Cu scoala legata de gard

Maine, 15 septembrie 2014, incepe scoala din nou. De data asta pica fix luni, fix la data traditionala.
Totusi, ma doare capul cand ma gandesc incotro se indreapta scoala asta a noastra romaneasca, de care suntem asa de mandri cand se difuzeaza reportaje cu olimpici. Mama e invatatoare, sotia mea e profesoara, am o tona de rude si prieteni sau cunoscuti care lucreaza in invatamant si isi fac treaba cu constiinta profesionala si dedicare. Si le cer scuze, daca ii voi ofensa cu rationamentul meu.

Traditia invatamantului romanesc are mai putin de 200 de ani, de cand cu Spiru Haret si pasoptistii educati in Franta. Nu e un invatamant rau, are o baza de stiinte tehnice foarte buna, care a fost intarita in perioada comunismului. Datorita profesorului Grigore Moisil exista o tona de licee de informatica si curge cu firme straine care vor sa cumpere forta de munca inteligenta, bine pregatita si competitiva din punct de verdere al costurilor. Dar sistematic, duce lipsa de o minte clara, ce sa sistematizeze probleme in care se scalda.
De unde ne vin problemele?
Putem sa o luam de la mai multe capete, De azi, de cum 25 de ani, de acum 75 de ani. Ori, chiar sa aducem geografia si istoria la masa. Geografia, care ne arata ca suntem plasati in zona sud-estica a Europei, mai aproape de Atena antica decat de Londra. Si ca Romania are un lant muntos care dezbina mai mult decat uneste.
Nu conteaza de unde, dar pentru moment, cel mai important moment pe care l-am ratat a fost 1990-1995. Toata Romania era saraca, profesorii asemenea, iar elevii derutati complet de schimbari. Foarte multe minti stralucite au ales, mai mult decat dupa aceea, sa plece din tara, incurajati de simulacrul de schimbare politica si de greutatile vremurilor. Sistemul de invatamant orientat spre a produce muncitori, profesori si ingineri a carmit usor spre a produce avocati si economisti. Totusi, nu s-a schimbat felul in care se preda, bazat pe reproducerea de informatii si nici nu s-a creat un sistem analitic-predictiv pentru a defini numarul de locuri la licee si universitati.
Al doilea moment critic in istoria recenta a fost umflarea numarului de angajati bugetari, rapid si in dorinta de aduce mai multe voturi in zona. In '90 erau 800.000 de bugetari, iar in 2010 circa 1.2 milioane, 505 in plus, in 20 de ani, in conditiile unei scaderi de circa 3 milioane (aproape 12%) a populatiei Romaniei. Posturile au fost ocupate de cei care erau in piata muncii, dupa care s-a adus o noua regula: era necesar sa ai o diploma de studii universitare. Cererea s-a intalnit cu oferta si au aparut puzderie de universitati particulare. Cine preda? Profesorii de la universitatile de stat, ca doar nu puteam inventa profesori peste noapte. Cate ore aveau ei? Cine le mai numara...S-a creat impresia ca o diploma universitara se poate obtine usor, ca nu are mare valoare (asa s-a dovedit a fi), dar esti mai prejos daca nu o ai. Ce competente s-au format in universitatile particulare? Teoretic: economie, drept, asistenta sociala. Cercetati si veti vedea ca nu exista mai nicio specializare care sa adauge valoare proceselor de productie sau de antreprenoriat. Au fost cateva zone de universitati particulare care au pregatit medici si s-au instalat de curand in faliment, iar majoritatea au avut o oferta educationala de toata cacaua. Drept pentru care, acum nu au cereri de inscriere si se ocupa cu preponderenta locurile cu taxa de la universitatile de stat.
Totusi, prostului ii trebuie tichie de margaritar. Eu am facut 4 clase inainte de '89. Invatam 3 ore sambata si cate 4 in fiecare din celelalte 4 zile. Astazi, fiul meu incepe clasa I si presupun ca va avea circa 22-24 de ore pe saptamana. Iar in clasa a IV-a, din cate am vazut in planificarea mamei mele, sunt, cu sigurant 24 de ore pe saptamana. Ce inseamna asta? S-au adaugat si tot adaugat materii si informatii in programa scolara, dar au ramas toate cele de dinainte. Se studiaza mult si fara rost, cu accent pe reproducerea informatiei. In clasele primare se organizeaza puzderie de concursuri si competitii, cu plata si fara plata. Hiper competitivitate, putine cazuri in care elevii sa isi dezvolte capacitatea de a lucra impreuna. Cantitatea de informatii pare a fi superioara celei din sistemele vest-europene, drept pentru care parintii romani emigranti sunt mandri nevoie mare de capacitatea de reproducere a informatiei de care dau dovada odraslele. Competentele de a folosi matematica, limba romana, fizica sau chimia, biologia ori geografia in afara examenelor nu sunt in focusul procesului educational. Maica-mea a predat in clasa a treia un optional de educatie antreprenoriala si toata lumea se uita uimita de ce si-a batut capul la pensie cu un obiect cu care nu era obisnuita. Acolo au aparut ideile interesante ale unor copii care nu erau primii la invatatura, dar aveau idei proaspete si entuziasm antreprenorial. Sa vanda martisioare sau turta dulce, sa manufactureze ceva rapid si interesant.
Obiectivul major este sa invete copilul pentru examen. Prin urmare, in clasele a patra, a opta si a doispea, se invata pentru examene. Daca esti, de exemplu, profesor de istorie la profilul matematica-informatica (mate-fizica e desuet), iti gasesti ceva de lucru si nu ii bati la cap pe tinerii patriei, mai ales in trimestrul doi. Parintii isi mobilizeaza copiii pentru a isi lua examenele si mai omit sa sublinieze importanta contextului, profesorii predau pentru a face fata la examene si mai putin pentru a face fata in viata. Nu ii acuz pe profesori, mai degraba pe parinti, care pun presiune pe profesori sa dea notele de care au nevoie copiii. Sunt putini care accepta note mici, care nu isi bat capul primordial cu nota, pentru ca in afara liceelor foarte bune nu ai multe sanse. De la Negruzzi, de la National (din Iasi), se pleaca in Anglia - la Cambridge, Oxford, London College. De la liceul tehnologic de la Targu Frumos, se pleaca in cel mai bun caz la santierele de constructii din Manchester, Milano sau Madrid.
Basescu vorbea despre nevoia de ospatari. Avea pe undeva dreptate. Avea, in sensul ca e nevoie de scoli de meserii cu rezultat palpabil. Daca mergeti prin Romania, veti vedea ca maxim 10% dintre ospatari au facut scoala, iar restul au fost calificati la locul de munca. Dintre muncitorii in fabricile nou create, nu stiu cati au vazut o linie de productie automatizata inainte de angajare. Si asa mai departe. Totusi, munca inalt calificata e platita mult mai bine. Deci, as prefera sa vad mai multi studenti, mai ales in domeniile de inginerie. Sa fie de 4 ori mai multe locuri la informatica si electronica, de doua ori mai multe la chimie si de trei ori mai multe la energetica. Mai putine la ingineria mediului, la geografia turismului, la management si marketing ori drept.
Cu toate astea, Romania nu are foarte multi studenti. Dimpotriva. Are nevoie de mai multi studenti, dar nu orice fel de studenti. Are nevoie mai ales de studenti cu bacalaureatul luat. Hotararea de guvern care s-a dat, repede, repede, pana nu ajunge stampila pe buletinul de vot, are marea calitate ca multumeste doua categorii de votanti. Prima e a celor care nu pot sa termine un liceu, dar nici nu sunt in stare sa faca o meserie. Ii stiti, sunt semidoctii de maine, care au nevoie de o justificare pentru care sa claxoneze in trafic, sa asculte manele la maxim si sa se baseasca in public. Pentru asta le trebuie o diploma de absolvire eliberata de o universitate. Pentru un fel de scoala post-liceala oferita celor care nu au terminat liceul prin examenul de bacalaureat. A doua, mai tragica, e a profesorilor universitari care nu isi mai gasesc obiectul muncii. Pentru care s-au inventat institutii de invatamant tertiar ori pentru care se tot dau locuri la buget ca si acum 20 de ani. Sigur. avem nevoie de ingineri hidrotehnisti, de constructii de masini, avem nevoie de profesori de geografie si istorie. Dar sa mor daca inteleg de ce tot creste numarul de absolventi de marketing si management care vand la mall. Nu avem economie planificata, dar ministerul aproba numarul de locuri la universitati si licee, deci ar trebui sa aiba un plan despre ce competente sunt necesare pentru a construi o tara. Din zori si pana in seara, pe bani europeni sau din taxele si impozitele noastre.

In fine, chestiunea financiara a carierei didactice e bomboana pe coliva. Profesorii sunt platiti in dusmanie, atacati in presa si hartuiti de parinti. Cine dracu' isi sfatuieste copilul sa se faca profesor? Macar medicii au optiunea sa emigreze, dar profesorii sunt dependenti de orice pachet de cafea, parfum ieftin sau lantisor considera parintii ca merita. Cu planificarea asta, mai functionam din inertie vreo 20 de ani. Dupa aia, mai vedem...

Read More...

Dilema veche

Am mai vorbit despre asta. Nu e niciodata prea tarziu sau prea devreme.

[Preluata de pe LinkedIn, merci Ben).

Read More...

Gramatica e cheia

In timpul scolii, gramatica ne pune de multe ori la incercare, aduce note de 2 si 3, streseaza copiii si parintii deopotriva si e o materie importanta pentru admiterea la liceu. Si la limbile straine, profesorii sunt deosebit de concentrati de conjugari, declinari si acorduri, de timpuri verbale si sintaxa. De ce o fi asa de importanta?
Pentru ca este baza pentru multe alte lucruri care se fac dupa aceea. Sa le luam pe rand.

Imagine preluata de la http://www.beamanager.biz/

In primul rand, pentru ca la orice examen, de limba romana, engleza, istorie, geografie, economie si asa mai departe, greselile gramaticale te penalizeaza. OK, nu o fi o catastrofa dar e primul punct.
Mai apoi, pentru ca in urmatorii ani, profesorii de la facultate isi fac o impresie teribil de proasta despre cei care scriu cu greseli gramaticale, nu sunt prieteni cu cratima (nu-i asa?, ma-ta are cratima!) si pot sa va garantez ca nu vor trece cu vederea alte mici greseli cand vor fi puse in context cu asemenea erori gramaticale.
Sa presupunem ca veti trece si de facultate si intrati in oceanul angajatorilor, unde sunt rapitori grabiti de posturi bune. Cate sanse poti sa ai la un post bun cand scrii agramat sau cu greseli? Eu zic ca nu prea ai. Poti sa fii un distribuitor, toata ziua pe drum, poti sa fii vanzator la Avon si Oriflame, ori chiar consultant vanzari la H&M. Nici o problema. Dar in momentul in care scrii ceva acte, gramatica te tradeaza si incepi sa pierzi viteza.
Mai apoi, daca ai intrat pe un trend ascendent si vrei sa fii un pic de sef, cel mai mai mare sabotor este tot gramatica. Devii un tip important, care ia decizii frumoase si bune si le comunica cu un limbaj aproximativ. Ce incredere sa ai intr-un tip care nu prea a frecventat scoala, dar ia decizii complexe? Cum sa il crezi ca a studiat mult si nu s-a lipit gramatica de el?
Daca nu ma credeti pe mine, mai exista cativa americani care au cercetat subiectul cu rezultate asemeni. Brad Hoover a scris nu mai departe de martie ca o gramatica buna te ajuta in cariera, iar Kyle Wiens a spus ca nu angajeaza oameni care nu sunt prieteni cu gramatica. Nici mie nu imi plac cei cu greseli de gramatica in CV, mai ales acum cand exista atatea spell-checkers.
Succes cu gramatica!

Read More...

Ce o sa zic la trainingul Customer Care

Nu, inca nu am proiectat un training din asta, dar dupa ce experienta inaltatoare am avut cu Raiffeisen, deja am cateva idei.
Sa luam pe rand.
1. Nu ii oferi unui client cu potential de a cheltui un bullshit din prima.
Si acum exemplul practic: Domnii din call-center, care au probabil ceva target de atins la vanzari, m-au sunat intr-o buna zi cum ca e foarte fain sa imi urce ei limita de credit la ceruri si nu o sa ma coste nimic. BULLSHIT! M-a costat foarte mult timp, un card blocat cand l-as fi folosit si o mie de draci pe care i-am redirectionat catre call-center.
2. Explica-i idiotului de client ca unele lucruri dureaza si ca procedurile din banci si institutii nu se schimba de la client la client.
Din nou exemplul practic: Vrei sa inchizi un card. Intrebi, asa intr-o doara, la emiterea cardului, daca e usor sa il inchizi peste 1-2 ani. Domnisoara de la agentie zambeste frumos si iti spune ca nu e nici o problema. Ei, bine, vezi matale, este o problema. Ca inchiderea unui card dureaza circa 45 de zile. De cand te-ai hotarat si ai mers la agentie.. Ca scrii o cerere, mai apoi se transmite in centrala, acolo e un timp "de" specificat in procedura care trece, se asteapta emiterea facturii lunare, se constata ca e totul ok, se blocheaza cardul anticipat, se trimite o informare la biroul de credit, poti sa iti iei urmatorul credit. Deci, de la nicio problema apar cateva, care trimit un stol de sfinti din pod direct catre onorabila banca.
3. Faci o mica reclamatie, dai o buna explicatie.
Iarasi la concret: Am sunat la call center sa mi se explice de ce am avut ceva contradictii intr-o factura. Primesc un raspuns acasa, in plic, pe care l-am deschis abia dupa 5 luni. Nu era foarte important la momentul respectiv, intelesesem intre timp ca nu prea ce sa faci daca e o neintelegere de 2 lei. Deci, dupa 5 luni citesc raspunsul si nu inteleg nimic din ceea ce era acolo. 6-7 propozitii, complet inofensive, care nu transmiteau nici o informatie. Brusc, am inteles. Cineva de acolo a fost pus sa trimita o scrisorica (s-a marcat ca au raspuns), dar sa nu dea nici un raspuns cu care sa faci ceva. Mai ceva decat la judecatorie.

In consecinta, Raiffeisen a coborat vertiginos in topul preferintelor mele, zacand alaturi de BRD pe la fundul listei. Unde a ajuns si BRD dupa ce am aflat de la maica-mea ca pentru orice interogare de cont al cardului de pensii plateste 2 lei. Cred ca cei din BRD considera ca pensionarii nu se ocupa cu nimic si pot sa tina minte ca au 3 sau 4 firfirei in cont.

Va astept la training!

Read More...

Iaca pozna cu Wizzair-ul si pasaportul de UE

Dupa cum v-am mai obisnuit, mai povestesc experiente de calatorie aicea pe blog, doar doar veti baga de seama sa nu patiti din cele nepatite.

Cum am ceva treaba pe-aici prin nord-vestul Frantei, m-am incumetat sa iau belet la Wizzair, cu plecare din Bucuresti, direct la Charleroi. Prima chestie pe care am aflat-o este ca Wizz nu vinde locuri anume, ci doar servicii de imbarcare prioritara. Eu cel putin asa am inteles. Deci, nu am cumparat. Ajung in Bucuresti (cu masina, pe care am lasat-o intr-o parcare din apropiere, cu un pret modic) si ma arunc drept in mijlocul aeroportului, cu gand sa trec de cerberii de la securitate, dimpreuna cu 2 copii si un set de apa, iaurt etc., din alea din care nu ai voie de obicei. Oamenii, super de treaba, impresionati cu siguranta de zambetul fica-mii, imi fac semn ca nu e vreo problema si ar trebui sa o intind spre poarta 38. Asta, pentru cine nu stie, e drept in capatul cel mai indepartat al aeroportului, aripa aia noua. Zis si facut, acolo erau mai toti pasagerii pentru Charleroi, dupa principiul ca tre sa se urce rapid in autobuz. Prima surpriza placuta, cei care calatoresc cu copii mici (sub 2 ani), au dreptul la imbarcare prioritara. Ne bagam in fata, cu aceasta mare ocazie, cu speranta ca vor fi 2 ture de autobuz si apucam sa ne alegem locurile. AU fost 2 autobuze, doar ca in primul erau deja 75% dintre pasageri. Noi nu am fost foarte sprinteni cu cei 2 copii si cele 3 papornite, deci nu ne-a ajutat ca am fost imbarcati prioritar. De fapt, asta e o mare teapa. Mai bine ii lasi pe aia prioritarii sa se urce si ramai la urma, sa te urci in primul autobuz. Asta e cel mai pont, si e si gratis.
In fine, ne-am aflat in avion, unul curatel, simpatic, cu toate ca scaunele nu se rabateaza. Primul semn major de low-cost. Al doilea a fost ca apa si toate cele se platesc, dar macar inteleg de ce in aer platesc 9 RON o apa plata. Nu inteleg de ce platesc acelasi pret pentru apa in aeroportul Bucuresti. Oare plimba toate produsele o tura prin aer? Altfel, oameni spalati in zborul spre Bruxelles, in comparatie cu cei ce calatoresc spre Londra. O fi Londra trendy, dar se pare ca respectivii calatori apreciau din plin sacosele de rafie, cu care era burdusit avionul. Dar, cum spune francezul, sa revenim la oile noastre.

Care oi au aterizat la Charleroi, la aceeasi ora aproximativ cu zborul de Casablanca. Plin de marocani, cu pasapoarte marocane. Care nu sunt din UE si sunt verificate indelung, incat sa creeze o coada lunga, pret de vreo 25 de minute, si un sentiment de usurare ca am pasaport european. Stiu ca nu e prea mult, dar macar nu se uita lumea urat la mine. Pe toti cei care se simt cu musca pe caciula ca sunt comparati cu tiganii ii invit sa isi lasa barba de musulman si sa calatoreasca prin aeropoartele europene.

Read More...

Scrisoare domnului primar

Domnule primar,

m-am hotarat sa scriu scrisoarea asta intr-o dimineata, cand ma indreptam spre serviciu si eram exasperat de numarul de gropi pe care trebuia sa le ocolesc, ca sa nu mai vorbesc de zonele prin care nu puteam ocoli nimic si intram in cratere. Stiu, o sa imi spuneti, la fel ca si concurentul politic, ca iarna nu-i ca vara, a fost gheata, ninsoare si asa mai departe. E adevarat, dar dupa prima chestie de care mi-am adus aminte, am inceput sa le iau la rand pe toate care nu imi plac. Si nu sunt putine. Simpatiile mele politice nu va includ, dar nici nu v-ar exclude daca as vedea rezolvate macar jumatate din cele care ma deranjeaza.

Cel mai tare m-a deprimat in ultima vreme o discutie legata de intoarcerea unor persoane in tara, mai exact in  Iasi. Buni profesionisti, oameni faini, care traiesc in perioada asta in Germania. Cu plusuri si minusuri traitul asta in Germania, dar cand vine vorba de a ii convinge sa se intoarca inapoi, am dat de doua argumente infailibile:
- "Pai nu vezi ce gropi sunt in Iasul ala?" - si da, sunt gropi, -multe- nu doar in santierele proaspat deschise.
- "Da' aeroportul ala cand se mareste, ca imi ia 2 zile sa ajung la Iasi!?" - nu or fi doua zile, dar 14 ore de la Munchen ori 600 EUR de la Paris mi s-a intamplat si mie. Pentru comparatie, sunt necesare 2,5 ore de zbor pana la Munchen (cu un avion mai maricel, ce nu aterizeaza pe pista noastra) si 100 EUR de la Bacau la Paris. De asemenea, cu un avion mai maricel.

O sa aud ca nu avem bani sa le facem pe toate, ca acum ne-au venit fondurile europene si a trebuit spart tot orasul, sa fie bine peste X ani. Super! Dar de ce s-a inceput cu bulevardul Pacurari, care fusese facut cu 2 ani in urma? Mi-ar place un primar care sa chiverniseasca banii cum o facea mama cand eu si frate-meu eram in facultate, iar ei aveau un singur salariu de invatatoare. Nu stiu cum facea, dar aveam si de imbracat, si de mancat, si de carti. Ce-i drept, fudulii din astea nu am vazut sa faca mama si se gandea de doua ori ce face cu fiecare banut.

Si ne sfatuiam cu totii cum ar fi mai bine. Ne baga pe toti trei "in sedinta", sa planificam ce e mai bine si ce ne place. La cati bani aveam, eu as fi dictat ca mancam numai fasole si din cand in cand ciolan. Dar a avut formidabila prezenta de spirit de a discuta astea cu noi. Si la fel facea cu hainele, cu ce trebuia sa reparam prin casa. La fel mi-ar place sa fie implicati cetatenii in planurile orasului. Sa iau doar ultimele discutii cu teii care se taie, pentru a lasa o vedere frumoasa asupra Palatului Culturii. Da, palatul ala care e acoperit acum cu o tabla ca pe palatele de la Ciurea. Mi s-a spus ca se innegreste cu timpul, dar la cati bani s-au spart pe concertele electorale din fata palatului, mai bine puneati direct o tabla mai ca lumea.
Asta ma duce si la urmatorul punct despre care mi-am propus sa scriu. Despre pomeni. Din astea electorale, din alea fotbalistice, din celelalte legate de favoruri. Pomenile au impact electoral imediat si impact pozitiv in viata oamenilor mai deloc. Cum ar fi fotbalul... E o coincidenta formidabila ca echipa de fotbal din Iasi promoveaza mai ales in anii pre-electorali, ca semn al interesului primariei, iar apoi da faliment cu eleganta si se desfiinteaza echipa. Normal, dupa saracia din jur, probabil. Iesenii, oricat de mandri s-ar simti de mostenirea culturala, sunt saraci fata de alte orase mari din tara, mai ales cele cu vedere la vest. Fabrici nu sunt prea multe, nici nu prea au curaj sa vina, iar primaria nu da semne ca s-ar preocupa sa genereze locuri de munca. Dar din alea adevarate, care creeaza valoare adaugata, nu din cele care plimba banii dintr-un buzunar in altul, cum sunt mall-urile si alte centre comerciale asemenea. Eu sunt programator (ce-o mai fi ramas) si cred ca e un domeniu in care Iasul poate performa. Facultatea de Automatica si Calculatoare era cea mai buna din tara in anii '90. Sunt atatea mii de locuri de munca in domeniul acesta. La fel si la call centere, back-office si altele asemenea. Cum facem sa mai vina, sa ajunga, de exemplu, ca Timisoara si Clujul in ceea ce priveste tehnologia? Sa nu mai vorbesc de investitii de tipul celei de la Delphi. Care nu a avut loc in oras. Nu stiu nici acum de ce, dar taxele se platesc la Primaria Miroslava.

Or fi toate astea din cauza lipsei de infrastructura? Nu cred ca doar de la infrastructura lipsa ni se trage. Dar lipsa unui aeroport cu conexiuni in orasele mari din Europa se simte in business. E amuzant cum orasul care avea al doilea numar de locuitori din tara la un moment dat primeste constant fonduri mai putine decat Bacau, Piatra Neamt sau Suceava. Aud placa cu cea mai mare suma atrasa de un oras din Romania din fonduri europene. Totusi, care este media de fonduri europene pe cap de locuitor? Si, mai ales, ce se face cu banii acestia? Pasaj pe sub intersectia de la Fundatie? Asfaltarea bulevardului Pacurari la fiecare doi ani si lasarea Nicolinei cum era?

Ori poate facem rost de ceva banuti sa ii bagam in autostrada spre Tirgu Mures, doar-doar s-or mai dezgheta activitatile de productie. Poate se intampla ca toti politicienii astia care apar la televizor si spun ca au functii mari in partidele de guvernamant sa mai faca lobby si pentru primaria din Iasi, sa primeasca fonduri.  Sa nu fie intotdeauna ultima prioritate, pe criteriul ca e cel mai apropriat oras de granita de est.

Imi lipseste o strategie de dezvoltare a orasului, care sa fie asumata public si sustinuta de primar si politicieni. Si nu una facuta pe un colt de hartie intr-un birou frumos varuit din bani europeni, ci o strategie generata de o dezbatere publica. Care sa ia in considerare parerile tuturor, nu numai celor care l-au votat pe primar, care sa sustina punctele tari ale Iasului, sa dezvolte partile care nu merg si sa arate cum va creste nivelul de trai al cetatenilor, in fine sa arate cum primaria este preocupata de dezvoltare si nu doar de varuit.

Sper ca va fi citita scrisoarea pana si de primar si va fi discutata, chiar daca mai mult online.

Cu stima,
Manole

Read More...

Frica

Frica este una dintre cele mai importante surse de motivatie. Dar si cel mai mare dusman al omului in societate. Tolontan scrie foarte bine, chiar magistral, despre cum controleaza frica societatea romaneasca. Prin alte resorturi decat in timpul dictaturii, frica este bine instalata inauntrul nostru si impovareaza. Aparent, toate deciziile sunt libere, dar controlul pe care il exercita sistemul politic asupra societatii este mult prea extins.
Ma distreaza teribil emailurile legate de teoria conspiratiei. Entitati, oameni care se aliaza pe ascuns si au un program clar. Nu exista nici un program ! Exista lacomie, saracie si mult tupeu. Exista cateva persoane care se erijeaza ca lideri politici, dar nu au controlul actorilor politici. Care actori politici nu au prea multe in tartacuta decat imbogatirea. Am mai scris despre mari  lideri politici care au absolvit Facultatea de Drept la Universitatea M. Kogalniceanu, iar apoi au spart norii spre deputatie. Ori despre traseistul politic care a stat 10 ani in facultate, pentru a obtine avantaje materiale. Acum are culoarea mov (le place curvelor) si apare la diverse televiziuni care il prezinta. Nu ii vad in stare de a crea un sistem, dar ii vad preocupati de a pune presiune ca avantajele personale sa nu se termine.

Mecanismul a ajuns relativ simplu. Cei care sunt la mila statului sunt usor de controlat. La fel ca si  cei din businessul care depinde indisolubil de relatia cu statul. Toata lumea se revolta de faptul ca statul cheltuie cateva sute de milioane cu biserica. Dar nimeni nu se revolta ca primarul in functie actioneaza dictatorial, ca nu exista consultari publice pentru proiectele majore ale oraselor, ca banii din spitale nu se dau pentru salariile medicilor, ci mai degraba pentru contracte paguboase cu furnizorii de medicamente sau echipamente. Ca sunt putine sosele in Romania unde nu s-a furat la constructie. Ca nu se investeste cu cap, ci se investeste pentru a prinde o cota.
Dar cel mai tragic este ca nu mai investim in invatamant. In familie, am o legatura stransa cu sistemul de invatamant si am aflat ca invatamantul se mananca singur, din interior. Imi pare foarte rau ca profesorii sunt prost platiti, ca nu pot sa se intretina in mod rezonabil din salariu. Dar sistemul nu alimenteaza performanta, ci alimenteaza o metoda de a genera posturi in invatamant. Cata nevoie este de absolventi de mecanica, chimie, ingineria mediului - pe de o parte, si cata cerere este in IT? Care este schimbarea care s-a intamplat in ultimii 20 de ani? Mai nici una, m-as aventura sa spun. Multe profile nu au cautare, iar pentru altele cu cautare (cum sunt dreptul, stiintele economice) exista o inflatie de diploma, iar relevanta studiilor la oricare facultate este minora.

Si acum despre frica: un sistem de invatamant care produce multe rebuturi, un stat care este preluat de interesele private ale indivizilor care lucreaza in posturile de la stat, nu poate produce decat frica. Frica de a pierde subzistenta. Nu beneficiile, ci subzistenta. Neavand calificari relevante, cu o educatie precara, ajungi dependent de decident. Eu sunt in pozitia relaxata de a nu depinde de favoruri politice, pe de o parte, si de a alege tara in care sa traiesc, pe de alta parte. Dar ma lovesc in interactiunile cu statul de ecoul fricii de a nu isi pierde jobul ala naspa din care pot sa traiesc. Performanta nu se poate concretiza si din cauza sistemelor de evaluare care fac totul o apa si un pamant. Revin la invatamant, criteriile de evaluare, metricile folosite, au tendinta de a eluda chiar esenta invatamantului - munca de la clasa. Se puncteaza activitati extrascolare, proiecte europene, cate diplome aduni la curriculum, dar nu se evalueaza activitatea la clasa. Deci, performerii in predare sunt intimidati de cuconete cu zeci de diplome la purtator, fara nici o aplecare spre munca de profesor. Asta se extinde in orice caz unde nu ai alernative. Businessul nu merge, nu ai competente, deci orice job care poate plati ratele si cheltuielile curente este mega-important.
plansul lui Ponta dupa 9 miliarde. Totusi, pot fi cheltuiti toti banii din bugetul UE?
avem bani? Da, dar nu si de furat.

Sa vedem cum ar merge lucrurile daca am face exercitiul cu un sistem educativ coerent. Un sistem care sa considere care e strategia industriala a Romaniei, care sa genereze pregatirile necesare pentru activitatile desfasurate in Romania, care sa recompenseze performanta in educatie, nu doar numarul de olimpici. Daca as fi maine ministrul educatiei, nu as mai premia deloc profesorii care produc olimpici. Le-as multumi frumos, dar nu ar fi nici macar jumatate de criteriu de performanta. Sa-i numaram pe olimpicii aia internationali, sunt demult in State sau in Europa de Vest. La studii sau la munca. Hai sa ne concentram pe cei care raman aici sa plateasca impozite si care nu au dupa 12-17 ani de scoala competentele care sa creasca businessul local.
Sa mai facem un exercitiu, in care ne uitam mai atent la felul in care folosim serviciile medicale. Cum folosim competentele medicilor de familie, cum ii platim un pic mai bine pe medici, dramuind mai bine contractele cu furnizorii de medicamente si echipamente.
Sa facem un exercitiu cu asigurari medicale diferentiate, in functie de cuantumul contributiei in ultimii 3 ani in cadrul familiei. Nu se poate ca toti 22-23 de milioane de romani sa fie intretinuti medical de valoarea adaugata creata de circa 2.5 milioane. Nu pot sa cer servicii ca in Austria, cand platesc de 10 ori  mai putin asigurarea medicala, atunci cand o platesc. Si sa ii sustin pe capsunari, care vin sa se trateze in Romania, sa isi puna plombe, pe asigurarea medicala generala.
Tuturor celor care le-ar fi frica de asemenea schimbari le spun ca frica genereaza saracie, subdezvoltare. Iar lipsa de atitudine este expresia primara a fricii. Schimbarile sunt dureroase, nu stim daca vor duce chiar acolo unde vrem cu totii, dar pot impinge la progres. Sa impingem societatea la schimbare. Fara FRICA!

Read More...

La aeroport in Sibiu. Incet, incetisor sa iti luam

Nu are prea mare sens titlu, dar nici eu nu am priceput cum e cu organizarea ardeleneasca pe aeroportul Internationaaaaal din Sibiu. Cum am ajuns la concluzia asta?
Simplu, m-am trezit la 4 si ceva sa prind cursa de 6 spre Iasi. Cu ochii carpiti de somn iau un taxi spre aeroport, sa ajung cu vreo ora inainte de zbor. Cum citesti in toate pliantele. Am ajuns la 5 si 5 si tocmai incepuse un nene sa proceseze check-in-ul. Vreo 8 persoane inaintea mea. Nicio problema, in 6-7 minute trecem. Da' de unde. Trecem in 20 de minute. Ma gandesc ca e vreo problema cu pasagerii de dinaintea mea. Nu era nici una, doar ca aluia de la ghiseu ii umblau mainile ca ochiul mortului. In fine, o fi dimineata si la el.
Ajungem la controlul bagajelor. Ca de obicei, pun cureaua, ceasul, telefonul si dau sa trec.
- STOP! Va rog sa va intoarceti si sa va descaltati!
- Aveti chestii din alea de pus in picioare? intreb eu.
- Da. Sunt acolo... si imi arata spre un automat.
Ma indrept rapid, dar pana sa pun mana pe el imi zice suav.
- Cinci lei mii papucasul... ma loveste suav tanti de la politia de frontiera.

Am pogorat cinci sfinti din pod si trec mai departe. Sa imi iau o cafea. Ma uit in jur si gasesc un automat. Automat, dar nu oricum. Doar sa ia banii. Ca nu da rest si preia doar bancnote. Bag o bacnota de 5 lei si dau sa cer un esspresso. Nu mai sunt pahare. Iar alte bauturi, doar Mountain Dew.
Prin urmare, servesc un Twix, fara apa si apuc inainte de imbarcare sa lovesc direct pe blog.

[Update de dupa-amiaza] Nu am reusit sa iau cafea, am mancat ciocolata, am primit un leu de la urmatorul domn care s-a luptat cu automatul ce mi-a mai mancat o fisa de 50 de bani, in incercarea esuata de mai lua inca o ciocolata. Inainte sa ma urc in avion, am produs minunea de mai sus, sa ii fac de rusine pe cei de la aeroport. Si apoi mi-am dat seama ce ma lovise asa de tare: din cei 20 de oameni care erau in aeroport, doar o persoana se misca repede. In rest, molcomi si calmi. Cinci mii papucasul...

Read More...

Mesaj Electoral pentru IT-isti

Nu stiu daca sunteti impotriva citirii unor asemenea anunturi, dar e un loc unde nu ma feresc sa imi manifest opiniile.

Eu am fost multumit de activitatea lui Varujan Pambuccian. Cred ca este un sprijin pentru industria IT si il voi vota, pentru ca imi reprezinta interesele mai bine decat multi altii.

Read More...

There is no such thing as a free lunch

Imagine preluata de la www.yourdemocracy.net.au/

Asta am aflat in anii de cand sunt platit.
Si inainte era la fel, doar ca nu imi dadeam eu seama.

Cum am ajuns la postarea de azi. De vreun an si ceva imi inchipui un business legat de mijlocirea contactelor intre angajabili si angajatori, pentru o potrivire cat mai buna. Nu am reusit sa desenez business-ul in asa fel incat sa aduca si bani, si multumire celor 3 parti implicate, drept pentru care am lasat deoparte partea pecuniara a conceptului si am decis ca va ramane in urmatorii 2-3 ani la nivel de testare de produs si concept. O sa auzit ca ajung prin diverse prezentari, medii de lucru si arat idei, concepte, tooluri. Fara sa cer bani pentru asta, ba mai mult, o sa continui sa mai cheltui pentru a fi acolo.
Pana de curand, nu mi se parea important sa explic de ce unele lucruri sunt gratis. Am avut parte de o discutie scurta, dar intensa, care mi-a atras atentia ca nu toti oamenii sunt dispusi sa accepte lucruri gratis. 

Bineinteles, nimic nu e gratis. De la evenimentele gratuite care aduc potentiali clienti intr-o prima discutie, la fonduri europene care pot fi cheltuite si aduc un oarecare beneficiu, pana la a testa anumite produse in faza de pre-lansare sau in primele zile de la lansare.

Fiecare are motivatia lui in spate, de multe ori cu intentii bune, dar nu total transparente. Unul dintre programele pe care le-am inteles a fost cel de la Romtelecom : Online Business School. Au creat un suport de cursuri online pentru antreprenori, cel mai probabil finantat majoritar din POSDRU, in ton cu sloganul si viziunea lor de a sustine businessul romanesc. Mi se pare coerent sa folosesti puterea unei companii pentru a oferi oportunitati de dezvoltare clientilor care pot aduce baza businessului. In final, clientii au acces la un training gratuit, online, iar Romtelecom are o imagine de bunic iubitor care da si celorlalti. Am mai scris aici despre cine si ce castiga din trainingurile cu fonduri europene.

Mai sunt si oameni cu inima mare, care doresc sa dea comunitatii ceva si se implica cu resursele proprii pentru a crea evenimente gratuite. Oameni din online au creat Online Career Day, Florin Cardasim, Dan Nicola si alti cativa pe care nu ii cunosc prea bine au creat CodeCamp.

Deci, tineti minte, la orice eveniment veti oferi ceva in schimb, chiar daca nu sunt banii. Datele de contact, parerea voastra, probabilitatea unei achizitii viitoare, probabilitatea de a recomanda respectivul produs.

Drept pentru care eu va recomand sa consultati curand pagina de evenimente Carte Noua, sa vedeti ce mai urmeaza. La sfarsitul lui noiembrie, planuiesc la libraria Carturesti doua discutii despre harta carierei. Detalii in curand, imediat dupa CodeCamp.

Read More...

Plagiat, educatie, industrie, FALIMENT

E un moment fierbinte in Romania. Referendumul aprinde mintile, transeaza pozitiile si radicalizeaza discutiile. Asta in unele cazuri, in alte cazuri, din cauza balacalerii continue, duce la un non-combat de toata frumusetea. Eu am convingeri de dreapta, tata are convingeri de stanga dintotdeauna, iar acum am ajuns impreuna la concluzia ca nu e rost de lupta de idei in toata situatia asta.

Asta m-a intristat, de fapt. Lupta de idei se duce in cateva colturi, principiile si valorile sunt clamate, dar rareori respectate, mai ales in ceea ce priveste situatiile importante in viata unui om. Nu ma refer la cedatul locului in autobuz, ci la modul in care se dobandesc pozitii, titluri, bani.
Unul dintre subiectele pe care s-a batut moneda a fost plagiatul lui Victor Ponta. Cred ca este un tip indeajuns de inteligent ca sa fi fost in stare sa isi ia titlul de doctor. Doar ca s-a mai ocupat si cu altele, iar doctoratul a ajuns la si altele. Totusi, a ravnit la titlul respectiv, mai ales sub tutela lui Adrian Nastase. Eu cred ca nu e singurul si mai sunt cateva sute de doctori in tara asta, cu o cercetare de o calitate similara.

Oamenii s-au raportat la situatia asta in genere in doua moduri. Cei care stiu ce inseamna un titlu universitar muncit, care publica in reviste cu coeficient ISI important si care si-au mancat tineretile in biblioteci si laboratoare. Langa ei, alti oameni cu valori si principii inalte, probabil profesori (nu cei care au absolvit Spiru'), medici, habar nu am cate meserii pot pune aici, de fapt, cei pentru care competitia are reguli si nu poti castiga prin metoda "gol marcat cu mana intr-un meci de fotbal".
Ceilalti, sunt "result-oriented". Asa suna in engleza. In romana, sunt fanii lui "merge si asa", "colegul e de vina", "de ce sa iau un 7 muncit, daca pot sa copiez cu casti wireless". Gloriosii exponenti ai inteligentei romanesti, care se mandresc cu "olimpicii nostri" la matematica, dar nu si-au luat bacul, daca l-au luat au facut o facultate pentru diploma, nu au o competenta anume, dar traiesc prin succesele altora. Daca au ocazia sa prinda un job bugetar, la fel ca si grecii si francezii, vor dori sa iasa de acolo la pensie, vor sustine egalitatea in sanse (in zero sanse pentru toata lumea, ca la toti ni-i greu), vor condamna capitalistii straini care sug sangele muncitorilor romani, ai patronilor romani care nu au pic de respect pentru gratar si bere. Stiu, suna deja un pic deplasat, si tusele sunt mai groase, dar sunt cei care isi traiesc succesele prin corespondenta, si, bag mana in foc, sunt cei care vor tine pumnii gimnastelor romane la Olimpiada. (Ca o paranteza, am citit pe blogul lui Tolontan ca sunt 200 de gimnaste in Romania, de toate).

Intr-un asemenea ecosistem, universitatile romanesti, de care eram cumva mandri dupa '90, decad predictibil. Au fost mai multe serii de golire a instalatiei de cadre, dublate de o slaba atractivitate a joburilor de asistenti universitari. In plus, e din ce in ce mai rara inceperea unei cariere universitare dupa o perioada de activitate in industrie.In acest fel, o conexiune directa si concreta intre industrie, business si mediul universitare este din ce in ce mai rara, deci ne confruntam cu un autism universitar, care traieste intr-o lume paralela. Sa luam un exemplu, situatiile in care cercetarea universitara se poate aplica in industrie sunt mai mult decat rare. Iar profesorii care lucreaza pentru granturi, le obtin de la Uniunea Europeana, programele romanesti de cercetare si foarte rar de la companii.

La sfarsit, problema se reduce la competitivitate economica. Romania este acum o piata de desfacere importanta si un rezervor de forta de munca, in principal pentru Germania, UK, Olanda, Franta, Austria probabil. Intr-o asemenea cultura, pasul la nivelul urmator de competitivitate nu poate fi facut daca cei talentati aleg sa lucreze invariabil in strainatate, fie la universitati, dar mai ales la companii. Realizarea de produse, iar mie imi place sa amintesc Bitdefender, este modul inc are putem accesa nivelul urmator de competitivitate.

Interesant mi se pare cum se raporteaza romanii la titlurile universitare. Un doctorat a ajuns un loc comun, iar faptul ca ai copiat sa il obtii nu mai pare atat de scandalos in momentul in care la bacalaureat se copia masiv, notele din gimnaziu si liceu nu reflecta competitivitatea, ci mai degraba competitia pentru a obtine cu orice pret un loc la nivelul urmator al invatamantului. Bineinteles, sunt multe de imbunatatit in metodele de predare, dar sunt cateva lucruri care au devenit critice de imbunatatit: CINSTEA si RESPECTUL fata de competitor in momentul in care iti doresti o diploma.

Conform statisticilor prezentate de BusinessDay, sistemul educational romanesc genereaza un numar de doctori mai mare decat cel generat de sistemul american. Nu avem nicio universitate in Top500, dar avem titluri de doctor. In momentul in care aceasta diploma a devenit la fel de valoroasa ca si una de bacalaureat, iar metodele de obtinere sunt frauduloase chiar in cazul unui prim-ministru si sef de partid, nu e de mirare ca valorile sunt bune sa te stergi undeva.


Sa nu ne miram daca faimosul sistem de invatamant romanesc va da un faliment glorios in urmatorii 10 ani, iar competitivitatea economica va scadea. Minciuna are picioare scurta, iar marca romaneasca inregistrata in propaganda comunista -Romanii sunt destepti- isi va vedea obstescul sfarsit.

Read More...

Swimathon IASI - implicarea sociala

Maine se va desfasura Swimathon-ul de Iasi. I-am furat imaginea lui Claudiu Florea si am postat-o in dorinta de a va invita sa ajungeti, daca va place si aveti timp.
Eu nu sunt inotator bun, deci voi aplauda de pe margine si voi contribui cu ceva la sfarsit pentru cauzele care sunt promovate. Mi se pare un eveniment bun pentru comunitate, care aduna oameni impreuna pentru momente placute si lasa in urma si ceva bucurie.
Sunt sub impresia evenimentelor politice de zilele astea si faptului ca viata politica pare total desprinsa de viata reala. Sper ca evenimentele de felul acesta sa fie norma si nu exceptia.

Cati s-au inscris deja?

Read More...

Greu cu blogu' la deal

Am acus 10 luni de cand am inceput sa scriu sistematic pe blog.
In medie, am avut un post la 3-4 zile. Nu e mult, dar nici nu ma da inspiratia afara din casa cateodata, cum e pe caldura asta. Ma chinui sa imbrac cele cateva idei de la a 6-a idee pentru cariera de vreo 10 zile si nu iese mai mult de o propozitie pe zi.

Dati-mi o tema interesanta, poate ma deblochez...

Read More...

My Hero

In antiteza cu Oajdea, care a luat 14% la Iasi gadiland la glanda sensibila pensionarii OTV-isti si somerii frustrati care asteapta pomana, Nicusor Dan a luat 9% la Bucuresti, cu mai multe voturi decat oameni care l-au vazut, dupa cum spune Tolo. A luat 70.000 de voturi, cat Nichita care mai are nevoie de timp, fara sa apara la televizor sau sa inaugureze vreun Palas dubios.

2 articole care imi dau speranta ca vor fi mai multi Nicusor Dan in Romania, care sa fie implicati in administratia publica:

Ziarul Financiar :

Nicuşor Dan, matematicianul apărut de nicăieri în politică, surpriza „cursei“ pentru Bucureşti

Tolontan:

Mulțumim, Nicușor Dan!

Read More...

Despre alegeri. Vreau un Nicusor Dan la Iasi.

Au trecut si alegerile locale. Nu spun un secret cand afirm ca mi-am dorit o schimbare in Iasi.
Nu a fost sa fie. Nici nu au fost alternative. Pentru mine, candidatul ideal in alegerile locale a fost Nicusor Dan.
A luat 7-8% dupa exit poll, eu cred ca ar fi meritat macar 10%.
Dupa cum am aflat din presa, Nicusor Dan e un activist social, un tip fenomenal de destept (in clasa a 11-a era in lotul national de matematica) si o persoana care a renuntat la beneficii materiale pentru a lupta cu sistemul de de acordare a autorizatiilor de constructie. Nu il  cunosc decat din presa si mi-as dori o asemenea persoana la Iasi, contra-candidat pentru Gheorghe Nichita.

Deci, o asemenea persoana o consider vrednica pentru a fi administrator a unui oras mare. Nu intuiesc o motivare financiara, atat timp cat ar putea scoate cel putin dublu din cercetare, nu vad de ce as suspecta ca limita incapabilitatii ar fi atinsa curand cu atecendente intelectuale similare.

Mi-as dori sa vad si o alternativa pentru care sa imi misc curu' in ziua votului, fie ca e frig, fie ca ploua sau e o zi magnifica in care pot sa merg la iarba verde.

Inca mai sper, pentru ca 8% fara un aparat de partid in spate, ori interese speciale ca la Oprescu, e MAGNIFIC!

Cine-o fi urmatorul Nicusor Dan?

Read More...

[Team Velocity 5] Entry. Exit. Signs.

Copyright: Symbolgraphics.com

Any decent highway has proper traffic signs for entry and exit points. This is not new wisdom, but it is somehow astonishing how big is the difference between the theory and practice when modeling teams as highways.

I strongly believe in two of the new management ideas: enable people to act and self organizing teams. I enjoy when I see teams who share this and it would be more likely to join on of them. For each of the individuals to join a team, there is the need of orientation. People who share same values, principles, who are alike would join together. At least, this is what Cialdini promises when explaining about the six principle of influence. They would be more likely interested to join such teams or organizations when the traffic signs convey the traffic to your team and the traffic outside the team is controlled in order to not generate disruptions. The egress from such constructions should obviously be smooth in order to keep the rest of the traffic at same speed.

Let’s take one by one.

Getting traffic to your highway.

Every highway is connected to the regular roads in a systematic manner. This is my hope. Assimilate the ingress with recruiting and attracting people in your organization. Think how your highway connects the current position of the team member and his destination. Destination is unique, with tons of possible roads. I don’t want to change your destination, my only goal is to make you my partner for the part of our journeys that match together.

Speak about what you value most, what are your most valuable experiences that you can share during the journey. Put there some ideas about what makes unique a journey on your highway. Be consistent in your public expressions. Your team member will follow you and they will replicate the wisdom around. Their journeys are sometimes running on normal roads (like personal projects, family things). These roads can convey other traffic, other journeys into your highway. It's a matter of values and interests. Consistent and genuine. You are not fooled by big words. Others, neither.

Restart past collaborations

The journeys are not the same for all. But the journeys can share parts of the routes. For a while, being part of your team is not relevant for one's route. Than, it might become relevant again. There might be improvement to your highway as well, there might be changes in the destination. Anyway, you share values and the connection is somewhat made. You can imagine a faster lane, a better road, nicer vehicles on the road or best buddies

You are not static

Once I heard a saying: "Don't be irreplaceable. Thus, you won’t be ever promoted." Every manager wants to be promoted at a certain moment in time. To make a lateral change to extend his experience. It is rarely the case to have the same position over 10 or 15 years. The highway might be other, but the administrator is the same. It's personal branding that brings in traffic and conveys routes to a certain highway. Some people like you better than others. Sympathy on one hand, coming from the others. Empathy, from you to the others. Close the circle.

It's not easy to restart collaborations. The leave and returning are governed by pride, by dreams, by perception, by sentiments. It's never black or white and no one is really right. In some extend, it's a little bit like in marriage. At least, these days when management is changing slightly its paradigms.

Reasons for separation

Try to understand why people are leaving your team. There are hundreds of possibilities and you need to understand where has been the turning point. The easiest approach is to consider that nothing could have been done. It might be the case, but you still can learn how to predict these situations and prepare emergency scenarios before looking how the team member is leaving.

Don’t be hard-hearted. People are not replaceable tools or resources. Approaching professional relationships like a relation with your car prevent you to learn. Communication is bi-directional. Don’t be like a radio, broadcasting but not receiving the feedback.

Learn and improve

Every event like this is a great chance to learn and to improve. Understand; assume mistakes in case you did some. Managers are not IronMan, with an invincible steel plate. It’s more what the free gift of feedback can bring to the development of the team. Sometimes it’s the lack of attention one got. Sometimes it’s the missing opportunity to grasp. Next time could be the type of activity some is enrolled. It’s never too late to learn something new.

Don't blame the "company". There are some humans behind. This way is just passing the guilt and refusing to accept real facts. Like the state, company does not exist by itself. People are running it and they are doing specific actions that might trigger discontentment. Passing the blame to system wont make system running better. This situation does not occur in small companies. There, people know each other and don’t use these big words.

Support the progress

Be ready to shift team members to another team. Highways, at least in bigger companies, should be interconnected. Make sure that your connection to other highways is optimum and gets also some traffic back. Make sure that the entrance is always to a good lane, to a nice highway. Build competences that are meaningful in the big picture, not only in your small ecosystem. As I said in the beginning, people spread the word and this can convey traffic to your highway. When you prepare the changes, you have two huge advantages: you control the moment when a change is done and people perceive you as partner in their journeys. Great things, both!

Communication of change

It’s natural that people leave teams. Be careful how you explain this. Don’t hide it. Don’t blame the guy who is leaving. Explain, as transparent as possible, the reasons and the context. Insist on context. If you are not an asshole, the context is important in such a change.  What is relevant for one might not be for another. When hiding the situation, people have the tendency to start making assumptions. Even when situation is not in your favor, you can turn into a positive fact by admitting a mistake and show the improvement plan.

 Trust

Trust the one who are actually leaving the team. Their route is now changing. They can even contribute from outside with opinions, lobby or just to spread the word about what great things you accomplished together.  Showing trust, you just gained more respect from people working with you. They can expect this behavior more as they are with you. People are not static; you will meet them sometimes in the future. This is another idea to bear in mind.

Every day prepare the future and work hard that the present is the future you prepared yesterday.

Read also

Team velocity [1] - the idea
Team velocity [2] - the relation between the mission of the team and its velocity
Team velocity [3] - The entry points on the highway
Team velocity [4] - The exit points from the highway

Read More...

Clientul nostru - ma doare'n cur!

Tocmai m-am intors de la un training care s-a tinut la Motel Bucium. Un training foarte bun, am invatat despre comunicare, dar si despre cat de naspa pot sa fie serviciile. Despre comunicare am invatat de la trainer, despre "ma doare'n cur" am invatat de la personalul hotelului. Banuiesc ca traiesc din evenimente, ca din banii clientilor privati nu imi inchipui cum.
Acu sa marturisesc si ce am aflat.
Nu iti trebuie mai mult decat un sef idiot, care sa puna reguli aiurea. Cum sa impusti un client in picior cu un sef de sala? Simplu. Se ia una bucata de sala pentru micul dejun, asezata intr-un decor magnific. Se aeriseste bine, de preferinta in timpul micului dejun, astfel incat sa fluture parul clientului ca in filmele romantice. Ii zici chelnerului ca iti cauzeaza la sanatate si la pofta de mancare, sa nu fii dificil. Si primesti raspunsul "Sefa mi-a zis sa aerisesc, ca nu e bine sa miroase a spirtiera. Deci nu pot sa inchid nimic".
Zici ca e o intamplare, dar mai e de povestit. Intri in sala de mic dejun si te abordeaza chelnerul "Va rog sa imi dati tichetul". Te uiti la el si ii spui la ce camera stai, cum ai invatat ca e in toate hotelurile in care ai stat pana atunci. ASTEAPTA, aici avem INOVATIE! Se da un tichet de la receptie, care poate fi la alt etaj decat sala de luat micul dejun. Iar acolo sunt bilete inseriate, care sunt scrise separat cu numarul camerei. Big Brother e mic copil. Mai apoi am avut o epifanie. Patronul are o firma de transport public si probabil ca a facut bani cu bilete de autobuz. Un american a zis ca daca ai un ciocan in mana, toate lucrurile din jur ti se vor parea cuie. (“The man whose only tool is a hammer will see every problem as a nail.”Paul Watzlawick). Asa si astuia, toate lucrurile trebuie organizate ca un autobuz din anii '90: BILETELE si TAXATOAREA sunt elementele de baza. Obsesia ca vei fi furat, control si dorinta de a multumi pe seful. Pe client nu prea conteaza, seful vine si urla. Deci, ma doare'n cur ca am un client. Sa vedem ce vede seful.
In principiu, nu prea conteaza daca un client e multumit de servicii. Locatia e prea misto sa nu treci pe acolo din cand in cand.Se fac o multime de nunti, botezuri si alte paranghelii si traim noi din asta.
Daca discuti omeneste un contract la care plata se face la ceva zile dupa consumarea faptului, nu poti sa te bazezi. Primesti cu o zi inainte de eveniment un telefon si ti se zice ca vei primi o alte camere. In alt corp de cladire, care arata ca un internat. Si in care nu e foarte limpede pe unde trebuie sa intri. Deci, cel mai sigur e sa platesti tot inainte, ca la curve.

Daca ceri o favoare, n-o primesti. Nici chelnerul nu primeste bacsis. Probabil ca nu are voie, ori nu stie ca se poate.  De exemplu, usile se incuie pe diverse culoare la ora 12 noaptea. De catre un ninja mic de la fortele de ordine. Daca esti pe partea gresita de usa si ceri sa mai astepte 2 minute, sa nu mai urci si cobori 2 etaje, esti servit cu un gratios GHINION! Ca esti la ghiseul de la administratia financiara si nu la un hotel unde mai si platesti.
Cand vii cu un grup mare si devine un pic mai complicat cu comanda, sa nu indraznesti o discutie despre optimizare. Depasesti capacitatea de procesare a bucatariei si ti se propune faimosul PLATOUAS. "Nu va facem mai bine un platouas si alege fiecare?"

Deci va urez pofta buna si sedere placuta!
 La motel Bucium. Este exact ca la motel, doar ca au vopsit proaspat si lucios.

Read More...

IT-ul creste in continuare in Romania - 3

Ziarul Financiar (sursa mea favorita de stiri de acest gen) anunta ca Sibiul pare a fi urmatorul oras in care se concentreaza investitiile noi de IT.

O alta stire anunta ca marii jucatori pe piata de componente auto vor angaja circa 1700 de persoane. Continental, dar si Autoliv si Yazaki au centre de inginerie, care se concentreaza mult pe IT, de asemenea. E rezonabil sa presupunem ca macar un sfert din respectiva cifra se va duce spre centrele de inginerie.

Intr-un articol anterior, mentionam ca miscarea probabila pe piata de IT va fi sa se inceapa investitiile in orase de circa 100.000 de locuitori, acum avand deja "cucerite" Big Four (Bucuresti, Timisoara, Cluj, Iasi) si partial Craiova. Iasi-ul si Clujul se pare ca au un potential inca neexplorat de multinationale, dar se compenseaza prin cresterile recente ale companiilor cu buna reprezentare in Cluj spre Iasi (Endava, Softvision, Arobs).

Deci, se pare ca 2012 va fi iarasi un an de crestere pentru afacerile din IT, dar mai ales pentru programatori.

Read More...

Interviu cu invingatorii

Saptamana viitoare un interviu cu Gabriel Feliu, Sorin Cracana si Gicu Panaghiu. Au castigat la Praga concursul Freescale.

In doua luni, se duc in Texas. BRAVO!!!

Read More...

Tu stii de ce?

1 octombrie. Prima zi de facultate pentru vreo cateva sute de mii de studenti. Aia care au luat bacul.

Cati dintre ei stiu de ce se afla la respectiva facultate?

Votati in sondajul alaturat care sunt motivele pentru care au dat la facultate. La respectiva facultate.

Ii multumesc lui Cristian Irimia pentru idee.

Read More...