuratorile expertului nu au fost cele mai relevante, el folosin un procedeu nou. 

Ei, si ce-i cu asta?

Fiecare dintre noi se afla, o data la cativa ani, in fata unei alegeri de cariera. Alegerea e mai usoara sau mai grea, in functie de varsta, momentul in care se face alegerea si ce este de ales. 

Intuitia nu functioneaza impecabil, nici macar in cazul femeilor.Exista stiinta si antrenament in spatele oricarei alegeri intuitive, asa cum a fost cazul celor doi critici de arta. Intuitia functioneaza implacabil pe baza unui set extins de experiente sau informatii. De acolo, fiecare functioneaza diferit. Intuitivii iau decizii si apoi le justifica. Rationalii le justifica si apoi iau decizii. Si unii, si altii folosesc informatia.
 

Structurarea si captarea informatiei sunt elemente cheie in a lua o decizie de cariera.

Informeaza-te. Citeste ziare. Articole ca acesta. Intelege care este piata. Daca nu intelegi, intreaba pe cineva avizat. Discuta cu diverse persoane, educate diferit si expuse mediilor diferite. 

Cu cine sa vorbesti?

1. ›Cu părinţii.
2. ›Cu fratele mai mare
3. ›Cu vărul care a ajuns bine în State
4. ›Cu unchiul de la primărie
5. ›Cu amicul tatălui tau(e foarte simpatic, să ştiţi)
6. ›Cu prietena mamei, care vine în fiecare zi la cafea
7. ›Cu oamenii de la JobShop
8. Cu fetele de la Resurse Umane.
9. Cu recruiteri si profesori. 
10. Cu profesionisti pe care ii cunosti in tren

Arata interes. Pune informatia cap la cap, din orice sursa ar veni. Daca e relevanta sau nu, poti decide dupa ce o afli.

Este la moda conceptul de Feedback 360. Informatia 360 este mult mai utila. 

Cand nu stii ce sa faci, o informatie relevant poate sa iti schimbe viata. Mi-a schimbat-o si mie. In clasa a 12-a, eram in fata unei dileme: sa aleg Facultatea de Informatica sau Facultatea de Automatica si Calculatoare. La momentul respectiv, pentru mine diferenta consta in lungimea programului de studiu. Din fericire, profesoara de informatica a pus capat suspansului, raspunzandu-mi la intrebarea: "Care e diferenta?" printr-un raspuns clar si ne-echivoc: "la calculatoare, inveti si despre hardware". A fost de ajuns pentru mine in a lua decizia care mi-a determinat viitorul. Am ales sa ma fac inginer si nu ofiter tot datorita unei discutii cu cineva implicat. 

In '98, eram in fata admiterii la Academia Tehnica Militara, cu sanse rezonabile de a deveni in vremea asta ceva sef-serviciu prin minister, la vreo chestie legata de serverele armatei. Am stat vreo saptamana in Academie si mergeam la masa impreuna cu studenti si proaspat absolventi. Intr-una din dimineti, cu doua zile inainte de examenul final, am luat micul dejun cu un absolvent din anul respectiv. Nu stiu cum il cheama, dar ii multumesc ca mi-a schimbat viata. Era absolvent pe specialitatea Transmisiuni, in traducere libera - cei care au pus bazele Orange, Vodafone in Romania, si lucra deja de circa 2 luni la o unitate din Ploiesti. Plin de speranta, l-am intrebat: "Si cam ce faci acolo?". "Numar condensatori"- a venit raspunsul necrutator, care l-a aruncat pe tata intr-o melancolie ce l-a tinut pana la confirmarea admiterii la Iasi, iar pe mine m-a aruncat in zodia ingineriei, din care cu greu ma chinui sa scap cu blogul de fata.

Deci, informeaza-te. Pune lucrurile cap la cap. Gandeste cu capul tau. Ia o decizie informata.

Read More...

Tu stii de ce?

1 octombrie. Prima zi de facultate pentru vreo cateva sute de mii de studenti. Aia care au luat bacul.

Cati dintre ei stiu de ce se afla la respectiva facultate?

Votati in sondajul alaturat care sunt motivele pentru care au dat la facultate. La respectiva facultate.

Ii multumesc lui Cristian Irimia pentru idee.

Read More...

Angajari 2011, asteptari 2012

2011 a fost un an bun. Am sperante ca Romania va merge mai bine, daca cei pe care i-am recrutat in 2011 sunt baza societatii.

Scriam in posturile anterioare despre ce fel de oameni am intalnit si ce am invatat din sirul de interviuri pe care le-am realizat.

Am mai aflat cate ceva. Anume ca interviul incepe cu mult timp inainte de a incepe interviul. Incepe cu cateva referinte pe care le pot da altii despre candidat. Incepe cu felul in care se remarca din multimea CV-urilor. Am auzit odata urmatoare poveste
Un manager avea de angajat cativa oameni cu acelasi profil. Jobul era interesant si a primit un numar impresionant de CV-uri. A rasfoit cateva si nu a gasit rapid un diferentiator. Atunci, a luat jumatate din CV-uri si le-a aruncat la cos, zicand: nu am nevoie de oameni ne-norocosi in echipa mea.
 Sigur ca nu e adevarat. Dar oamenii valorosi se remarca prin ceva. Unii printr-un extraordinar bagaj de cunostinte. Nu m-am intalnit prea des cu cazul. Altii printr-o logica impecabila. Altii printr-un CV scris ca lumea, daca altceva nu au.

Am aflat ca multi studenti nu trec de-a lungul facultatii de bariera a ce li se cere. De obicei, sunt proiecte de genul "Hello, world!". Le fac mimetic, isi bifeaza nota si apoi descopera ca nu stiu prea multe despre subiect si se plang: Nu se face nimic la facultate! Slava Domnului, colegii mei nu sunt asa. Dar am fost chiar dezamagit de unele interviuri in care studenti bursieri nu au reusit sa articuleze o reformulare a unor cunostinte de baza.

Am aflat ca piata ieseana de software e o piata delicata. O piata in crestere, care e atacata de "emigratie". E mai putin obisnuit sa gasesti oameni din Transilvania sau Bucuresti mutati in Iasi. Eu cunosc unul, dar e un caz aparte.

Am aflat ca oameni aparenti fara mari sanse de reusita se descurca excelent in situatii limita. Am fost pesimist si sunt bucuros ca am primit o lectie.

Am aflat ca apar in continuare oameni pasionati, care isi fac meseria nu doar pentru ce intra in cont, oameni care isi sacrifica uneori zile de concediu doar pentru a duce la capat un proiect care si-l asuma personal.

Ce mai astept pentru 2012:
- la o piata si mai complicata
- la cativa fosti colegi care sa mi se alature in niste proiecte deosebite
- la mai multa experienta acumulata si la mai multa creativitate pentru a atinge obiectivele
- la aceleasi reusite ale echipei mele, ca si un ultimii ani
- la una sau doua firme care sa apara local pe piata de embedded (...ar fi si timpul)
- la niste studenti extraordinari care imi vor deveni colegi
- la mai multa grija pentru studenti

Read More...

Meditatiile - calea spre succes in Japonia, China

Un articol din The Economist arata ca in Japonia este necesar sa primesti meditatii in institutii paralele cu sistemul public de invatamant pentru a fi competitiv la examene, a tine pasul cu materia. Metoda nu este incurajata de ministerul japonez pentru educatie, dar persista de circa 50 de ani.

Probabil ca in Romania vor persista meditatiile pentru urmatoarele 2-3 decade.

Read More...