Trateaza oamenii ca si cum in fiecare zi ar avea oferta de angajare pe masa

Imagine preluata de pe reteaua mea de contacte LinkedIn

Nu voi dezvolta foarte mult subiectul, e evident. Mai sunt cateva optiuni de a exprima cele de mai sus, le veti putea gasi pe net intr-o forma frumoasa. O sa fiu scurt si ma voi limitea la cateva avantaje pe care le-am vazut in cursul anilor. Un training bun si eficient ii face pe oameni sa fie performanti, sa aiba rezultate foarte bune intr-un timp mai scurt, dar mai ales sa ramana motivati ca sunt competitivi intr-o piata foarte dinamica.
Mai apoi, draga manager, daca poti sa tratezi oamenii din echipa ca si cum ar avea in fiecare zi 5 oferte pe masa si ar alege-o pe cea care sa insemne ca vin la tine in echipa, atunci ai ajuns sa intelegi ca nu esti sef, ci ai un rol de lider. Lumea e relativ mica, relatiile profesionale se intind pe foarte multi ani, iar o relatie profesionala buna te vor face sa iti consolidezi brandul personal.

Deci, cititi inca o data: Ofera oamenilor training asa de bun incat poata pleca oricand, trateaza-i atat de bine incat sa nu vrea sa plece.

Read More...

Dilema veche

Am mai vorbit despre asta. Nu e niciodata prea tarziu sau prea devreme.

[Preluata de pe LinkedIn, merci Ben).

Read More...

5 pasi pentru a verifica daca aplici pentru jobul corect

Nu stiu cati dintre voi v-ati pus problema daca ati aplicat la jobul corect. In principiu, eu nu m-am intrebat niciodata aceasta inainte de a avea 5 ani de experienta, adica deja dupa ce am luat ultimul job.

Imagine preluata de la 303network.blogspot.comn

1. Cat timp vreau sa stau la jobul respectiv?
Daca ati raspuns la prima intrebarea cu "Sub 18 luni", nu prea conteaza unde aplici. In principiu, minim 2-3 dureaza pana devii cat de cat bun pe pozitia ta, chiar si mai mult daca jobul e mai complex. Dupa 1 an, esti chiar pe treaba ta si incepi sa faci cate ceva. Iar cand ti-e lumea mai draga, ti-ai programat sa pleci. In consecinta nu conteaza ce raspunzi la urmatoarele intrebari.

2. E un job temporar pentru a acumula experienta ori pentru a castiga bine?
Daca zici ca te duci "pentru a acumula experienta", cauta orice firma care investeste in training (cu diploma sau fara). E bine sa urmaresti oportunitati recunoscute, despre care stie toata lumea. Desigur, bataia e mai mare, dar si recompensa pe masura. Am auzit despre arhitecti mari care platesc execrabil, dar care ofera o scoala practica deosebita. Nu ratati daca sunteti tineri sau faceti o schimbare in cariera. Verifica si optiunea b) de la intrebarea 3.
Dimpotriva, daca va uitati dupa un job in care conteaza plata, verificati daca pe langa salariu mai e ceva. Ori daca mai creste vreodata salariul de intrare. Ori daca nu lucrati de luni pana vineri, pana sambata si duminica. De fapt, verificati tot pachetul. Daca e chiar asa de bun ori s-au mutat toate cheltuielile posibile ca beneficii in salariu. Verifica totusi si optiunea a) de la intrebarea 3. Poate vi se ia dupa o vreme sa inghitit **cat cu lingurita.
3. E un job care indeplineste pasiunea sau care ofera oportunitati?
Nu conteaza ce ati raspuns la 1 si la 2, daca ati ajuns pana aici, dar luati in considerare ca pasiunea aduce banuti, dar nu cei mai multi. Iar daca urmariti o cariera, faceti ca la sah. Considerati 2-3 mutari inainte si verificati daca sunt si alte oportunitati in continuarea celei pentru care aplicati la jobul respectiv.

4. Daca totusi imi schimb jobul curent, ce obtin mai mult?
E o intrebare la care raspunsul nu e doar financiar. Poate fi un sef mai misto, o comunitate mai interesanta la lucru, un birou mai aproape de casa ori mai putine ore de munca. Ori altceva ce nu mi-a trecut prin minte acum. Intotdeauna sa urmaresti un progres. Macar la o mutare ulterioara.

5. Si ultimul. Stiu ceva despre compania respectiva?
Toata lumea a auzit de "Pe afara-i vopsit gardul, inauntru-i leopardul". Cautati cateva referinte, informatii despre ce inseamna sa lucrezi acolo. Daca nu cumva sunt beton la recrutare si mai putin beton la politicile de retentie. Vezi si bancul de mai jos, preluat de pe Hotnews.ro
Intr-o zi, o directoare de succes de la resurse umane a fost calcata de un autobuz in timp ce se plimba si a murit. Sufletul ei a fost intampinat la portzile Raiului de catre Sf. Petru in persoana.

- Bine ai venit in Rai. Dar inainte sa te instalezi se pare ca avem o problema. Vezi tu, n-am mai avut niciodata un director de la resurse umane care sa ajunga pana aici si nu suntem prea siguri ce sa facem cu tine.

- Nici o problema, doar lasati-ma inauntru.
- As vrea eu, dar am ordine de sus. Vei petrece o zi in Iad si una in Rai si apoi vei alege in care din ele vei vrea sa-ti petreci eternitatea.
- De fapt eu m-am decis. Prefer sa raman in Rai.
- Imi pare rau, regulile sunt reguli.

Si astfel Sf. Petru o pune intr-un lift si s-a dus direct in Iad. Usile s-au deschis si ea s-a gasit calcand pe iarba verde a unui teren de golf minunat. Mai departe era un local si in fata ei erau toti prietenii ei - directori cu care lucrase si toti o aclamau. Au alergat toti spre ea, au sarutat-o pe ambii obraji si au discutat despre vremurile trecute.

Au jucat o runda excelenta de golf apoi, seara s-au duc in local unde a mancat o cina excelenta formata din friptura si homar. A facut cunostinta si cu Diavolul, care era de fapt un tip de treaba (chiar dragut) si s-a distrat de minune spunand bancuri si dansand. Toti au dat mana cu ea si si-au luat ramas bun in timp ce se urca in lift.

Urmatoarele 24 de ore si le-a petrecut in Rai odihnindu-se pe nori si cantand la harpa. S-a distrat de minune, si cele 24 de ore au trecut
au trecut fara sa-si dea seama.

Sf.Petru a venit si a luat-o.
- Deci, ai petrecut o zi in Iad si una in Rai. Acum alegeti eternitatea.
- Nu credeam c-am sa spun asta, adica, in Rai a fost beton, dar cred ca m-am simtit mai bine in Iad.

Asa ca Sf.Petru a escortat-o la lift, care s-a reintors in Iad. Cand usile s-au deschis, i-a gasit stand intr-un peisaj dezolant, pustiu, acoperit cu gunoi si mizerie. Prietenii ei erau imbracatzi in zdrente si colectau gunoiul in saci. Diavolul a venit si el si si-a pus bratul in jurul ei.

- Nu inteleg, spuse femeia tremurand, ieri cand am fost aici era un teren de golf si un local unde am mancat homar, am dansat si m-am simtzit bine. Acum nu mai e decat pustiu si gunoi,iar prietenii mei sunt toti mizerabili.

Diavolul s-a uitat la ea si a zambit.
- Ieri te recrutam. Azi esti angajata...

Read More...

Scrisoare domnului primar

Domnule primar,

m-am hotarat sa scriu scrisoarea asta intr-o dimineata, cand ma indreptam spre serviciu si eram exasperat de numarul de gropi pe care trebuia sa le ocolesc, ca sa nu mai vorbesc de zonele prin care nu puteam ocoli nimic si intram in cratere. Stiu, o sa imi spuneti, la fel ca si concurentul politic, ca iarna nu-i ca vara, a fost gheata, ninsoare si asa mai departe. E adevarat, dar dupa prima chestie de care mi-am adus aminte, am inceput sa le iau la rand pe toate care nu imi plac. Si nu sunt putine. Simpatiile mele politice nu va includ, dar nici nu v-ar exclude daca as vedea rezolvate macar jumatate din cele care ma deranjeaza.

Cel mai tare m-a deprimat in ultima vreme o discutie legata de intoarcerea unor persoane in tara, mai exact in  Iasi. Buni profesionisti, oameni faini, care traiesc in perioada asta in Germania. Cu plusuri si minusuri traitul asta in Germania, dar cand vine vorba de a ii convinge sa se intoarca inapoi, am dat de doua argumente infailibile:
- "Pai nu vezi ce gropi sunt in Iasul ala?" - si da, sunt gropi, -multe- nu doar in santierele proaspat deschise.
- "Da' aeroportul ala cand se mareste, ca imi ia 2 zile sa ajung la Iasi!?" - nu or fi doua zile, dar 14 ore de la Munchen ori 600 EUR de la Paris mi s-a intamplat si mie. Pentru comparatie, sunt necesare 2,5 ore de zbor pana la Munchen (cu un avion mai maricel, ce nu aterizeaza pe pista noastra) si 100 EUR de la Bacau la Paris. De asemenea, cu un avion mai maricel.

O sa aud ca nu avem bani sa le facem pe toate, ca acum ne-au venit fondurile europene si a trebuit spart tot orasul, sa fie bine peste X ani. Super! Dar de ce s-a inceput cu bulevardul Pacurari, care fusese facut cu 2 ani in urma? Mi-ar place un primar care sa chiverniseasca banii cum o facea mama cand eu si frate-meu eram in facultate, iar ei aveau un singur salariu de invatatoare. Nu stiu cum facea, dar aveam si de imbracat, si de mancat, si de carti. Ce-i drept, fudulii din astea nu am vazut sa faca mama si se gandea de doua ori ce face cu fiecare banut.

Si ne sfatuiam cu totii cum ar fi mai bine. Ne baga pe toti trei "in sedinta", sa planificam ce e mai bine si ce ne place. La cati bani aveam, eu as fi dictat ca mancam numai fasole si din cand in cand ciolan. Dar a avut formidabila prezenta de spirit de a discuta astea cu noi. Si la fel facea cu hainele, cu ce trebuia sa reparam prin casa. La fel mi-ar place sa fie implicati cetatenii in planurile orasului. Sa iau doar ultimele discutii cu teii care se taie, pentru a lasa o vedere frumoasa asupra Palatului Culturii. Da, palatul ala care e acoperit acum cu o tabla ca pe palatele de la Ciurea. Mi s-a spus ca se innegreste cu timpul, dar la cati bani s-au spart pe concertele electorale din fata palatului, mai bine puneati direct o tabla mai ca lumea.
Asta ma duce si la urmatorul punct despre care mi-am propus sa scriu. Despre pomeni. Din astea electorale, din alea fotbalistice, din celelalte legate de favoruri. Pomenile au impact electoral imediat si impact pozitiv in viata oamenilor mai deloc. Cum ar fi fotbalul... E o coincidenta formidabila ca echipa de fotbal din Iasi promoveaza mai ales in anii pre-electorali, ca semn al interesului primariei, iar apoi da faliment cu eleganta si se desfiinteaza echipa. Normal, dupa saracia din jur, probabil. Iesenii, oricat de mandri s-ar simti de mostenirea culturala, sunt saraci fata de alte orase mari din tara, mai ales cele cu vedere la vest. Fabrici nu sunt prea multe, nici nu prea au curaj sa vina, iar primaria nu da semne ca s-ar preocupa sa genereze locuri de munca. Dar din alea adevarate, care creeaza valoare adaugata, nu din cele care plimba banii dintr-un buzunar in altul, cum sunt mall-urile si alte centre comerciale asemenea. Eu sunt programator (ce-o mai fi ramas) si cred ca e un domeniu in care Iasul poate performa. Facultatea de Automatica si Calculatoare era cea mai buna din tara in anii '90. Sunt atatea mii de locuri de munca in domeniul acesta. La fel si la call centere, back-office si altele asemenea. Cum facem sa mai vina, sa ajunga, de exemplu, ca Timisoara si Clujul in ceea ce priveste tehnologia? Sa nu mai vorbesc de investitii de tipul celei de la Delphi. Care nu a avut loc in oras. Nu stiu nici acum de ce, dar taxele se platesc la Primaria Miroslava.

Or fi toate astea din cauza lipsei de infrastructura? Nu cred ca doar de la infrastructura lipsa ni se trage. Dar lipsa unui aeroport cu conexiuni in orasele mari din Europa se simte in business. E amuzant cum orasul care avea al doilea numar de locuitori din tara la un moment dat primeste constant fonduri mai putine decat Bacau, Piatra Neamt sau Suceava. Aud placa cu cea mai mare suma atrasa de un oras din Romania din fonduri europene. Totusi, care este media de fonduri europene pe cap de locuitor? Si, mai ales, ce se face cu banii acestia? Pasaj pe sub intersectia de la Fundatie? Asfaltarea bulevardului Pacurari la fiecare doi ani si lasarea Nicolinei cum era?

Ori poate facem rost de ceva banuti sa ii bagam in autostrada spre Tirgu Mures, doar-doar s-or mai dezgheta activitatile de productie. Poate se intampla ca toti politicienii astia care apar la televizor si spun ca au functii mari in partidele de guvernamant sa mai faca lobby si pentru primaria din Iasi, sa primeasca fonduri.  Sa nu fie intotdeauna ultima prioritate, pe criteriul ca e cel mai apropriat oras de granita de est.

Imi lipseste o strategie de dezvoltare a orasului, care sa fie asumata public si sustinuta de primar si politicieni. Si nu una facuta pe un colt de hartie intr-un birou frumos varuit din bani europeni, ci o strategie generata de o dezbatere publica. Care sa ia in considerare parerile tuturor, nu numai celor care l-au votat pe primar, care sa sustina punctele tari ale Iasului, sa dezvolte partile care nu merg si sa arate cum va creste nivelul de trai al cetatenilor, in fine sa arate cum primaria este preocupata de dezvoltare si nu doar de varuit.

Sper ca va fi citita scrisoarea pana si de primar si va fi discutata, chiar daca mai mult online.

Cu stima,
Manole

Read More...

Organizarea statului in slujba cetateanului (clientului)

Statul roman isi urmeaza o transformare curioasa, indepartandu-se din ce in ce mai mult de misiunea sa: a se pune in slujba cetateanului.
Daca acum 20 de ani exista scuza unei perioade in care comunismul a preluat complet toate parghiile, iar statul se identifica cu partidul - proprietarul tarii, acum ar fi trebuit sa se schimbe cate ceva. Cred ca nu s-a schimbat in directia care trebuia. E un truism ceea ce spun, dar modernizarea statului nu s-a intamplat. Ideologia in numele careia a fost preluat statul s-a schimbat, dar metodele sunt aceleasi ca in in 1960, 1981, 1988 si asa mai departe.

imagine preluata de la Mediafax (Catalina Filip )

Ce se intampla:
A. primariile nu actioneaza decat arareori in interesul comunitatilor locale. De multe ori, primarul unei comune isi doreste functia de primar pentru ca nu are un serviciu mai bun. Ba, mai mult, propune ca localitatea sa treaca la o forma superioara de administrare: orasul. Aparent, toata lumea vrea sa devina orasean. De fapt, ca primar de oras salariul e mai mare. Ca si impozitele pe care le plateste cine plateste impozite. Sa aruncam o privire scurta la sursele de venit pentru o asemenea primarie: impozitele pe terenuri, 10-15 magazine care preiau banii pensionarilor din zona, 3-4 societati care fac agricultura si de obicei ies pe pierdere sau pe zero. Mai punem peste si alocarile bugetare pentru nevoiasi sau scoli, dar tot nu iese mare lucru.
Daca ajungem la orase, sunt cativa bagatori in seama care isi doresc sa faca politica, dar nu prea pricep ce inseamna administrare. Daca ne uitam la ce studii au unii dintre ei si cum si-au obtinut diplomele, aia care au diploma de licenta, incepe sa se aprinda un beculet legat de menirea universitatilor private. Sa ne gandim cine e pus sa administreze bugete de cel putin 100k EUR in companii. Sigur nu sunt baietii aia care au absolvit Facultatea de drept de la Universitatea Gh. Zane. Sau alte specializari similare. Majoritatea primarilor nu au cunostinte elementare de project management, managementul organizatiilor si a oamenilor, dar nici macar nu isi permit sa isi plateasca vreun consilier pentru a ii invata.

Prin urmare, fondurile europene sunt tot mai greu accesibile in comunitatile sarace, care nu au lideri capabili de a intelege restrictiile si birocratia unor asemenea raportari. Proiectele sunt preluate, de fapt, de firme specializate, dar asta e un caz fericiti.

B. Politicienii nu stiu sa faca un anume ceva.

Adăugaţi o legendă

Sa trecem putin mai departe, la consilii judetene si ministere, ca sa nu mai povestim despre parlament. In timpul campaniei electorale am citit cateva CV-uri de politicieni. Ce m-a uimit in multe cazuri a fost evolutia fulminanta a unor persoane cu educatie obscura, dar cu activitate sustinuta in organizatiile locale. Evolutia lor a fost sincrona cu cresterea influentei binefacatorilor, dar ce m-a deranjat cel mai multa fost faptul ca au fost numiti direct la conducerea unor societati cu bugetele de milioane de euro, fara a fi avut anterior aproape nici o alta experienta de conducere. Sa facem o paralela cu zona privata, unde competentele sunt esentiale pentru  a aduce profit. Numirile respective nu se realizeaza...

Sa mai luam putin in discutie si motivatiile oamenilor care intra in politica. Jumatate dintre ei nu au o cariera solida, care sa ii fereasca de dependenta fata de veniturile si avantajele de politician. O alta parte au afaceri ce pot profita de inrudirea cu structurile de conducere a agentiilor de stat. Si mai raman cativa care pot face politica ceva mai relaxati. Nu i-am vazut foarte des in fata, iar cand sunt dintre cei foarte bogati, se indreapta rapid catre categoria celor care isi favorizeaza afacerile personale in detrimentul intereselor statului.

E clar ca exista o motivatie financiara importanta in actul politic, dar interesele cetatenilor sunt rareori servite cu folos. O explicatie pe care mi-o dau singur este ca nu a existat inca un grup de politicieni care sa propuna un proiect de societate care sa mobilizeze un numar suficient de simpatizanti/alegatori/sustinatori pentru a trece peste starea actuala de fapt.

Imagine preluata de pe jurnalul.ro

C. Politicienii nu au viziune. Nici macar Iliescu, Nastase sau Basescu, marile nume de politicieni din ultimii 20 de ani.
Viziunea unui stat puternic nu a fost articulata public, iar cei care ar putea sa o faca sunt ocupati sa lucreze in companii private, in multinationale sau sa isi continue cariera undeva in lumea larga, unde primesc si remuneratia corespunzatoare. Sa traiesti cu circa 1500 EUR pe luna nu e rau in Romania, dar sigur nu te protejeaza de tentatii. Daca ne uitam la ce s-a intamplat in justitie, e clar un pas inainte, odata cu sistemul rezonabil de salarizare implementat in ultimii 6-7 ani. Sigur, nu e mult, dar asigura un venit care ii alunga pe micii spagari si le fac viata mai grea marilor spagari.

Daca as fi Victor Ponta sau Liviu Dragnea, as incepe o schimbare graduala a administratiei in scopul organizarii ei ca o companie. Ai carei clienti sunt cetatenii. As impune ca valori fundamentale ale acestei companii numite statul roman cinstea, initiativa si prietenia. Despre cinste, nu trebuie sa mai vorbesc.

As vorbi, in schimb, despre initiativa si prietenie. Initiativa e necesara. Si e o masura in a identifica ideile valoroase acolo unde se nasc. Citeam cu un an in urma despre principiile managementului radical, enuntate de Stephen Denning. Scopul unei asemenea organizatii este sa serveasca clientul si sa il incante. Asta prin activarea echipelor care se auto-organizeaza. O anumita libertate se necesara la orice nivel de executie. Si mai ales, e important ca functionarilor sa nu le fie frica sa propuna imbunatatiri. Aud in ultima vreme de la multe persoane din sistemul bugetar ca le e frica sa nu isi piarda serviciul. Consecinta acestei stari de fapt este ca acesti oameni muncesc pentru a il multumi pe sef, nu pe cetatean. Am avut contact anul acesta cu cateva servicii sociale ale statului (pentru alocatii, pentru indemnizatia de crestere). Daca ar fi cuantizata cantitatea de birocratie, cate hartii trebuie plimbate si cat de putin sunt interconectate aceste servicii, cred ca am ajunge la economii de miliarde de lei.
Ca sa nu pomenesc de lipsa de prietenie si compasiune pe care o transmit acesti functionari. Multe dintre interactiunile pe care le-am avut cu functionari ai statului au avut o constanta: "nu ma intereseaza ce ai tu nevoie, eu sunt aici si trebuie sa urmez un set de proceduri pe care nu le inteleg". E frustrant sa nu primesti nici o explicatie, sa fii tratat mai prost daca ai fi de la tara sau ai avea bani mai putini. Intamplator, sunt un contributor mai mare decat media la bugetul de stat, dar nu imi inchipui cum ar putea sa fie organizat astazi un sistem bazat pe vot cenzitar. Prin urmare, orice cetatean este un client pentru stat, prin faptul ca plateste dari si asteapta servicii. Iar aceste servicii mi le doresc livrate cu prietenie.

De asemenea, sunt necesari oameni constanti in sistem, care sa poata sustine politicile, fara a conta cine e la guvernare. Implementarea deciziilor e la fel de importanta ca luarea lor, deci schimbare tutoror tehnocratilor odata cu regimul politic e nociva. Inspectorii scolari, cei de la finante, directorii de spitale, rectorii de universitati si CSM-ul nu trebuie sa depinda de cine e deputat sau sef la consiliul judetean.

In rezumat, statul e o companie ca oricare alta. Trebuie implementata meritocratia, sa existe valori care sa fie urmate (eu propun cinstea, initiativa si prietenia), iar functiile care nu au directa legatura cu cele alese trebuie sa nu depinda de culoarea politica.

Read More...

Motivarea (biciul si zaharelul nu functioneaza tot timpul)

Dan Pink a vorbit in cadrul unei conferinte TED despre motivare. 

Iata mai jos o versiune animata de cei de la theRSA.

Aceasta e varianta extinsa a conferintei, fara animatie

Iar daca vreti mai multe animatii pe teme serioase. RSA Animate

Read More...

Cat de mult conteaza plata?

Succesul se bazeaza pe pasiune. Asa imi place mie sa cred.

Dupa ce am schimbat mai multe joburi, am inceput sa ma intreb daca urmatorul job il urmaresc pentru mai multi bani sau pentru mai multa pasiune. Salariul crescuse frumusel intre timp, dar eu ma duceam acasa un pachet de nervi. Am incercat o mica introspectie si la un moment dat am ajuns la intrebarea

Poti lucra o zi fara sa fii platit?

Ai si alt motiv sa lucrezi decat ca primesti o plata? Banuiesc ca nu lucrati sa va razbunati si nici pentru ca va plictisiti acasa si vrei sa va intalniti cu niste oameni.

Eu, personal, prefer sa lucrez la subiecte de care sunt pasionat. Sigur ca da, sunt intotdeauna si alte lucruri de facut decat cele pasionante, dar macar o data pe saptamana lucrez la ceva care imi aduce bucurie.
Ultimele tendinte in managementul resurselor umane includ "engagement officers" (un fel de ofiteri responsabili cu buna dispozitie si motivarea angajatilor), metode si proceduri de retentie, beneficii si avantaje.  Toate bazate pe doua directii. Talentul, cu care te nasti. Si pasiunea, pe care trebuie sa o starnesti in fiecare zi. Macar o data sau de doua ori pe luna.

Iar daca lucrurile de care esti pasionat nu le poti face fara plata, atunci e cu atat mai greu sa fii motivat, sa treci peste frustrarile inerente oricarui job, sa te ridici dupa un esec sau sa te bucuri dupa un succes. Toate conteaza mai putin, totul costa mai mult.

Aruncati o privire pe fotografia de mai jos si ganditi-va in care zona va aflati.

Totul e relativ, iar pentru mine e important sa fac pentru altii ceea ce mi-as dori sa se faca pentru mine. Felul in care pasiunea este stimulata intr-o echipa depinde de manager in egala masura cu cei care nu sunt manageri. Iar pentru a afla care este subiectul pasionant, comunicarea este esentiala.

Saptamana viitoare, pe 3 octombrie, sunt foarte curios despre ce voi afla despre acest subiect la Iasi Business Days, in workshopul 
Leadership si motivarea echipei. Pe doi dintre vorbitori ii cunosc personal (Simona Haivas si Marius Lupu), despre Mihai Stanescu doresc sa aflu, iar pe Ivan Patzaichin doresc sa il ascult.

Read More...

Cat manager si cat lider?

Leaderii. De dragul filosofiei, liderii sunt diferiti de manageri, iar peste toti pluteste spectrul sefului. Despre sefi, "numai de bine". Sa consideram ca e un concept de-acum apus. Sa il portretizam drept intruchiparea raului, sa avem cui atribui toate defectele.

Manager. Leader. Astea sunt cuvinte noi, destepte. Se folosesc in corporatii, in discutiile dintre antreprenori si, de asemenea, la televizor. Am mai scris si eu ceva vreme in urma, inspirat de Seth Godin. Tipul ala care povesteste despre triburile din ziua de azi.
De curand, am avut un training interesant in care am discutat despre teoriile leadership-ului, de care feluri este, cata psihologie se foloseste, daca se invata sau trebuie sa fii nascut. In fine, sunt multe lucruri de povestit aici, nu e locul sa scriu atat de multe, poate mai degraba intr-o carte.
Despre management, ce sa spun, este chiar mai dificil. Exista facultati, master, MBA, care te ajuta sa fii un manager mai bun. Iarasi, greu de dat o definitie exhaustiva.

O sa incerc si eu sa sumarizez ce am inteles. [ Dupa ce am citit cateva carti despre coaching, am inteles ca mai greu sa dai solutii, dar e util sa iti sumarizezi intelegerea dupa anumite faze ale discutiei. ]

Liderul sumarizeaza in concept cele legate de valori, cultura. Lucruri mai putin tangibile, cu indicatori de performanta mai putin evidenti, dar care reusesc sa miste un numar de oameni intr-o directie. Ca este buna sau rea, depinde tot de lider, de viziunea lui. Incotro si de ce spune el. Sa dea un sens muncii - e necesar un lider.

Cum si cand?, ce? - raspunde la fel de bine managerul.
Managerul este orientat mai mult operational. E mecanicul care e maiastru in a face trenul sa ajunga la fix in gara. E cel care organizeaza. Cel care optimizeaza.

Un lider nu e pus acolo, isi castiga in diverse moduri autoritatea. Un manager poate fi numit. Exista doar lideri informali, din punctul meu de vedere. Ceilalti sunt pur manageri, ori chiar mai rau, sefi. De fapt, nu exista un concept pur si exista adaptari situationale. Eu prefer sa fiu manager cand e necesar sa rezolv ceva urgent, cum ar fi o livrare. Sa incerc sa fiu lider atunci cand pregatesc o strategie, cand lucrez la dezvoltarea oamenilor din echipele din care fac parte. Si sa fac pe-a seful putin cand ma calca unii pe nervi. Totusi, "nimeni nu-i asa perfect ca sefu'", zice Alexandru Andries.



Am facut exercitiul acesta de separare a conceptelor, doar pentru a incerca un preview la una dintre conferintele de la "Iasi Business Days" : Leadership vs Management. Va rog sa fiti indulgenti cu entuziasmul meu si sa vedeti daca teoriile se verifica, fie in organizatiile voastre, fie in campania electorala ori in organizatiile statului. Dati-mi feedback, mergeti la conferinta daca vi se pare interesant.

Peste toate, e nevoie tot timpul de leaderi, unii lideri nu sunt manageri, iar manageri grozavi fara olecuta de  leadership in ei nu sunt multi despre care sa se vorbeasca, iar acum exista o nevoie acuta de lideri in Romania.

Read More...

Valoarea experientei

[Casa Humor vs. Hotel Sofia din Sucevita]

Am vizitat, de curand, doua hoteluri peste media celor obisnuite, din zona Bucovinei. In ambele am ajuns in interes de serviciu si cu grupuri mai mari decat o familie. Una dintre locatii se afla in Gura Humorului (Casa Humor), iar cealalta in zona Sucevitei (Hotel Sofia). Cum spuneam, locatii bune, aranjate cu gust, bazate pe investitii destul de serioase, dar care m-au convins in mod diferit de avantajele lor.
Bineinteles, toata povestea va avea si o morala. dar pentru asta trebuie sa aveti rabdare si sa suportati o intreaga descriere de vreo 15 fraze.

Voi incepe cu avantajele si dezavantajele celor doua hoteluri, asa cum le-am simtit dupa doua nopti de cazare acolo.

Casa Humor are o locatie foarte usor accesibila, la vreo 200 de metri de drumul european ce leaga Suceava de Cluj, tocmai inainte de intersectia care duce la Voronet. Deci foarte convenabil daca nu vreti sa folositi GPS si sa ajungeti usor cu masina acolo. Toata lumea lauda mancarea de acolo, sunt si eu de aceeasi parere si cred ca nu gresiti cu nimic daca va propuneti sa nu va bateti capul cu alte locatii pentru masa. Eu nu am avut feluri de mancare spectaculoase, dar sunt gatite cu un pic de ceva care le da un gust deosebit. Nu stiu ce e, dar mi-a adus aminte de copilarie, de priceperea bunicii in a gati natural. In plus, micul dejun il consider drept unul dintre cele mai bune pe care le-am servit in Romania, fara kaiserul si carnaciorii de la Aldis atat de prezente in majoritatea hotelurilor, mai ales din zonele cu turism traditional.
Exista trei zone de foisor, executate in spiritul locului, cu lemn masiv si fara fasoane moderne, care permit relaxarea in aer liber, precum si locuri de joaca pentru copii. La anul ar trebui sa fie si un teren de tenis.
Se pare ca focusul este pe clientii cu familii, care vin fara grupuri mari si carora li se ofera diverse activitati. Exista o piscina cu acces inclus in pretul camerei,sauna si jacuzzi plus o masa de tenis, care pot oferi destula ocupatie pentru cateva zile.  Se pare ca e singurul hotel sau dintre putinele din zona care au piscina. Arhitectura e corect desenata, mai ales corpul construit de curand, unde exista o mobila luminoasa, cu somiere foarte practice, deosebite de paturile traditionale, cu tablie, de culoare inchisa, pe care o gasim de obicei in zona. Poate fi o chestie de gust, dar si finisajele sunt bine realizate, iar materialele folosite destul de bune.

Restaurantul este mic si nu va puteti gandi la paranghelii mari, nunti, botezuri, ci mai degraba la o petrecere cu prietenii. E intim si cred ca e un avantaj pentru turisti ca nu s-au concentrat asupra nuntilor si sunt recunoscuti pentru mancarea de acolo. De asemenea, sala de conferinte e destul de mica (am intelec ca ar mai fi una, ceva mai mare, dar nu am vazut-o) si are doi stalpi care ingradesc folosirea ei la maxim. Totusi, e bine dotata si destul de izolata la ultimul etaj, daca aveti ceva de lucrat. Un alt minus este mirosul de clor care vine de la piscina, in corpul nou. Depinde de asemenea de gust.. Privelistea devine interesanta doar din foisorul aflat in capatul de sus al proprietatii, unde puteti experimenta o seara campeneasca cu confortul unui gratar zidit si a unor mese confortabile facute din busteni.

La Hotel Sofia, e o senzatie diferita. E plasat in padure, pe un drum de tara de circa 700 metri, care e conectat cu soseaua ce trece prin Sucevita. Inca de la inceput,arhitectura si locatia fac o trimitere la o locatie exclusivista, cel putin in intentie. Arhitectul a intregrat foarte placut cele doua poduri peste paraul ce traverseaza proprietatea, iar unul dintre ele este transformat intr-o terasa deosebita. Camerele sunt mari, cu balcoane generoase, iar unele camere au chiar doua niveluri, unul pentru dormit, iar celelalt ca un fel de living. Wireless peste tot, piscina si sauna pentru clientii hotelului, la fel ca si o zona din hotel care are o masa de biliard si una de ping pong. Destul de placut, una peste alta. Multe locuri de felul acesta nu au o oferta similara. Nci o priveliste panoramica, doar ca te simti intr-o poiana si senzatia este placuta atunci cand stai afara, mai ales pe terasa. O sala de conferinte destul de mare, dar prost intretinuta pe din afara. Cam acestea despre impresiile pozitive.
Despre minusuri, nu sunt multe de spus. Un restaurant mare, care iti da o senzatie de singuratate atunci cand mananci seara acolo. La pranz nu se simte o apasare prea mare. Chelnerii sunt ok, chiar daca incearca sa iti vinda direct sticla de vin de 150 RON. Nu am simtit nicio pasiune, nimic care ii face mandri. In plus, in fiecare dimineata, personalul se aduna undeva pe o canapea la intrare la o barfa si o tigara. Nu sunt in uniforme, dar nici nu par a fi turisti. Micul dejun ar fi decent daca ar fi la un hotel cu o stea mai putin, iar cafeaua ar fi naturala, nu de la o masina cu cafea instant. In fine, probabil e o chestie de gust. Mancarea buna, fara nici o nota speciala. Am mancat un desert bun, peste media calitatii celorlate.
Una peste alta, nici o emotie si senzatia ca locul este planuit pentru nunti si evenimente si mai putin pentru interactiunea individuala cu turistul.

Intr-unul dintre locuri m-am simtit chiar bine si cu gand sa revin cu familia - Casa Humor, iar in celalalt doar ca nu am fost nemultumit.  Nici o chestie care sa ma dea pe spate, desi Hotel Sofia ar trebui sa fie mai bun. Cu siguranta este mai scump. M-am gandit ce a determinat diferenta de genul fierbinte versus caldut. Si am concluzionat pentru mine ca cel mai important factor a fost pasiunea. La Casa Humor, unul dintre proprietari conduce hotelul si asta se simte in fiecare serviciu. Chiar daca nu se vede fizic, energia antreprenorului se simte, iar micile negocieri pe care le-am facut au mers rapid si foarte ok din perspectiva mea. Calitatea serviciilor e clar crescuta in felul acesta.
Al doilea aspect, si cel mai important, este zona de expertiza din fiecare caz. In cazul hotelului Sofia, mana arhitectului se simte peste tot. Desen excelent. Detaliile nu sunt realizate la nivelul propunerii din desenul arhitectului, dar asta e o lipsa, cel mai probabil, a celui care a supravegheat santierul ori a celui care nu a gasit materialele. Sunt zone care nu arata prea bine dupa doar 5-6 ani de la deschidere, sala de conferinte arata jalnic pe afara, iar in camere inca mai gasesti un bec de pe care nu s-a sters varul.

Casa Humor are un aspect placut, unitar, dar nimic deosebit. Arata putin ca o pensiune tiroleza, cu multe flori si aspect marcat de lemnul innegrit. Sunt doua corpuri de cladire, construite la o distanta de cativa ani unul dupa altul, corect asezate, dar fara a putea sustine doar prin aspect afacerea. Unde apare avantajul competitiv al unei experiente plasate corect este zona serviciilor. Se pare ca cei care conduc afacerea au lucrat mai multi ani in hotelarie, in companii mari din strainatate, unde au invatat care sunt serviciile esentiale pentru un sejur placut. Restaurantul este renumit in Humor pentru calitatea preparatelor, iar ceea ce am simtit eu a fost un gust autentic, puternic, dar care nu e ajutata de potentiatori de gust. Un alt lucru care arata dorinta de a invata a fost felul in care am fost serviti (intreg grupul de 30 de persoane). Cu ceva saptamani inainte, un grup similar a propus semnalizarea meniurilor prin culori.  In mai putin de 20 de minute, toti cei de la masa au primit felul potrivit, fara nici o discutie de genul "Dar dumneavoastra ce ati comandat?".

In interiorul celui de al doilea corp este plasata zona de SPA. E mult spus SPA, dar are piscina, sauna si jacuzzi, plus ca se poate programa un masaj in timpul zilei. Si aici se vede o mica strategie in spate, aceea de a oferi oportunitati de petrecere a timpului in acelasi loc cu cel de cazare.

Serviciile de la Hotel Sofia le-am simtit fade, fara o grija fata de client. Relativ corecte, dar cateodata focusate doar pe a bifa actiunea respectiva. Intr-una din zile, rezervorul de la dozatorul de apa (!!! apa de la munte nu e ok?!) s-a golit si a necesitat inlocuire. Chelnerula a tot pocnit vreo 3 minute la schimbare, cu toate ca in grup aveam un discurs care trebuia ascultat cu atentie. Ce sa faci...

Ce am inteles eu din toata povestea de mai sus este ca e necesara expertiza mai ales in zona de servicii, iar cineva care insufla pasiune este esential pentru a da viata unei mici companii. Daca se aduce o metoda verificata intr-un start-up, cei 2-3 ani de cautare a a unei metode sunt scurtati. Adaugati la asta putina inovatie si poate fi o reteta castigatoare.

Imagine de la kgplegal.com

Read More...

Despre asumarea valorilor [Cultura organizationala 4]

Saptamana trecuta m-am plimbat prin oras, duminica, si am intrat in mai multe magazine, deschise chiar dupa pranz. Mi s-a parut, din nou, ca exista o diferenta intre ce se zice si ce se face in Romania.

In zona Iasului sunt foarte multi ortodocsi. In general, bisericile se frecventeaza, dar mai ales se clameaza, mai  mult decat media tarii, ca se traieste mai abitir in credinta. Totusi, se pare ca mai mult de jumatate dintre magazine sunt deschise duminica. Iar Biserica Ortodoxa, cea Catolica si chiar protestantii arata ca e considerat pacat sa lucrezi duminica.

Primul soc legat de inchiderea magazinelor in ziua de duminica l-am avut cand m-am mutat in Timisoara, in 2003. In cartierul in care locuiam erau deschise 3-4 magazine duminica dupa-amiaza. Super-marketurile erau deschise pana la 12.30, circa 3-4 ore. Mi se parea ciudat, dar in acelasi timp justificat.

Copyright: www.antena3.ro

In 1988, am fost in vacanta la Brasov. Atunci, toate magazinele erau inchise duminica in Brasov, in timpul saptamanii se inchideau la 6, iar sambata la pranz.
Cand discuti despre valori, multi dintre micii comerciantii afiseaza credinta ca valoare. Tot ei tin deschis duminica pana la ora 10 seara. Cifra de afaceri pe perioada respectiva e mica, dar fiind o afacere la limita, de cele mai multe ori veniturile respective par a rezolva ceva. Cred ca e doar o lipsa de analiza.
De asemenea, cinstea este considerata ca o valoare importanta, dar se intampla de multe ori sa fii inselat la cantar, ori sa primesti ceva produse la limita perioadei de garantie.

Am citit de curand cartea Anetei Bogdan, "Branding pe frontul de est". Aneta povesteste cum companii de succes, romanesti, isi bazeaza succesul pe asumarea si trairea unor valori puternice. De exemplu, compania mea favorita din Romania, Dedeman, are ca valoare asumata harnicia. Si asta transpare din felul in care se comporta cei care lucreaza acolo. Probabil ca sunt lucruri care se pot imbunatati la Dedeman, dar mie mi se pare extraordinar ca o companie romaneasca a batut in piata de bricolage toate companiile cu nume care activeaza la noi. Si nu se opresc!

Pe de alta parte, atunci cand una spui, iar alta faci, toate valorile despre care vorbesti sunt drastic diluate, sau, mai mult, anulate. Daca este afirmata increderea drept valoare, iar pentru fiecare decizie e nevoie de o contrasemnatura, atunci increderea este doar un cuvant pus pe perete. Daca afirmi solidaritatea drept valoare, iar masurile de imbunatatire a conditiilor de munca vizeaza doar un mic procent din angajati, tocmai te-ai pricopsit cu un poster frumos colorat si multa diviziune intre angajati.

Copyright: www.florinrosoga.ro

Profitul este unul dintre principalele motoare ale unei companii. Dar, ca orice exces, isi anuleaza beneficiile si genereaza probleme structurale cand devine unicul motor. La fel cum mancarea este buna, dar genereaza obezitate, cum sportul este bun, dar strica articulatiile cand e facut fara masura, la fel si profitul care nu respecta reguli si nu este etic, genereaza dezechilibre care nu pot fi corectate usor.


Prin urmare, mi-ar placea sa vad mai multi oameni la biserica, mai multe magazine inchise duminica si mai multa sincronizare intre ceea ce facem si ceea ce spunem.

Read More...

Do you work harder for your ideas?

Peter Bregman, about leading through conversation.


@Dragos: ring a bell? :)

Read More...

Antreprenoriatul si intraprenoriatul. INITIATIVA

Companiile mari par a avea toate regulile instalate, bine studiate si aproape de neschimbat. Totusi, cine nu inoveaza indeajuns, dispare. Acum 10 ani, Siemens producea telefoane mobile. Acum nu mai stie nimeni nimic despre ele. Nokia avea market share de 38% in trimestrul 3 din 2008, conform Unwired View. Acum a ajuns la 18%

Regulile se schimba si e nevoie de oameni pentru a le schimba. Sunt cateva intrebari la care poti sa raspunzi, daca esti un intraprenor.
- care sunt regulile?
- cine face regulile?
- cine schimba regulile? de ce se schimba regulile?
- cat timp dureaza sa schimbi tu regulile? cine te poate ajuta
- ce responsabilitate iti asumi cand schimbi regulile?
- INITIATIVA

Lead the way!

Read More...

[Team Velocity 5] Entry. Exit. Signs.

Copyright: Symbolgraphics.com

Any decent highway has proper traffic signs for entry and exit points. This is not new wisdom, but it is somehow astonishing how big is the difference between the theory and practice when modeling teams as highways.

I strongly believe in two of the new management ideas: enable people to act and self organizing teams. I enjoy when I see teams who share this and it would be more likely to join on of them. For each of the individuals to join a team, there is the need of orientation. People who share same values, principles, who are alike would join together. At least, this is what Cialdini promises when explaining about the six principle of influence. They would be more likely interested to join such teams or organizations when the traffic signs convey the traffic to your team and the traffic outside the team is controlled in order to not generate disruptions. The egress from such constructions should obviously be smooth in order to keep the rest of the traffic at same speed.

Let’s take one by one.

Getting traffic to your highway.

Every highway is connected to the regular roads in a systematic manner. This is my hope. Assimilate the ingress with recruiting and attracting people in your organization. Think how your highway connects the current position of the team member and his destination. Destination is unique, with tons of possible roads. I don’t want to change your destination, my only goal is to make you my partner for the part of our journeys that match together.

Speak about what you value most, what are your most valuable experiences that you can share during the journey. Put there some ideas about what makes unique a journey on your highway. Be consistent in your public expressions. Your team member will follow you and they will replicate the wisdom around. Their journeys are sometimes running on normal roads (like personal projects, family things). These roads can convey other traffic, other journeys into your highway. It's a matter of values and interests. Consistent and genuine. You are not fooled by big words. Others, neither.

Restart past collaborations

The journeys are not the same for all. But the journeys can share parts of the routes. For a while, being part of your team is not relevant for one's route. Than, it might become relevant again. There might be improvement to your highway as well, there might be changes in the destination. Anyway, you share values and the connection is somewhat made. You can imagine a faster lane, a better road, nicer vehicles on the road or best buddies

You are not static

Once I heard a saying: "Don't be irreplaceable. Thus, you won’t be ever promoted." Every manager wants to be promoted at a certain moment in time. To make a lateral change to extend his experience. It is rarely the case to have the same position over 10 or 15 years. The highway might be other, but the administrator is the same. It's personal branding that brings in traffic and conveys routes to a certain highway. Some people like you better than others. Sympathy on one hand, coming from the others. Empathy, from you to the others. Close the circle.

It's not easy to restart collaborations. The leave and returning are governed by pride, by dreams, by perception, by sentiments. It's never black or white and no one is really right. In some extend, it's a little bit like in marriage. At least, these days when management is changing slightly its paradigms.

Reasons for separation

Try to understand why people are leaving your team. There are hundreds of possibilities and you need to understand where has been the turning point. The easiest approach is to consider that nothing could have been done. It might be the case, but you still can learn how to predict these situations and prepare emergency scenarios before looking how the team member is leaving.

Don’t be hard-hearted. People are not replaceable tools or resources. Approaching professional relationships like a relation with your car prevent you to learn. Communication is bi-directional. Don’t be like a radio, broadcasting but not receiving the feedback.

Learn and improve

Every event like this is a great chance to learn and to improve. Understand; assume mistakes in case you did some. Managers are not IronMan, with an invincible steel plate. It’s more what the free gift of feedback can bring to the development of the team. Sometimes it’s the lack of attention one got. Sometimes it’s the missing opportunity to grasp. Next time could be the type of activity some is enrolled. It’s never too late to learn something new.

Don't blame the "company". There are some humans behind. This way is just passing the guilt and refusing to accept real facts. Like the state, company does not exist by itself. People are running it and they are doing specific actions that might trigger discontentment. Passing the blame to system wont make system running better. This situation does not occur in small companies. There, people know each other and don’t use these big words.

Support the progress

Be ready to shift team members to another team. Highways, at least in bigger companies, should be interconnected. Make sure that your connection to other highways is optimum and gets also some traffic back. Make sure that the entrance is always to a good lane, to a nice highway. Build competences that are meaningful in the big picture, not only in your small ecosystem. As I said in the beginning, people spread the word and this can convey traffic to your highway. When you prepare the changes, you have two huge advantages: you control the moment when a change is done and people perceive you as partner in their journeys. Great things, both!

Communication of change

It’s natural that people leave teams. Be careful how you explain this. Don’t hide it. Don’t blame the guy who is leaving. Explain, as transparent as possible, the reasons and the context. Insist on context. If you are not an asshole, the context is important in such a change.  What is relevant for one might not be for another. When hiding the situation, people have the tendency to start making assumptions. Even when situation is not in your favor, you can turn into a positive fact by admitting a mistake and show the improvement plan.

 Trust

Trust the one who are actually leaving the team. Their route is now changing. They can even contribute from outside with opinions, lobby or just to spread the word about what great things you accomplished together.  Showing trust, you just gained more respect from people working with you. They can expect this behavior more as they are with you. People are not static; you will meet them sometimes in the future. This is another idea to bear in mind.

Every day prepare the future and work hard that the present is the future you prepared yesterday.

Read also

Team velocity [1] - the idea
Team velocity [2] - the relation between the mission of the team and its velocity
Team velocity [3] - The entry points on the highway
Team velocity [4] - The exit points from the highway

Read More...

Campionii, Campionii!!! OLE, OLE, OLE

Cititi un reportaj tulburator despre succes, adaptabilitate, competitie, intoarcerea la parinti si prieteni...


"Cum mai sînt americanii? În realitate vreau să spun, nu în filme.
A: - Sînt crescuţi în spiritul acela de a şti că totul depind de tine, nu de ceilalţi. Dacă nu ai ajuns bine, eşti educat să pricepi că a fost vina ta, că societatea nu îţi datorează nimic."

- Ce continuă să nu vă placă în România?
- Sîntem obişnuiţi să aşteptăm, sîntem lipsiţi de speranţă. Văd oameni tineri convinşi că fără pile nu se poate. Cum au ajuns să-şi dea seama de asta la 20 şi ceva de ani?!


GAZETA SPORTURILOR

Read More...

Doua tabere sau o echipa?

[ARTICOLUL DE DUMINICA]


E de acum un truism faptul ca "seful" si "subordonatul" se plaseaza psihic in tabere opuse. E mult de povestit despre cauzele acestei confruntari perpetue si nu e timpul, nici locul sa aprofundez respectivele cauze.
Dar as vrea sa scriu despre consecinte si alternative la aceasta stare de fapt. Exista efecte vizibile si altele mai putin vizibile, dar ambele categorii fac viata noastra mai complicata.

De exemplu, cel mai vizibil efect este lipsa de incredere in seful direct, respectiv in cel care iti raporteaza. In momentul in care nu am incredere in seful meu, imi voi petrece o multime de ore analizand deciziile lui, construind alternative si sunt mai putin concentrat la obiectivul meu. Sa nu ma intelegeti gresit, unul dintre principiile mele este "challenge everything", drept pentru care eu cred ca seful nu are dreptate pentru ca este sef. Doar ca e bine sa aiba de cele mai multe ori dreptate, altfel sa vina altul in locul lui. Prin urmare, daca alegerea persoanei in functia respectiva este potrivita, imi place sa am incredere in deciziile lui si sa ma pot concentra pe bucatica mea de treaba. In sens invers, imi place sa am incredere in cei din echipa mea. Imi place sa le spun ce avem de facut si sa stiu ca lucrurile se vor face asa cum am stabilit impreuna. Imi place sa stiu ca cei care sunt in echipa fac cea mai buna treaba de care sunt in stare si nu trebuie controlati pentru a obtine rezultatul asta. Daca nu exista incredere, seful se ocupa cu controlul in loc sa se ocupe cu deciziile. Se ocupa cu verificarea muncii, in loc sa isi faca treaba lui. Si asa mai departe...

Pasul urmator, mai putin vizibil, dar mai distructiv, este implementarea teoriei conspiratiei. Obiectivul sefului este sa ne sape initiativele, sa nu ne dea ce ni se cuvin si sa ne plateasca cat mai prost. Or fi si din astia, dar atunci mai bine schimbati locul de munca. Toate cele scrise mai sus, ca si consecinte se impletesc cu lipsa de implicare in ceea ce este de facut zi de zi, lucru care scade dramatic productivitatea angajatilor. Din moment ce seful are ca obiectiv sa ma șunteze,  eu de ce m-aș agita prea mult?

In alta situatie, lipsa de incredere in sef da nastere comportamentului de tip daca eram eu in locul lui sau al ei... Oricare ar fi decizia sau planul de implementat, nu are efectul scontat. Fiecare pas este supra-analizat si implementarea lasa de dorit, ca oricum idiotul habar nu are ce e facut. Aș putea să continui, cred ca vă inchipuiți cam ce mai urmează. E interesant să observ că există diferențe majore de comportament când unii dintre aceste persoane sunt promovate într-un rol similar.


In schimb, am observat ca noile paradigme de management - determinate de viteza de schimbare a pietelor si a cresterii numarului lucratorilor de tip knowledge-worker (conform lui Peter Drucker) -spre crearea unei singure tabere. Eu cred ca sunt cateva motive simple care întăresc această tendință. Primul este că oamenii educati își pun mai multe intrebări si răspund mai greu la strategii de tip pentru că așa am zis eu. Ei isi doresc să participe la decizii, să fie intrebați care e părerea lor in legătură cu schimbările majore din viața companiei si a echipei din care fac parte. Pe de altă parte, companiile au nevoie ca angajatii să ia decizii pe care să și le asume mai apoi. Aprobările pe subiecte majore sunt importante, dar pe subiecte de zi cu zi aprobările șefului incurcă organizația. Specialiștii tehnici trebuie sa ia decizii de implementare pe care cei din vânzări nu are rost sa le verifice.

Organizațiile se aplatizează din acelasi motiv, pentru a creste eficienta. Prin urmare, responsabilitatile se impart mai multora.
Rolul sefului nu mai este de a conduce, in acceptiunea clasică, ci mai degrabă de a facilita progresul echipei. Robert K. Greenleaf a descris tipul acesta de management ca Servant Leader, bazat pe ideea ca A good leader must first be a good servant (un lider bun trebuie mai intai sa fie un servitor bun). Si asta pentru că o asemenea poziţie este importantă pentru ceea ce produce pentru alţii, nu doar pentru a da ordine si a fi autoritar. Gândind in modul acesta, e mult mai uşor să se unească cele 2 tabere, iar diferenţele de concept se aplatizează. Larry Spears enumera caracteristicile principale ale unui asemenea tip de leadership: capacitatea de a asculta, empatie, puterea de a vindeca relatii, probleme etc., constientizare, persuasiune, conceptualizare, viziune, constientizare, sustinere pentru ceilalti, angajament personal pentru a-i forma pe cei din jur si o dorinta naturală de a crea o comunitate in jurul său.

In software e foarte la modă să fii agile. Să împlinești nevoile clientului cât mai ușor, sa lucrezi in echipă si să iți asumi responsabilităti pentru client si pentru organizație.modele participative. Rolul de SCRUM master nu mai este sinonim cu cel de project manager, dată fiind teoria pe care se bazează acest concept. Oamenii isi aleg ce taskuri pot să facă, discută impreuna despre cum se poate ajunge la termenul si continutul de livrare, iar SCRUM masterul este cel care are rolul de a elimina obstacolele.
Alegerile oamenilor din echipe devin alegeri informate. In momentul in care există un angajament natural (in engleză, genuine commitment ) pentru a obtine succes in echipă, seful si subordonatii nu se mai agata de titluri, ci lucrează impreună. Conflictele sunt constructive, pe idei punctuale si nu generează consum nervos inutil.

Una dintre ideile vehiculate tot mai mult in anii din urmă este conceptul "manager as a coach".Managerul facilitează constientizarea, identificarea alternativelor si alegerea actiunilor, nu isi asuma decizia pentru orice pas si sustine subordonatul in dezvoltarea personală.

In final, diferenţa dintre un lider si un manager nu e majoră, dar se concretizează in cati colegi ar urma managerul atunci cand functia formală ar dispărea.


Surse pentru imagini: http://www.triplepundit.com, http://blog.commlabindia.com/

Read More...

Performanta se intretine tot timpul

Rares Manolescu sumarizeaza cateva motive pentru care angajatii valorosi ar trebui tinuti in echipa.
De asemenea, mentioneaza si cateva idei despre cum ar trebui procedat.

Eu am retinut "intalnirile fata in fata", pe care eu le-am botezat 121 (de la one to one). Le aplic de circa 3 ani, mai des sau mai rar, cu toti cei din echipa mea.

Ce am observat in cele cateva sute de discutii
- cei cu care am tinut legatura mai bine despre planurile lor de cariera au avut risc mai mic de fluctuatie si, in general, nu au plecat. Cei care au plecat mi-au dat hinturi utile pentru a adopta comportamente mai bune fata de echipa.
- intalnirea 121 e o oportunitate foarte buna pentru cei introverti de a adresa subiecte delicate pe care nu le-as fi discutat niciodata cu ei.
- un plan de cariera care e discutat mai des poate fi adaptat la realitatile din business. De asemenea, schimbarile usoare se pot adopta fara prea multa pompa si increderea in managerul direct creste.
- cei mai buna performanta o au oamenii cu care am o relatie de incredere. Asta e parerea mea, sper ca o impartasesc si ei ;)

Abordarile care includ si elemente de coaching (mai ales constientizarea si responsabilizarea) au cel mai dramatic efect pozitiv. Despre asta, intr-un alt post.

Read More...

Team velocity [3] - the entry points

Teams are for the members what are highways for the cars. It makes no sense to have highways unless there are cars to use it. There are different types of cars, different age and different journeys to take on the highway. There are as well different types of human beings, with different skills and interests, they have a huge range of interests and career perspectives.

I am speaking now about entry points and exit points. When designing a team, a manager should consider, besides others, two main aspects : how to integrate a new team member and how to cope with the leave of an experienced one. This things are critical in order to cope well with the change.

I will call entry points the way a new team member is introduced in the team. There are a few things to consider in order to enable the team member to act.
First, you need to choose a profile compatible with the values of the team. A little chemistry has to exist in order to have good start. Team members have to share the values and, ideally, to find common interests. The professional interactions are easier when people like each other, discuss about subject they are interested outside of business hours. Sharing same values makes less probable to have conflicts based on principles and the organizational culture is better adopted.
Having compatibility ensured, the manager should take care that the introduction is as smooth and fast as possible. The initial training phase has to be careful planned, disseminating the right amount of information, in a professional manner. No matter the seniority, there are information that has to be digested, methods to be adopted. Also, there is a good practice to increase gradually the complexity of the tasks. Assigning very complex tasks, from day 1, makes the saying "swim or die" really concrete and one might loose valuable team members that simply don't cope well with such environment. People do need success stories to be motivated and enjoy their time when do not need to overcome an initial failure.

Smooth interactions between team members improve performance. This is another important topic to consider when introducing a new team member. You should facilitate interactions: organize team meetings, some lunch or dinner together. Moderate dialogues, be there for the newbies and your effort will be rewarded soon.

Last , but not least, keep things in order. Good habits are to be shared. Information is replicable by anyone in the team and discipline is a value that should be shared by every team.

A good entry point on the highway ensures that you can speed up without other constraint than the power of the engine. A good entry point in a team ensures that each team member can live his career up to his maximum potential.



Read also:
                 Team velocity [1] - the idea
                 Team velocity [2] - the relation between the mission of the team and its velocity

Read More...

Idei din sport pentru managementul echipelor

Articolul de fata a fost inspirat de intalnirea, dupa mai mult de 15 ani cu antrenorul de handbal care mi-a marcat copilaria. Intalnirea a fost prilejuita de un eveniment de business, o sesiune de training unde domnul Petru Ghervan a vorbit despre experienta sa in managentul echipelor (a condus diverse echipe la toate grupele de varsta in ultimii 20 de ani), leadership, sport si importanta lui. Organizata sub forma unei serii de intrebari si raspunsuri, discutia de mai bine de o ora si jumatate a avut in sala ceva mai mult de 20 de manageri si a fost foarte interesanta.

Am aflat, de exemplu, ca mai mult de 75% din rata de succes in sport este conditionata de talentul innascut. Prin urmare, este cruciala etapa de selectie si felul in care sunt purtate primele antrenamente. Ca o paralela, in managementul echipelor, este esential modul in care sunt selectati membrii echipelor la interviu, printr-o selectie corecta a skill-urilor celor angati maximizandu-se potentialul de performanta al echipei. Aceasta idee este importanta mai ales in echipele cu mai multe pozitii de junior, unde nu se poate urmari in principiu un CV de succes, realizari in proiecte, ci mai degraba potential si potrivirea abilitatilor personale cu pozitia curenta.

Cam acestea despre intrarea in echipa, sa trecem la ce este important pentru functionarea echipei. In sport, dar nu numai. Lucrurile importante sunt delimitate si de asa numitele conditii limitatoare (in engleza, boundary conditions): buget, istorie, socios, factori de decizie.  Echipele normale nu se pot forma dupa modelul Real Madrid, unde nu exista probleme de buget, nu au un singur decident atotputenic (cum e acum cazul celor de la Manchester City) si asa mai departe. De obicei, performanta si raportul performanta - cost este dat de stabilitatea echipei de management, conceptul de training si felul in care sunt promovati cei care intra in echipa. Din nou o comparatie cu echipele, mai ales cele tehnice. De obicei, nu pot fi concentrati in aceeasi echipa doar cei mai buni, resursele aflate la dispozitie nu sunt nelimitate (nu pot fi oferite cele mai mari salarii, nu avem tot timpul din lume pentru a efectua recrutarea) si cu siguranta nu exista doar un singur factor de decizie pentru a fi convins de justetea deciziilor. Depinde de managerul echipei sa identifice, sa decida cum va integra un nou membru al echipei, cum va acoperi golurile de cunostinte, cum va desena traseul profesional spre urmatoarea pozitie, pentru a avea intotdeauna lucrurile sub control. Alftel, poate ajunge usor la situatia in care s-a aflat Steaua Bucuresti in perioada 2007-2011 : mai mult de 100 de jucatori in patru ani si doar un singur trofeu castigat in decurs de 6 ani. Cu toate acestea, bugetul cheltuit nu a fost de neglijat.

Integrarea corecta si usoara este sustinuta de o cultura incluziva, unde greselile sunt permise atunci cand sunt comise cu cele mai bune intentii. Hiper-competitivitatea distruge spiritul de echipa si nu exista o predictie clara daca poate creste performanta.

Am mai discutat si despre stiluri de joc. Barcelona joaca tiki-taka, alte echipe au un stil mai atletic. Echipa de handbal de la Suceava abordeaza un tip de joc rapid, bazat pe mult efort si atitudine in joc. Acest stil nu se potriveste sau nu este iubit de toti jucatorii, iar unii dintre cei care au jucat in aceasta echipa au preferat o alta echipa, cu un stil de joc diferit.  Mai mult, aceasta echipa nu a fost una de staruri. Doar portarul era mai cunoscut, jucand in echipa nationala. Efortul fizic si atitudinea in joc sunt lucrurile de baza in joc si le asigura constant succesul. In aceasta combinatie, antrenorul este starul echipei, dupa cum am mai scris intr-un post anterior.
Si continuand paralela, e posibil ca anumiti membri ai echipei sa fie excelenti atunci cand sunt evaluati ca nefacand parte din nici o echipa. Dar in echipa voastra sa nu se potriveasca. Managerul este responsabil sa realizeze daca se intampla asta si sa reactioneze. Oamenii isi dezvolta noi capabilitati, invata lucruri noi si chiar adopta moduri noi de a face lucrurile. Asta se intampla numai cand ii cunosti foarte bine si poti facilita asta. O intelegere foarte buna a nevoilor si dorintelor celor din echipa dau sanssa managerului de a reactiona bine in situatii complicate, de a oferi motivatiile corecte si a avea o echipa loiala.

Jocul primeste - da inapoi  este influentat in sport si de managementul contractelor. Cum sunt prelungite contractele, cat de mare este marirea salariului si asa mai departe. Cand sa lasi un jucator liber de contract sau cand sa il acorzi transferul. De ce un individ excelent nu mai este parte dintr-o echipa performanta.
E la fel si cu celelalte echipe. Toti membrii echipei ar trebui sa se dezvolte, Acest lucru aduce beneficii imediate in performanta echipei, insa poate avea un efect de bumerang atunci cand o crestere sustinuta motiveaza o promovare in afara echipei. Luati asta in considerare si pregatiti o strategie de promovare si inlocuire. Sustineti performanta si oferiti-i colegului informatiile necesare pentru a fi promovat. Lucrati in a-l pregati pentru mutare, daca simtiti ca are nevoie. Construiti o relatie pentru a primi si oferi informatii, in acelasi timp cu atingerea obiectivelor.

Echipele sunt asemanatoare, fie ca sunt echipe de sportivi sau de business.

Alte articole pe aceeasi tema:

In romana

programator si fotbalist

Din nou despre sport si echipe

In engleza:

Software Developer and Football Player

Sports in business management

 

Read More...

Programatorii adopta culturi organizationale mai greu decat cei din alte meserii?

August 2011:
Programatorii adopta culturi organizationale mai greu decat cei din alte meserii?
Sunt artisti sau ingineri?
Ii putem asimila arhitectilor sau inginerilor constructori?

Intrebari. Raspunde cineva?

Ianuarie 2012:
Nu a raspuns nimeni. Concluziile mele sunt ca o cultura organizationala se adopta cu atat mai greu cu cat creativitatea echipei este mai crescuta. Ca o contrapondere, culturile organizationale sunt cu atat mai solide cu cat creativitatea echipei este mai crescuta. Adoptia principiilor este mai constienta si mai buna.

Read More...

The highway to success

Teams are built in various environments. These environment matters as long as you build a project team. But you can control how the team integrates in the environment. I will speak about some items that are important in order to keep a certain group working like a team. Team have to refresh themselves, to adjust the progress and the results.
Let's characterize a team with the equation of a highway. I don't know all, but I consider the following items as important:

Team velocity - speed of progressing inside the team as average
Team map (where are the entry points and where are the exit points)
Entry points (how do you integrate a new team member)
Exit points (how team members leave your team)
Team acceleration (how quick you can increase the performance in short time for short term)

These are a few items I will speak about in 2012.

Stay tuned`!

Read More...