Se afișează postările cu eticheta leadership. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta leadership. Afișați toate postările

duminică, 23 februarie 2014

Liderii secolului 21

Leave a Comment
Un video excelent care raspunde la dilema: ce le trebuie liderilor de azi pentru a fi de succes?



Iata si raspunsul, daca nu aveti rabdare sa ascultati
- Conteaza unde va uitati pentru a percepe schimbarea pentru care trebuie sa fiti pregati,
- conteaza cat de diversa e reteaua de contacte, pentru a integra puncte de vedere cat mai diverse
- conteaza daca poti sa te rupi de practicile de succes din trecut, pentru a trece la practicile de succes care sunt potrivite in viitor

PS: Merci, T!
 
Read More...

sâmbătă, 25 ianuarie 2014

Colaborare. Cel mai greu cuvant in Romania

2 comments
Sunt multe proverbe in Romania care arata lipsa de colaborare. Sa moara si capra vecinului  e al' mai al dracului. Numai ca tragedia nu e in proverbe, ci in lipsa situatiilor care sa arate colaborare. Uniti, salvam pare a fi singura initiativa civica, in ultimii 20 de ani, in care se poate vedea putina colaborare, afectata, bineinteles, de critici, ignorata si banuita de interese ascunse. Or fi si alea, dar sunt sigur ca majoritatea celor care au iesit pe strada si-au aparat un interes non-financiar, fara legatura cu vise de marire, poate mai mult impinsi in strada de naivitate si utopie.
Bineinteles ca subiectul zilei este accidentul aviatic din Muntii Apuseni. Cea mai tragica concluzie a intregului eveniment este acuta lipsa de colaborare si absenta liderilor. Tolontan scrie grozav despre felul in care a lipsit colaborarea in desfasurarea actiunilor de salvare. (De asta el scrie la Gazeta, iar eu la carte noua). Sa ma explic: intr-o tara de cel putin 5 milioane de locuitori se tot inventeaza institutii. Intr-una de 20 de milioane, se inventeaza non-stop institutii, dupa principiul cum papam banii si dam afara pe aia de dinainte. Fireste, cum ar spune Nastase, nu poti sa te incurci in legi. Le ocolesti sau le folosesti pentru un scop egoist.
Bun asa, dictionarul de antonime sigur consemneaza ca egoismul este cumva antagonic cu colaborarea. Sa coboram pe firul apei in jos, sa vedem de unde se trage chestia asta, ca in cartile de istorie am citit ca romanii au fost un popor primitor, ospitalier, nu au purtat razboaie de cucerire (cred ca nu prea am avut coae, frate!, ori vreun lider adevarat. Sa nu uitam, Stefan cel Mare s-a descurcat grozav la negociere si fuga dupa cate-o biruinta. Se grabea sa cladeasca inca o biserica!?  Noroc de alea ca putem sa ne laudam ca avem obiective turistice). Deci la subiectul colaborare am gasit mai rar cate un exemplu. Oameni exemplari, desigur, dar cele mai interesante progrese de tara le-am cunoscut cu domnitori straini. Adicatelea, cu antrenori de import. Bogdan, cu descalecatul unguresc in Moldova, Cantemir - educat grozav la Stambul, Nicolae Mavrocordat - ceva hipster fanariot care si-a pus in cap sa creasca calitatea vietii in Tara Romaneasca si, cap-de-lista, regele Carol I.
Ce se intampla de nu putem colabora, cat sa putem sa concretizam diversele avantaje?
Prima ipoteza este lipsa valorilor colective. Sunt putine lucruri in care credem cu totii, in afara de Antena 3 si armata. Ca in biserica nu prea credem, daca e sa ne uitam cati oameni intra duminica dimineata in ele. La o intrebare rapida, mai mult de 85% dintre romani sunt ortodocsi. La fel, cred ca mai putin de 8.5% dintre romani se duc, de fapt, la biserica. Comparatia (in ceea ce priveste participarea in comunitatea religioasa) cu cultele neo-protestante lasa biserica ortodoxa in ofsaid, in buna parte pentru ca cei care participa la biserica, dintre cei declarati ca ortodocsi practicanti, sunt atat de putini si neorganizati, incat Preafericitul Daniel a ajuns un manager destoinic cand a pus putina ordine in felul in care actioneaza biserica.
Nu avem valori colective nici cand reactionam fata de un anume abuz, caz la limita moralitatii. Nici cand ne uitam la stiri de scandal si nici macar atunci cand nu spunem nimic primarului care nu face nimic.Felul in care ne platim impozitele si taxele catre stat este prin angajator. Astfel, nu constientizam care e pretul serviciilor publice pe care le platim. Acum, statul obliga angajatorul sa colecteze diverse taxe si impozite in loc sa primiti banii in cont si sa varsati la bugetul de stat banii respectivi. Ia sa vedeti cum incepe masa de votanti constiinciosi sa carcoteasca daca din cei 1500 de lei cat ar primi in cont, 600 ar trebui sa plece la stat. Asta in fiecare luna, cand ei sunt pe sponci cu monetarul personal. Cati ati discutat cu angajatorul salariul brut si cati ati zis ca eu vreau x lei in mana, restul nu ma intereseaza? Daca ati face asta, ati semna (fie si digital) ordine de plata catre stat, ati intreba ce se intampla cu banii vostri. Asa, ii percepeti ca niste formalitati, fara legatura cu performanta voastra si costurile muncii.
Sa trecem mai departe, ce altceva o mai fi?
O mai fi si educatia, zic unii. Educatia romaneasca, cea care obtine rezultate la olimpiade internationale si cautioneaza lipsa de performanta in medie, este o educatie centrata pe examene. Profesori, parinti, copii intra in modul tre' sa iau examenul imediat ce copiii pot forma cateva propozitii. Nu cred ca va mira cand parintii se lauda cu performantele odraslei, care e primul undeva... Profesorii servesc aceasta cerere de performanta la examene cu metode de a lua note mari. Industria meditatiilor, a spagilor, prospera din dorinta romanilor de a le oferi copiiilor o sansa in viata. Asta se traduce doar intr-o diploma plus o disperare acuta dupa ce au platit 3 ani de taxe la Facultatea de Economie si Administrare afacerilor. Rezultatul celor 3 ani de studii se concretizeaza intr-un job de vinzatoare la mall, pardon - asistent de vanzari. Cel mai probabil pe circa 200 de EUR si fara weekenduri libere. Nu ne batem capul sa cream competente in capusorul ala mic,

  • sa le explicam ca matematica si calculul mintal au aplicabilitate in inginerie, management, organizarea propriei gospodarii; 
  • ca la limba romana comentariile literare nu se invata pe de rost, ci ii invata sa isi spuna parerea mai tarziu despre diverse subiecte, sa posteze citet pe facebook ori Whatsapp, sa ii explice dipotatului ca e cu vaca fara sa il injure direct
  • ca educatia fizica nu se face cu scutire, fiindca la 40 de ani vor avea peste 100 de kile, obezitate si boli cardiovasculare
  • ca la lucru manual se fac lucrarile de catre copii, mai ales ca sa poata sa fie indemanatici in joburile de mai tarziu ori acasa, la hobbiurile cu care isi echilibreaza viata.
Parinti si profesori deopotriva, ne luptam sa fie primii in clasa, scoala etc. si uitam ca trebuie sa lucreze impreuna cu altii pentru a obtine rezultate. Sporturile de echipa decad tot mai mult, proiecte scolare care sa stimuleze lucrul impreuna apar mai rar, in facultate vad tot mai multe proiecte facute individual, compilate de pe internet. Romania, te iubesc! a avut o serie de emisiuni despre diferentele intre Romania si alte state care obtin in mod constant locuri in top10 educational. Acolo sunt stimulate colaborarea si se masoara mult mai tarziu performanta, cand inteleg si copiii criteriile din spate. La noi, comparatie din prima si colaborare mai incolo. Clasamente, note, presiune pe copii inteligenti pentru a intra la liceele bune sau a sfarsi intr-un liceu cu sanse mici de a intra la o facultate buna.
Iaca pozna, ca nu suntem obisnuiti nici sa fim solidari. Nu ne implicam mai departe de un like sau un SMS cu taxa trimis la un numar publicat la televizor. Initiativele si comunitatile respecta principul 0,1 - 0,9 - 99. Adica, 0 zecime de procent face ceva, restul pana la unu la suta ii mai ajuta, iar ceilalti stau pe margine si gasesc problemele. Nu ne adunam sa punem presiune pe politicieni, sa nu mai fure, sa nu mai minta asa de grav. Nu ne gasim liderii. Paradoxul ca unul dintre cei mai buni lideri dupa 89 a fost inghitit de lacomia si egocentrism (ma refer la Adrian Nastase), altul care a capacitat masele si le-a indreptat intr-o directie anume a uitat sa asculte si a inceput sa ii placa puterea prea mult (Basescu, da), Iliescu a condus pentru el si nu pentru altii, iar lideri tineri, cu impact politic nu prea apar. Politicieni, ca politicieni, dar nu exista - si e grav!, liderii aia mici, care sa fie recunoscuti intr-una din miile de institutii publice, sa fie urmati de oameni si sa schimbe in mod pozitiv lucrurile. Aia care sa isi asume responsabilitatea de a schimba lucrurile inainte de tragedii si nu dupa, care sa aiba mintea limpede in situatii de criza si sa se impuna chiar in lipsa unor proceduri. Ei, din aia sunt putini! Si liderii nu sunt sefi, care sa strige la colegi, ci sunt cei care pot facilita colaborarea, stimula munca si duce lucrurile la bun sfarsit fara masuri punitive.
Eu atat am avut de spus saptamana asta. Mi-a luat 5 zile sa termin articolul si inca simt emotie in el mai mult decat structura. Voi ce parere aveti? De ce nu colaboram si ne tot dam la picioare?

Read More...

miercuri, 11 decembrie 2013

5 tipuri de sefi naspa (dupa Jack Welch)

Leave a Comment
Eu am ales sa fiu manager. Adicatelea sef. Se pare ca am fost fascinat de povestea asta inca de mic. Pe la vreo 7-8 ani am terminat cu ideea inoculata de bunica-meu, de a fi medic militar pentru a il vindeca pe el, si am trecut la subiectul : as vrea sa fiu sef ca taticu'. Taica-meu a fost sef de coloana pe vremuri, asta s-ar traduce azi prin sef de parc auto, si era responsabil de vreo 30 pana la 60 de soferi. 
Nu stiu de ce mi s-a parut tare chestia asta, probabil ca toti copiii au perioada asta pe la 7-10 ani, dar s-ar parea ca nu m-am vindecat nici pana acum. Iar cea mai mare frica a mea este sa fiu un manager(poti sa citesti sef) naspa. Pentru ca numai dupa aia poti sa iti spui oleaca de lider. 
Dar sunt unii mult mai inteligenti decat mine care isi bat capul cu asta. Jack Welch ii categoriseste in 5 categorii toxice. Probabil dupa aia s-a plictisit de cata varietate poate fi si a lasat-o asa. 
Imagine preluata de pe LinkedIn, articolul lui Jack Welch pe aceeasi tema.

Deci, spune el ca este seful "stie-tot", care "are, n-are treaba", el se baga cu competenta in tine, seful "de la distanta", care nici nu vrea sa aiba contact cu echipa lui, "ticalosul", aia care pur si simplu livreaza rezultate calcand peste orice, de la cadavre la principii, "foarte dragutul", care nu are koae sa ia decizii dure si, ultima categorie identificata, seful care nu se pricepe sa identifice diferentele. Acesta din urma distribuie resurse si efort peste tot cate un pic, fara sa diferentieze intre oportunitati si activitati. Iar Jack, in intelepciunea lui, spune in una dintre carti, ca cei mai buni lideri sunt cei care pun resursele cele mai bune sa lucreze pentru cele mai tari oportunitati. Iar resursele sunt echipamente, oameni, timp, idei deopotriva.

Restul articolului, in original, il puteti citi aici, pe LinkedIn.
Read More...

luni, 3 iunie 2013

Leader versus challenger

Leave a Comment

Barcelona si Real Madrid nu sunt totul in fotbal

La fel ca si in fotbal, unde nu joaca nici 0, 01% din fotbalisti la  Barca si Real, si in celelalte industrii, grosul angajatilor este dus de industria care nu e pe locul 1.
Google, facebook, Microsoft, Intel isi permit sa angajeze ce e mai bun si sa investeasca suplimentar in educatia celor pe care i-au angajat. Ca intotdeauna, firmele cele mai puternice din industrie au avantajul major ca atrag prin tehnologii, salarii, conditii de lucru, cei mai talentati oameni de pe piata.
 [Imi place sa tot fac comparatii cu fotbalul, mai ales cu Barca si Real, acestea fiind cele doua modele de succes in fotbal din ultima vreme.]

Aparent, nu exista multe sanse de a avea succes in asemenea conditii sau de a zdruncina status quo-ul din industrie. Nici macar sa ajungi de la pozitia 10.000 la pozitia 1322.

Mi-a placut intotdeauna sa ma uit la locul 1 si sa imi inchipui ca uneori as putea ajunge acolo. Dar am invatat ca e foarte important sa constientizezi unde te afli si mai ales ce poti sa faci pentru a ajunge numarul 1 in zona in care activezi. De fapt, sa constientizezi cine este concurenta si cum poti sa fii mai bun decat ei.

Ce am aflat este ca in business, la fel ca si in fotbal, este vorba despre calitatea echipei pe care o poti forma si cum este mentinuta aceasta calitate. In 2013, mai mult ca in 2003, vedem inovatiile zguduind clasamentele de business. Nokia este in cadere libera (am mai scris despre asta aici), iar Samsung si Apple fac legea in piata. Exista diversi challengeri care incearca sa puna mana pe o bucata de piata, planul nefiind sa atinga numarul 1, ci o bucata zdravana din piata. Jolla, un spin-off de la Nokia, incearca sa atraga succesul pe piata finlandeza, dar mai ales pe piata chinezeasca, cea mai mare piata pentu smartphone. Ar fi un rezultat foarte bun sa prinda ceva pana in 10% din piata chineza.

De ce spun ca e necesara identificarea reala a concurentei? Pentru ca resursele nu sunt nelimitate, iar tu nu poti sa concurezi cu toata lumea. Multe carti de marketing povestesc despre identificarea punctelor tari si a punctelor slabe ale concurentei, despre imbunatatirea executiei, despre o mai buna exploatare a cererii de pe piata respectiva. Altele spun ca nu e relevanta neaparat concurenta, ci pot fi create piete si produse noi, unde  concurenta nu e relevanta in toate aspectele, ci e relevanta nevoia consumatorului.

Sa facem povestea mai scurta. Pietele nu sunt fixe, in unele dintre ele e nevoie de mai multe resurse pentru a reusi, in altele e nevoie de entuziasm, cateva idei bune si o echipa care sa creada in obiectivul propus. Personal, ma simt bine in postura de challenger, in cursa de urmarire pentru a atinge locul 1. Si am observat ca e mai usor sa atingi o data locul 1 decat sa ramai acolo pentru mai multa vreme.  De ce am spus ca ma simt bine in postura de challenger? Pentru ca viteza de crestere in timpul unei asemenea tentative de a ajunge pe locul 1 intr-o anumita nisa este cea mai mare din sectorul respectiv. Iar mai apoi, e necesar sa definesti urmatorul loc 1 pe care sa il urmaresti.
Aceasta este povestea pietricelei albastre, dupa care e bine sa alergi toata viata. Cand te opresti, cand nu te mai misca ceva inainte, esti mai usor de ajuns.

Nu degeaba se spune ca o echipa buna face mai mult decat o suma de oameni foarte buni. Belbin, un profesor de liceu din Statele Unite, a observat ca cele mai bune echipe sunt formate din personalitati complementare. Moneyball, blockbuster-ul despre baseball, urmareste aceeasi metafora, a unei echipe formate din personalitati complementare, care au in suma cei mai buni indicatori de performanta.

Una peste alta, o echipa poate substitui un star, prin motivare, dorinta de succes, colaborare stransa si constientizarea propriei valori. Adica, sa se bazeze pe ce poate face foarte bine si sa ocoleasca lucrurile la care nu performeaza. Prin urmare, adaptarea la piata pe care o adresezi, cu indicatorii de performanta relavanti, este esentiala pentru success.
Ultimul, dar nu cel din urma lucru, care face diferenta intre succes intamplator si succes pe termen lung este  schimbarea focusului de la o cultura de crestere la o cultura de sustinere a perfromantei la momentul oportun. Unul din sefii mei, venit dupa o perioada de extindere sustinuta, a venit cu mesajul ca el vrea sa ne invete sa schimbam unghiul de a privi de la 50 de grade la 15 grade. Progresul inseamna sa te asiguri ca nu vei pierde ce ai avut si cu siguranta inseamna sa nu ai oscilatii ca dealurile din Miorita.

Numarul 1 e intamplator poate, cu siguranta nu e definitiv, dar calatoria in cautarea fericirii ii misca pe toti inainte.

Read More...

sâmbătă, 23 februarie 2013

Scrisoare domnului primar

Leave a Comment
Domnule primar,

m-am hotarat sa scriu scrisoarea asta intr-o dimineata, cand ma indreptam spre serviciu si eram exasperat de numarul de gropi pe care trebuia sa le ocolesc, ca sa nu mai vorbesc de zonele prin care nu puteam ocoli nimic si intram in cratere. Stiu, o sa imi spuneti, la fel ca si concurentul politic, ca iarna nu-i ca vara, a fost gheata, ninsoare si asa mai departe. E adevarat, dar dupa prima chestie de care mi-am adus aminte, am inceput sa le iau la rand pe toate care nu imi plac. Si nu sunt putine. Simpatiile mele politice nu va includ, dar nici nu v-ar exclude daca as vedea rezolvate macar jumatate din cele care ma deranjeaza.

Cel mai tare m-a deprimat in ultima vreme o discutie legata de intoarcerea unor persoane in tara, mai exact in  Iasi. Buni profesionisti, oameni faini, care traiesc in perioada asta in Germania. Cu plusuri si minusuri traitul asta in Germania, dar cand vine vorba de a ii convinge sa se intoarca inapoi, am dat de doua argumente infailibile:
- "Pai nu vezi ce gropi sunt in Iasul ala?" - si da, sunt gropi, -multe- nu doar in santierele proaspat deschise.
- "Da' aeroportul ala cand se mareste, ca imi ia 2 zile sa ajung la Iasi!?" - nu or fi doua zile, dar 14 ore de la Munchen ori 600 EUR de la Paris mi s-a intamplat si mie. Pentru comparatie, sunt necesare 2,5 ore de zbor pana la Munchen (cu un avion mai maricel, ce nu aterizeaza pe pista noastra) si 100 EUR de la Bacau la Paris. De asemenea, cu un avion mai maricel.

O sa aud ca nu avem bani sa le facem pe toate, ca acum ne-au venit fondurile europene si a trebuit spart tot orasul, sa fie bine peste X ani. Super! Dar de ce s-a inceput cu bulevardul Pacurari, care fusese facut cu 2 ani in urma? Mi-ar place un primar care sa chiverniseasca banii cum o facea mama cand eu si frate-meu eram in facultate, iar ei aveau un singur salariu de invatatoare. Nu stiu cum facea, dar aveam si de imbracat, si de mancat, si de carti. Ce-i drept, fudulii din astea nu am vazut sa faca mama si se gandea de doua ori ce face cu fiecare banut.

Si ne sfatuiam cu totii cum ar fi mai bine. Ne baga pe toti trei "in sedinta", sa planificam ce e mai bine si ce ne place. La cati bani aveam, eu as fi dictat ca mancam numai fasole si din cand in cand ciolan. Dar a avut formidabila prezenta de spirit de a discuta astea cu noi. Si la fel facea cu hainele, cu ce trebuia sa reparam prin casa. La fel mi-ar place sa fie implicati cetatenii in planurile orasului. Sa iau doar ultimele discutii cu teii care se taie, pentru a lasa o vedere frumoasa asupra Palatului Culturii. Da, palatul ala care e acoperit acum cu o tabla ca pe palatele de la Ciurea. Mi s-a spus ca se innegreste cu timpul, dar la cati bani s-au spart pe concertele electorale din fata palatului, mai bine puneati direct o tabla mai ca lumea.
Asta ma duce si la urmatorul punct despre care mi-am propus sa scriu. Despre pomeni. Din astea electorale, din alea fotbalistice, din celelalte legate de favoruri. Pomenile au impact electoral imediat si impact pozitiv in viata oamenilor mai deloc. Cum ar fi fotbalul... E o coincidenta formidabila ca echipa de fotbal din Iasi promoveaza mai ales in anii pre-electorali, ca semn al interesului primariei, iar apoi da faliment cu eleganta si se desfiinteaza echipa. Normal, dupa saracia din jur, probabil. Iesenii, oricat de mandri s-ar simti de mostenirea culturala, sunt saraci fata de alte orase mari din tara, mai ales cele cu vedere la vest. Fabrici nu sunt prea multe, nici nu prea au curaj sa vina, iar primaria nu da semne ca s-ar preocupa sa genereze locuri de munca. Dar din alea adevarate, care creeaza valoare adaugata, nu din cele care plimba banii dintr-un buzunar in altul, cum sunt mall-urile si alte centre comerciale asemenea. Eu sunt programator (ce-o mai fi ramas) si cred ca e un domeniu in care Iasul poate performa. Facultatea de Automatica si Calculatoare era cea mai buna din tara in anii '90. Sunt atatea mii de locuri de munca in domeniul acesta. La fel si la call centere, back-office si altele asemenea. Cum facem sa mai vina, sa ajunga, de exemplu, ca Timisoara si Clujul in ceea ce priveste tehnologia? Sa nu mai vorbesc de investitii de tipul celei de la Delphi. Care nu a avut loc in oras. Nu stiu nici acum de ce, dar taxele se platesc la Primaria Miroslava.

Or fi toate astea din cauza lipsei de infrastructura? Nu cred ca doar de la infrastructura lipsa ni se trage. Dar lipsa unui aeroport cu conexiuni in orasele mari din Europa se simte in business. E amuzant cum orasul care avea al doilea numar de locuitori din tara la un moment dat primeste constant fonduri mai putine decat Bacau, Piatra Neamt sau Suceava. Aud placa cu cea mai mare suma atrasa de un oras din Romania din fonduri europene. Totusi, care este media de fonduri europene pe cap de locuitor? Si, mai ales, ce se face cu banii acestia? Pasaj pe sub intersectia de la Fundatie? Asfaltarea bulevardului Pacurari la fiecare doi ani si lasarea Nicolinei cum era?

Ori poate facem rost de ceva banuti sa ii bagam in autostrada spre Tirgu Mures, doar-doar s-or mai dezgheta activitatile de productie. Poate se intampla ca toti politicienii astia care apar la televizor si spun ca au functii mari in partidele de guvernamant sa mai faca lobby si pentru primaria din Iasi, sa primeasca fonduri.  Sa nu fie intotdeauna ultima prioritate, pe criteriul ca e cel mai apropriat oras de granita de est.

Imi lipseste o strategie de dezvoltare a orasului, care sa fie asumata public si sustinuta de primar si politicieni. Si nu una facuta pe un colt de hartie intr-un birou frumos varuit din bani europeni, ci o strategie generata de o dezbatere publica. Care sa ia in considerare parerile tuturor, nu numai celor care l-au votat pe primar, care sa sustina punctele tari ale Iasului, sa dezvolte partile care nu merg si sa arate cum va creste nivelul de trai al cetatenilor, in fine sa arate cum primaria este preocupata de dezvoltare si nu doar de varuit.

Sper ca va fi citita scrisoarea pana si de primar si va fi discutata, chiar daca mai mult online.

Cu stima,
Manole
Read More...

marți, 6 noiembrie 2012

How much matters the payment?

2 comments
[This is a special post for Rene. a translation of the article published a few weeks ago]

The success is based on the passion. I like to think so. After I've changed many jobs, I started to wonder if the next job I will go will be for more money or more passion. Meanwhile, the salary has grown nicely, but I was going home really tensioned and nervous. I tried at that moment a little introspection and at one point I came to the question

You can work one day without being paid?

You have another reason to work than to receive a payment?I guess you do not work for revenge or because you are getting bored at home and you want to meet some cool guys.

Personally, I prefer to work on topics that I’m passionate about. Of course,there are always other things to do than ones that excites you most, but at least once a week I’m working on something that brings me joy.
The last trends in human resource management includes "engagement officers"(a kind of officers responsible with the mood and motivation of employers), methods and procedures of retention,benefits and compensation plans. All based on two directions: Talent that you are born with. And passion,that you need to arouse every day. Or, at least once or twice a month.
And if the things you’re passionate about you can not do them without payment, then it's even harder to be motivated, to get over the frustrations inherent of any job, to get up after a failure or to enjoy after a success. All matters less,everything costs more.

Take a look at the photo below and think win what area do you think you are

Everything is relative,and for me it's important to do for others what I would do for myself. The way that passion is stimulated in a team depends of the manager, as well as the team. People are different and they have a different way of being motivated. Still, at the basis of everything is the fascinating, essential topic of communication.
Read More...

luni, 22 octombrie 2012

Principles of communicating vessels in labor market

Leave a Comment
You know, there are many things that you can learn from physics and other sciences when speaking about social interactions, humans and markets.

Courtesy to http://www.spiraxsarco.com
Two years ago, I had a very interesting discussion with a good friend of mine that told me that the theory of systems works very fine when dealing with teams. According to Ziegler–Nichols method, a system can be characterized (that is to determine its parameters), by applying a step input. It is a long story about what this means, but to make it easier comprehensible, L. said that you can see how a team behaves when a significant event happens: the boss is replaced, there is a high fluctuation ongoing, a new project has to be tackled soon.   Basically, under stress, all behaviors are exacerbated and small thing you would not care usually become a big deal.

Courtesy to http://www.overclock.net/
Than, I noticed that other laws of physics can be applied in the management of human resources. The best one that depicts a free market is the principle of communicating vessels. According to Wikipedia, the principle has been used starting with ancient Rome for indoor pluming, as follows: Water will reach the same level in all parts of the system, which acts as communicating vessels, regardless of what the lowest point is of the pipes – although in practical terms the lowest point of the system depends on the ability of the plumbing to withstand the pressure of the liquid.

What does it actually mean in a free labour market : the offer (need of jobs) and the demand (number of existing workers) are working in the same way like the air and water. Let's take some examples:
A small company is winning a very competitive contact with a company located in a different market. The competitive advantage is the cost of work on the local market, which seems to be at most one third of the cost from the remote market. As a consequence, the pressure from this company to the local market will increase and will generate some movement from one company to another. If the pressure is kept on short term, than only a few workers, the people on the move, will be affected by the situation, while the companies are not affected to much. This is a natural situation and actually it is sometimes healthy for the market. Take, for instance, the examples with rivers and lakes. If the water in lakes is not refreshed from time to time, it's smelling bad and is not oxygenated well enough to foster enough the life. In the same time, the rivers have more interesting forms of life and the water should be cleaner. So, to say it loud and clear, there is no labor market without a little fluctuation, which can become healthy, when we speak about low numbers.
What happens when the pressure is high? Usually, there can be two approaches:
On one hand, the other companies on the market start to develop counter-measures on the pressure from the market, to decrease the attraction to the new positions. These counter measures can include, but are not restricted to, salary increase, new benefits, new HR policies to make jobs more flexible and attractive. Actually, there is no sure recipe, it strongly depends from where the company affected by fluctuation starts and who is the competitor.
On the other hand, the competitor is so strong, that cannot be implemented any reasonable measure. Or so weak, that to implement new rules simply makes no sense. It is just a matter of time to let the market cool down. In the first situation, it helps a lot to have a great contingency plan. In the second situation, it is great to  have patience and a great business intelligence. Intelligence like agent 007. Being well connected in the market, you can easily learn what is the actual threat and react with calm.

There is a matter of time until the demand is somehow equalized by the offer. And I have bad news for IT industry. When a market cannot meet the demand on longterm by increasing the offer, the demand will move to another local market. It is obvious for any of you, that when you dont find the needed groceries nearby and with the expected cost, you move a little bit away from your area, even going to hypermarket.

Actually, the little drawing from the beginning of the article is much more complex and actually there is no local market anymore. Of course, the vessels communicate through thicker pipelines and it takes a while to feel the pressure from one vessel to another. Yet, the vessels are surely connected, especially when speaking about highly sophisticated jobs like medical doctors, IT, telecom, scientists. In these cases, we speak about a global market, whereas the carpenters, plumbers or sales men are more localized.

In the end, everything is influenced by everything and all the vessels communicate with all the vessels.
Keep calm and enjoy your job...
courtesy of http://www.lisasonora.com

Read More...

sâmbătă, 29 septembrie 2012

Despre Business Drive (by Dragos Popescu si Marius Ghenea)

Leave a Comment
[Updatat pe 4 octombrie]

Urmaresc de cateva saptamani campania de promovare pe care cei de la Business Drive o desfasoara pentru programul lor. Programul se recomanda ca un mini-MBA, urmarind, pe parcursul a 34 de ore de predare si activitati practice, lucrurile importante in activitatea unui manager de succes: management financiar, marketing strategic, vanzari, management operational.

Structura de predare mi se pare foarte coerenta, dar motivul pentru care scriu articolul acum este ca in fiecare zi de predare se foloseste o simulare de business, care e un exercitiu grozav de punere in practica.

Personal, am avut ocazia sa particip la un program de training bazat pe o simulare de business. Programul cred ca este binecunoscut, se numeste iPlan si am mai scris despre el aici si aici. Eusediu Margasoiu si echipa lui de la The Network l-au pus pe picioare bazat pe fonduri europene si folosesc Markstrat ca baza a simularii de business. Pentru mine a fost o experienta extraordinara, pentru ca au fost puse la un loc diverse faze ale dezvoltarii unui produs, am avut ocazia sa aplic cateva concepte de marketing strategic, de exemplu, si sa vad rezultatele. Rezultatele nu sunt simulate doar pe baza miscarilor echipei respective, ci sunt luate in considerare si cele ale concurentei.

Un alt aspect interesant al programului pe care Dragos Popescu si Marius Ghenea il propun este lucrul in echipa. Lucrez de cativa ani in echipa cu alti colegi care sunt de asemenea manageri. Am remarcat ca e mai greu de atins consensul si de implementat miscari strategice rapide in asemenea constelatii. Exercitiul este mama invataturii, asa ca si lucrul in echipa este o directie de invatare, cumva indirecta, in cazul acestui curs. Am experimentat sentimentul lucrului in echipa in cadrul unor asemenea simulari de business si marturisesc ca se aseamana destul de bine cu realitatea.
Folosind Markstrat (un program dezvoltat de INSEAD), am aplicat diverse mixuri de marketing. Eu sunt inginer ca formatie si am driblat cu succes cursurile de economie din facultate. Asa ca a fost aproape o epifanie cursul respectiv. Astept in anul urmator sa particip la un program de training in-house care va folosi Celemi Tango si Celemi Cayenne, simulari de business care se orienteaza spre project management si dezvoltare de business. Voi reveni cu impresii.

Programul BusinessDrive foloseste o simulare de business care nu este explicata, dar care se concretizeaza, probabil, intr-un joc de tip round-based. Pentru cei care au jucat Heroes3, e similar, dar nu trebuie sa cuceresti un castel, ci o piata, folosind strategii de marketing si vanzari, mangement financiar pentru optimizarea rezultatelor si a management operational pentru cresterea rezultatelor imediate.
[Update 4 oct 2012] Engine-ul este unul nou, nu are foarte multe elemente de gaming in el si isi propune sa ofere o simulare cat mai reala a deciziei, deci nu va completa automat o multime de calcule si decizii de business, ci le va transfera catre cursant.


Sa ne intoarcem la oile noastre, cum ar spune francezul. Programul in sine este interesant din punct de vedere al agendei si este sustinut de doua persoane carismatice si experimentate. Dragos Popescu are o lunga experienta in vanzari si management si a organizat trainingul prin firma sa, Diagma. Il urmaresc pe Dragos pe blogul sau, unde scrie amuzant, cu nerv si cu miez despre multe, dar mai ales despre recrutare si managementul resurselor umane din organizatie. Despre Marius Ghenea, cei mai multi dintre voi au aflat de la televizor, e nelipsit de la Arena Leilor. In afara de asta, preda despre business si antreprenoriat la EMBA-ul organizat de Maastricht School of Management EMBA program si in cadrul www.schoolforstartups.ro. In viata de toate zilele, pe langa participarea la conferinte se ocupa de afacerile pe care le-a dezvoltat ca antreprenor in serie, asa cum e recomandat in jumatate din prezentarile pe care le are pe net. 

Deci, daca sunteti interesati, cereti mai multe informatii pe site-ul Diagma despre unul dintre primele programe de educatie ce includ simulare de business in Romania, mai ales ca e un design local. Daca vreti sa puneti intrebari, indrazniti si participati la Business Days din Iasi, unde cei doi vor oferi un preview la programul lor, in ton cu tendintele globale de training prin metode experientiale.

Si, ultima chestie, sa ramaneti pe aproape. Pregatesc un interviu cu Marius Ghenea, pe subiectul intraprenoriat vs. antreprenoriat. Tineti cartea la indemana...

Read More...

joi, 27 septembrie 2012

Cat de mult conteaza plata?

Leave a Comment
Succesul se bazeaza pe pasiune. Asa imi place mie sa cred.

Dupa ce am schimbat mai multe joburi, am inceput sa ma intreb daca urmatorul job il urmaresc pentru mai multi bani sau pentru mai multa pasiune. Salariul crescuse frumusel intre timp, dar eu ma duceam acasa un pachet de nervi. Am incercat o mica introspectie si la un moment dat am ajuns la intrebarea

Poti lucra o zi fara sa fii platit?

Ai si alt motiv sa lucrezi decat ca primesti o plata? Banuiesc ca nu lucrati sa va razbunati si nici pentru ca va plictisiti acasa si vrei sa va intalniti cu niste oameni.

Eu, personal, prefer sa lucrez la subiecte de care sunt pasionat. Sigur ca da, sunt intotdeauna si alte lucruri de facut decat cele pasionante, dar macar o data pe saptamana lucrez la ceva care imi aduce bucurie.
Ultimele tendinte in managementul resurselor umane includ "engagement officers" (un fel de ofiteri responsabili cu buna dispozitie si motivarea angajatilor), metode si proceduri de retentie, beneficii si avantaje.  Toate bazate pe doua directii. Talentul, cu care te nasti. Si pasiunea, pe care trebuie sa o starnesti in fiecare zi. Macar o data sau de doua ori pe luna.

Iar daca lucrurile de care esti pasionat nu le poti face fara plata, atunci e cu atat mai greu sa fii motivat, sa treci peste frustrarile inerente oricarui job, sa te ridici dupa un esec sau sa te bucuri dupa un succes. Toate conteaza mai putin, totul costa mai mult.

Aruncati o privire pe fotografia de mai jos si ganditi-va in care zona va aflati.

Totul e relativ, iar pentru mine e important sa fac pentru altii ceea ce mi-as dori sa se faca pentru mine. Felul in care pasiunea este stimulata intr-o echipa depinde de manager in egala masura cu cei care nu sunt manageri. Iar pentru a afla care este subiectul pasionant, comunicarea este esentiala.

Saptamana viitoare, pe 3 octombrie, sunt foarte curios despre ce voi afla despre acest subiect la Iasi Business Days, in workshopul 
Leadership si motivarea echipei. Pe doi dintre vorbitori ii cunosc personal (Simona Haivas si Marius Lupu), despre Mihai Stanescu doresc sa aflu, iar pe Ivan Patzaichin doresc sa il ascult.
Read More...

joi, 20 septembrie 2012

Cat manager si cat lider?

Leave a Comment
Leaderii. De dragul filosofiei, liderii sunt diferiti de manageri, iar peste toti pluteste spectrul sefului. Despre sefi, "numai de bine". Sa consideram ca e un concept de-acum apus. Sa il portretizam drept intruchiparea raului, sa avem cui atribui toate defectele.

Manager. Leader. Astea sunt cuvinte noi, destepte. Se folosesc in corporatii, in discutiile dintre antreprenori si, de asemenea, la televizor. Am mai scris si eu ceva vreme in urma, inspirat de Seth Godin. Tipul ala care povesteste despre triburile din ziua de azi.
De curand, am avut un training interesant in care am discutat despre teoriile leadership-ului, de care feluri este, cata psihologie se foloseste, daca se invata sau trebuie sa fii nascut. In fine, sunt multe lucruri de povestit aici, nu e locul sa scriu atat de multe, poate mai degraba intr-o carte.
Despre management, ce sa spun, este chiar mai dificil. Exista facultati, master, MBA, care te ajuta sa fii un manager mai bun. Iarasi, greu de dat o definitie exhaustiva.

O sa incerc si eu sa sumarizez ce am inteles. [ Dupa ce am citit cateva carti despre coaching, am inteles ca mai greu sa dai solutii, dar e util sa iti sumarizezi intelegerea dupa anumite faze ale discutiei. ]

Liderul sumarizeaza in concept cele legate de valori, cultura. Lucruri mai putin tangibile, cu indicatori de performanta mai putin evidenti, dar care reusesc sa miste un numar de oameni intr-o directie. Ca este buna sau rea, depinde tot de lider, de viziunea lui. Incotro si de ce spune el. Sa dea un sens muncii - e necesar un lider.

Cum si cand?, ce? - raspunde la fel de bine managerul.
Managerul este orientat mai mult operational. E mecanicul care e maiastru in a face trenul sa ajunga la fix in gara. E cel care organizeaza. Cel care optimizeaza.

Un lider nu e pus acolo, isi castiga in diverse moduri autoritatea. Un manager poate fi numit. Exista doar lideri informali, din punctul meu de vedere. Ceilalti sunt pur manageri, ori chiar mai rau, sefi. De fapt, nu exista un concept pur si exista adaptari situationale. Eu prefer sa fiu manager cand e necesar sa rezolv ceva urgent, cum ar fi o livrare. Sa incerc sa fiu lider atunci cand pregatesc o strategie, cand lucrez la dezvoltarea oamenilor din echipele din care fac parte. Si sa fac pe-a seful putin cand ma calca unii pe nervi. Totusi, "nimeni nu-i asa perfect ca sefu'", zice Alexandru Andries.



Am facut exercitiul acesta de separare a conceptelor, doar pentru a incerca un preview la una dintre conferintele de la "Iasi Business Days" : Leadership vs Management. Va rog sa fiti indulgenti cu entuziasmul meu si sa vedeti daca teoriile se verifica, fie in organizatiile voastre, fie in campania electorala ori in organizatiile statului. Dati-mi feedback, mergeti la conferinta daca vi se pare interesant.

Peste toate, e nevoie tot timpul de leaderi, unii lideri nu sunt manageri, iar manageri grozavi fara olecuta de  leadership in ei nu sunt multi despre care sa se vorbeasca, iar acum exista o nevoie acuta de lideri in Romania.
Read More...

duminică, 16 septembrie 2012

De ce?

Leave a Comment

Leadership prin raspunsuri ori prin retete?

De ce? e intrebarea pe care o pun la nesfarsit copii la varsta de 4-5 ani. E aceeasi intrebare pe care ne-o punem la nesfarsit, pana la adanci batraneti, doar ca mai in soapta sau in sinea noastra. E inlocuita sau acompaniata de intrebarea Incotro? Sunt doua intrebari simple, la care orice lider trebuie sa raspunda. Am folosit trebuie pentru ca a fi lider inseamna a avea o parghie si asupra celor pe care nu ii supraveghezi in mod continuu. Cei cu care poti sa stabilesti o directie si un punct de intalnire. Iar apoi sa vezi cati ajung la punctul de intalnire la momentul stabilit. Cei care au primit indicatii detaliate, e posibil sa ajunga. Cei care au inteles de ce si incotro, vor ajunge cu o mai mare siguranta.

De curand, am vazut unul dintre videoclipurile celebre de pe TED.com, cel al lui Simon Sinek vorbind despre cum marii lideri inspira la actiune. Modelul este relativ simplu, desenat pe o foaie de flipchart. 3 cercuri concentrice si sumarizeaza ordinea importantei intrebarilor pentru a declansa actiuni.


La acestea trei, am adaugat Incontro?, care completeaza fericit cateodata pe celelalte. O abordare sistemica porneste dinlauntru, de la De ce?, iar o abordare superficiala de la Ce?

Daca aveti pofta, dati play si urmariti cele 18 minute de speach.



Business Days la Iasi

In ultimii doi ani, am devenit preocupat de teme de leadership si incerc sa particip la diverse evenimente publice sau private care sa ma ajute sa invat cum sa raspund la intrebarile de baza pentru mine De ce? si Incontro?. De curand am prins de veste ca se organizeaza Business Days la Iasi, pe 3 si 4 octombrie,cu o participare interesanta. Nu stiam care e viziunea din spatele conferintei, dar citind prezentarea mi s-a parut ca merge in aceeasi directie cu ideile mele. Cei care participa nu vor spune prea multe despre CUM sa faci, CE sa faci in cele cateva zeci de minute. Isi propun sa inspire, sa ajute sa isi raspunda fiecare la intrebarile De Ce si Incontro. Se concentreaza pe atitutidine, pe crearea unei viziuni pozitive.

E un eveniment complex, de 2 zile, in care se desfasoara conferinte, workshopuri, mese rotunde moderate de Laszlo Pacso (initiatorul evenimentelor), sesiuni de business networking si chiar lansarea cartii lui Gabriel Biris. Uitandu-ma pe program, am remarcat conferintele despre:

  •  Conferinta Leadership vs. Management, de pe 3 octombrie, unde sunt curios sa il urmaresc pe Dragos Popescu (are un blog si un stil interesant, pe care l-am vizitat de mai multe ori) si pe Mihai Stanescu (RoCoach), coachingul fiind unul din domeniile conexe leadership-ului pe care urmaresc
  • Conferinta De la o simpla idee la succes pe termen lung, de pe 4 octombrie, unde ii urmaresc in mod special pe Marius Ghenea (il cunoasteti de la Arena Leilor), pe Gabriel Biris (avocatul specializat in fiscalitate, care a devenit si activ politic in ultima vreme) si pe Marius Stefan (cel care conduce Autonom-Rent-a-Car, cel mai mare jucator autohton pe piata de inchirieri de masini). Sunt interesat despre antreprenoriat, dar mai ales despre intraprenoriat si sper sa aflu lucruri noi despre asta.
  • Workshop pe teme de leadership (motivarea si managementul echipelor), unde va participa unul dintre cei cu care am lucrat impreuna - Marius Lupu, managerul locatiei Continental Automotive din Iasi. 
  • Nu in ultimul rand, intentionez sa particip la Seara de coaching, gazduita de Mihai Stanescu


Va recomand sa va rupeti din timpul vostru si ceva din buget pentru a participa la eveniment. Pare a fi evenimentul anului in materie de business in zona Moldovei, prin anvergura si calitatea speakerilor. Stati pe aproape si puteti citi si altele despre eveniment pe www.cartenoua.com!
Read More...

joi, 13 septembrie 2012

Valoarea experientei

Leave a Comment

[Casa Humor vs. Hotel Sofia din Sucevita]


Am vizitat, de curand, doua hoteluri peste media celor obisnuite, din zona Bucovinei. In ambele am ajuns in interes de serviciu si cu grupuri mai mari decat o familie. Una dintre locatii se afla in Gura Humorului (Casa Humor), iar cealalta in zona Sucevitei (Hotel Sofia). Cum spuneam, locatii bune, aranjate cu gust, bazate pe investitii destul de serioase, dar care m-au convins in mod diferit de avantajele lor.
Bineinteles, toata povestea va avea si o morala. dar pentru asta trebuie sa aveti rabdare si sa suportati o intreaga descriere de vreo 15 fraze.

Voi incepe cu avantajele si dezavantajele celor doua hoteluri, asa cum le-am simtit dupa doua nopti de cazare acolo.

Casa Humor are o locatie foarte usor accesibila, la vreo 200 de metri de drumul european ce leaga Suceava de Cluj, tocmai inainte de intersectia care duce la Voronet. Deci foarte convenabil daca nu vreti sa folositi GPS si sa ajungeti usor cu masina acolo. Toata lumea lauda mancarea de acolo, sunt si eu de aceeasi parere si cred ca nu gresiti cu nimic daca va propuneti sa nu va bateti capul cu alte locatii pentru masa. Eu nu am avut feluri de mancare spectaculoase, dar sunt gatite cu un pic de ceva care le da un gust deosebit. Nu stiu ce e, dar mi-a adus aminte de copilarie, de priceperea bunicii in a gati natural. In plus, micul dejun il consider drept unul dintre cele mai bune pe care le-am servit in Romania, fara kaiserul si carnaciorii de la Aldis atat de prezente in majoritatea hotelurilor, mai ales din zonele cu turism traditional.
Exista trei zone de foisor, executate in spiritul locului, cu lemn masiv si fara fasoane moderne, care permit relaxarea in aer liber, precum si locuri de joaca pentru copii. La anul ar trebui sa fie si un teren de tenis.
Se pare ca focusul este pe clientii cu familii, care vin fara grupuri mari si carora li se ofera diverse activitati. Exista o piscina cu acces inclus in pretul camerei,sauna si jacuzzi plus o masa de tenis, care pot oferi destula ocupatie pentru cateva zile.  Se pare ca e singurul hotel sau dintre putinele din zona care au piscina. Arhitectura e corect desenata, mai ales corpul construit de curand, unde exista o mobila luminoasa, cu somiere foarte practice, deosebite de paturile traditionale, cu tablie, de culoare inchisa, pe care o gasim de obicei in zona. Poate fi o chestie de gust, dar si finisajele sunt bine realizate, iar materialele folosite destul de bune.

Restaurantul este mic si nu va puteti gandi la paranghelii mari, nunti, botezuri, ci mai degraba la o petrecere cu prietenii. E intim si cred ca e un avantaj pentru turisti ca nu s-au concentrat asupra nuntilor si sunt recunoscuti pentru mancarea de acolo. De asemenea, sala de conferinte e destul de mica (am intelec ca ar mai fi una, ceva mai mare, dar nu am vazut-o) si are doi stalpi care ingradesc folosirea ei la maxim. Totusi, e bine dotata si destul de izolata la ultimul etaj, daca aveti ceva de lucrat. Un alt minus este mirosul de clor care vine de la piscina, in corpul nou. Depinde de asemenea de gust.. Privelistea devine interesanta doar din foisorul aflat in capatul de sus al proprietatii, unde puteti experimenta o seara campeneasca cu confortul unui gratar zidit si a unor mese confortabile facute din busteni.

La Hotel Sofia, e o senzatie diferita. E plasat in padure, pe un drum de tara de circa 700 metri, care e conectat cu soseaua ce trece prin Sucevita. Inca de la inceput,arhitectura si locatia fac o trimitere la o locatie exclusivista, cel putin in intentie. Arhitectul a intregrat foarte placut cele doua poduri peste paraul ce traverseaza proprietatea, iar unul dintre ele este transformat intr-o terasa deosebita. Camerele sunt mari, cu balcoane generoase, iar unele camere au chiar doua niveluri, unul pentru dormit, iar celelalt ca un fel de living. Wireless peste tot, piscina si sauna pentru clientii hotelului, la fel ca si o zona din hotel care are o masa de biliard si una de ping pong. Destul de placut, una peste alta. Multe locuri de felul acesta nu au o oferta similara. Nci o priveliste panoramica, doar ca te simti intr-o poiana si senzatia este placuta atunci cand stai afara, mai ales pe terasa. O sala de conferinte destul de mare, dar prost intretinuta pe din afara. Cam acestea despre impresiile pozitive.
Despre minusuri, nu sunt multe de spus. Un restaurant mare, care iti da o senzatie de singuratate atunci cand mananci seara acolo. La pranz nu se simte o apasare prea mare. Chelnerii sunt ok, chiar daca incearca sa iti vinda direct sticla de vin de 150 RON. Nu am simtit nicio pasiune, nimic care ii face mandri. In plus, in fiecare dimineata, personalul se aduna undeva pe o canapea la intrare la o barfa si o tigara. Nu sunt in uniforme, dar nici nu par a fi turisti. Micul dejun ar fi decent daca ar fi la un hotel cu o stea mai putin, iar cafeaua ar fi naturala, nu de la o masina cu cafea instant. In fine, probabil e o chestie de gust. Mancarea buna, fara nici o nota speciala. Am mancat un desert bun, peste media calitatii celorlate.
Una peste alta, nici o emotie si senzatia ca locul este planuit pentru nunti si evenimente si mai putin pentru interactiunea individuala cu turistul.

Intr-unul dintre locuri m-am simtit chiar bine si cu gand sa revin cu familia - Casa Humor, iar in celalalt doar ca nu am fost nemultumit.  Nici o chestie care sa ma dea pe spate, desi Hotel Sofia ar trebui sa fie mai bun. Cu siguranta este mai scump. M-am gandit ce a determinat diferenta de genul fierbinte versus caldut. Si am concluzionat pentru mine ca cel mai important factor a fost pasiunea. La Casa Humor, unul dintre proprietari conduce hotelul si asta se simte in fiecare serviciu. Chiar daca nu se vede fizic, energia antreprenorului se simte, iar micile negocieri pe care le-am facut au mers rapid si foarte ok din perspectiva mea. Calitatea serviciilor e clar crescuta in felul acesta.
Al doilea aspect, si cel mai important, este zona de expertiza din fiecare caz. In cazul hotelului Sofia, mana arhitectului se simte peste tot. Desen excelent. Detaliile nu sunt realizate la nivelul propunerii din desenul arhitectului, dar asta e o lipsa, cel mai probabil, a celui care a supravegheat santierul ori a celui care nu a gasit materialele. Sunt zone care nu arata prea bine dupa doar 5-6 ani de la deschidere, sala de conferinte arata jalnic pe afara, iar in camere inca mai gasesti un bec de pe care nu s-a sters varul.

Casa Humor are un aspect placut, unitar, dar nimic deosebit. Arata putin ca o pensiune tiroleza, cu multe flori si aspect marcat de lemnul innegrit. Sunt doua corpuri de cladire, construite la o distanta de cativa ani unul dupa altul, corect asezate, dar fara a putea sustine doar prin aspect afacerea. Unde apare avantajul competitiv al unei experiente plasate corect este zona serviciilor. Se pare ca cei care conduc afacerea au lucrat mai multi ani in hotelarie, in companii mari din strainatate, unde au invatat care sunt serviciile esentiale pentru un sejur placut. Restaurantul este renumit in Humor pentru calitatea preparatelor, iar ceea ce am simtit eu a fost un gust autentic, puternic, dar care nu e ajutata de potentiatori de gust. Un alt lucru care arata dorinta de a invata a fost felul in care am fost serviti (intreg grupul de 30 de persoane). Cu ceva saptamani inainte, un grup similar a propus semnalizarea meniurilor prin culori.  In mai putin de 20 de minute, toti cei de la masa au primit felul potrivit, fara nici o discutie de genul "Dar dumneavoastra ce ati comandat?".

In interiorul celui de al doilea corp este plasata zona de SPA. E mult spus SPA, dar are piscina, sauna si jacuzzi, plus ca se poate programa un masaj in timpul zilei. Si aici se vede o mica strategie in spate, aceea de a oferi oportunitati de petrecere a timpului in acelasi loc cu cel de cazare.

Serviciile de la Hotel Sofia le-am simtit fade, fara o grija fata de client. Relativ corecte, dar cateodata focusate doar pe a bifa actiunea respectiva. Intr-una din zile, rezervorul de la dozatorul de apa (!!! apa de la munte nu e ok?!) s-a golit si a necesitat inlocuire. Chelnerula a tot pocnit vreo 3 minute la schimbare, cu toate ca in grup aveam un discurs care trebuia ascultat cu atentie. Ce sa faci...

Ce am inteles eu din toata povestea de mai sus este ca e necesara expertiza mai ales in zona de servicii, iar cineva care insufla pasiune este esential pentru a da viata unei mici companii. Daca se aduce o metoda verificata intr-un start-up, cei 2-3 ani de cautare a a unei metode sunt scurtati. Adaugati la asta putina inovatie si poate fi o reteta castigatoare.


Imagine de la kgplegal.com


Read More...

sâmbătă, 4 august 2012

Avem nevoie de lideri

2 comments
Toata discutia despre si povestea din jurul referendumului m-au facut sa realizez ca e lipsa mare de lideri la toate nivelurile societatii. E mai mult de povestit despre asta, ma preocupa sa inteleg care ar fi reteta de a genera leadership in societate si in business.
Intre timp, am gasit articolul lui John Coleman, despre ce ne invata gresit scoala. Va invit sa il cititi si sa comentati daca in Romania gasiti ca se aplica aceste concluzii.

Read More...

marți, 17 iulie 2012

Do you work harder for your ideas?

Leave a Comment
Peter Bregman, about leading through conversation.


@Dragos: ring a bell? :)
Read More...

duminică, 8 iulie 2012

Antreprenoriatul si intraprenoriatul. INITIATIVA

2 comments
Companiile mari par a avea toate regulile instalate, bine studiate si aproape de neschimbat. Totusi, cine nu inoveaza indeajuns, dispare. Acum 10 ani, Siemens producea telefoane mobile. Acum nu mai stie nimeni nimic despre ele. Nokia avea market share de 38% in trimestrul 3 din 2008, conform Unwired View. Acum a ajuns la 18%

Regulile se schimba si e nevoie de oameni pentru a le schimba. Sunt cateva intrebari la care poti sa raspunzi, daca esti un intraprenor.
- care sunt regulile?
- cine face regulile?
- cine schimba regulile? de ce se schimba regulile?
- cat timp dureaza sa schimbi tu regulile? cine te poate ajuta
- ce responsabilitate iti asumi cand schimbi regulile?
- INITIATIVA

Lead the way!
Read More...

duminică, 24 iunie 2012

Cele 21 de idei pentru cariera : IDEEA #6 : Oportunitati de dezvoltare

Leave a Comment
Dupa 2009, pentru romani a devenit mai relevant sa faca economii. Forbes publica in ianuarie 2012 un articol care mentiona ca “Numărul românilor dispuşi să pună bani deoparte înainte de a se împrumuta s-a dublat în ultimul an”. “Pe de altă parte, 75% dintre intervievaţi sunt stresaţi de ideea de credit şi cam tot în aceeaşi proporţie „resping dorinţe imediate care implică costuri mari”, adică ceea ce mai demult rezolvau prin credite rapide.”
In cariera am observat un trend similar. Nu e la aceeasi magnitudine, dar “job-hopperi” sunt mai putini. Deschideri agresive de companii, de asemenea. Imi aduc aminte de Banca Millenium, una din ultimele banci care si-a creat o retea de sucursale. Cum au facut? Bineinteles ca au recrutat de la concurenta si au avut mai putin timp sa isi creeze intern un sistem de cariere care sa propulseze oameni in pozitii cheie. Este o presupunere, bineinteles, dar imi aduc aminte ca in 2007-2008 erau foarte activi in recrutare, probabil ofereau si pachete salariale interesante pentru cei care doreau un pic mai mult.
Intre timp, bancile au devenit un jucator normal pe piata muncii, iar fluctuatia de personal s-a domolit. Au fost probabil si ceva disponibilizari punctuale, targeturile au fost mai greu de atins, iar salariile mari mai greu de facut. Am aflat de cineva care a renuntat la un job in banca pentru a preda la liceu. In fine, e momentul pentru o concluzie: trendul este ca un job sa fie pastrat pentru ceva mai mult timp, iar o miscare de cariera este considerata si din alte perspective decat salariul lunar.
In 2006, am avut o discutie cu seful meu de pe atunci, un neamt nascut in Romania si care a facut cariera in Germania, despre modul de raportare al romanilor la salariu: “Cu romanii nu poti discuta despre venitul annual!”, imi spunea el atunci. In momentul in care trendul pietei era sa alergi dupa cel mai bun salariu, nu puteai gandi la mai mult de unul sau doi ani. Si atunci pachetul annual nu mai era relevant.
In plus, oportunitatile de dezvoltare personala erau si mai putin luate in considerare. Nu exista o intelepciune a comunitatii care sa arate ca e mai bine sa poti acumula si altceva decat o minima constructie financiara. Criza, care nu s-a sfarsit, ci a devenit un mod de viata, a schimbat putin perspectiva.
Siguranta jobului, o perspectiva de dezvoltare multianuala, un set de practici in favoarea personalului au inceput sa fie parte din criteriile in alegerea unui job.
Ce idei as urmari eu cand imi aleg urmatorul job?


Toate cele de mai sus sunt relevante ca si oportunitati de dezvoltare. Unele favorizeaza accesul la invatare (care pentru mine este esential pentru o cariera de 35-40 de ani), altele favorizeaza dezvoltarea in plan financiar (o plata mai buna, un pachet de beneficii mai interesant), iar altele pur si simplu favorizeaza dezvoltarea in plan strict personal (familie, hobby). Nu am pretentia ca am alcatuit o lista exhaustiva. E doar ce as face acum pentru o analiza, in cazul in care mi-as dori o schimbare. Cei care ma cunosc stiu ca am schimbat cateva joburi deja, am fost pus in fata unor alegeri de tipul "mai multi bani vs mai mult apropiere de familie". Ideile sunt relevante pentru mine, dar nu cred ca sunt asa de unic incat sa nu puteti sa le folositi.

Sa nu uit, as vrea sa mai dezvolt 7 propozitii pe subiectul invatare: daca reusiti sa va imaginati un plan de cariera, ori daca aveti un vis (ideea numarul #1), atunci nu uitati sa legati miscarile pe care le faceti de acel vis. E foarte usor sa fiti momiti de catre o noua firma care apare pe piata si plateste 45% in plus fata de cat castigati pe moment. Si va lasa fix in acelasi punct in calatoria voastra si dupa urmatorii 4 ani. Ori va propune o schimbare dramatica in cariera (de exemplu, ati inceput sa faceti un job de manager de 6-9 luni, va place si primiti o oferta pentru o pozitie de expert). Deci, evaluati daca urmatoarea miscare in cariera va aduce experienta relevanta pentru cariera pe care v-ati propus-o.
Investitiile in educatie si accessul la tehnologie sunt egal importante in alegerile voastre. Cursurile sunt scumpe si e foarte util sa aveti un partener in investitiile respective. Un angajator care investeste in educatia voastra formala si informala va poate aduce un plus financiar important in momentul in care va aflati la un punct de cotitura, sa zicem ceva in jurul a 45 de ani, cu aproape 20 de ani de experienta. In acel moment, "scoala" prin care ati trecut va poate aduce cele cateva puncte in plus pe care le visati pentru a obtine un job mai bun. De asemenea, programele de training va pot deschide ochii asupra unor oportunitati pe care nu le-ati intui altfel.

Ganditi-va. Analizati. Decideti!
Totul pentru a fi in poza de mai jos :
image
Copyright: picsquare.com
Read More...

luni, 4 iunie 2012

[Team Velocity 5] Entry. Exit. Signs.

Leave a Comment

Copyright: Symbolgraphics.com
Any decent highway has proper traffic signs for entry and exit points. This is not new wisdom, but it is somehow astonishing how big is the difference between the theory and practice when modeling teams as highways.


I strongly believe in two of the new management ideas: enable people to act and self organizing teams. I enjoy when I see teams who share this and it would be more likely to join on of them. For each of the individuals to join a team, there is the need of orientation. People who share same values, principles, who are alike would join together. At least, this is what Cialdini promises when explaining about the six principle of influence. They would be more likely interested to join such teams or organizations when the traffic signs convey the traffic to your team and the traffic outside the team is controlled in order to not generate disruptions. The egress from such constructions should obviously be smooth in order to keep the rest of the traffic at same speed.

Let’s take one by one.

Getting traffic to your highway.


Every highway is connected to the regular roads in a systematic manner. This is my hope. Assimilate the ingress with recruiting and attracting people in your organization. Think how your highway connects the current position of the team member and his destination. Destination is unique, with tons of possible roads. I don’t want to change your destination, my only goal is to make you my partner for the part of our journeys that match together.

Speak about what you value most, what are your most valuable experiences that you can share during the journey. Put there some ideas about what makes unique a journey on your highway. Be consistent in your public expressions. Your team member will follow you and they will replicate the wisdom around. Their journeys are sometimes running on normal roads (like personal projects, family things). These roads can convey other traffic, other journeys into your highway. It's a matter of values and interests. Consistent and genuine. You are not fooled by big words. Others, neither.

Restart past collaborations

The journeys are not the same for all. But the journeys can share parts of the routes. For a while, being part of your team is not relevant for one's route. Than, it might become relevant again. There might be improvement to your highway as well, there might be changes in the destination. Anyway, you share values and the connection is somewhat made. You can imagine a faster lane, a better road, nicer vehicles on the road or best buddies

You are not static


Once I heard a saying: "Don't be irreplaceable. Thus, you won’t be ever promoted." Every manager wants to be promoted at a certain moment in time. To make a lateral change to extend his experience. It is rarely the case to have the same position over 10 or 15 years. The highway might be other, but the administrator is the same. It's personal branding that brings in traffic and conveys routes to a certain highway. Some people like you better than others. Sympathy on one hand, coming from the others. Empathy, from you to the others. Close the circle.
It's not easy to restart collaborations. The leave and returning are governed by pride, by dreams, by perception, by sentiments. It's never black or white and no one is really right. In some extend, it's a little bit like in marriage. At least, these days when management is changing slightly its paradigms.

Reasons for separation


Try to understand why people are leaving your team. There are hundreds of possibilities and you need to understand where has been the turning point. The easiest approach is to consider that nothing could have been done. It might be the case, but you still can learn how to predict these situations and prepare emergency scenarios before looking how the team member is leaving.
Don’t be hard-hearted. People are not replaceable tools or resources. Approaching professional relationships like a relation with your car prevent you to learn. Communication is bi-directional. Don’t be like a radio, broadcasting but not receiving the feedback.

Learn and improve

Every event like this is a great chance to learn and to improve. Understand; assume mistakes in case you did some. Managers are not IronMan, with an invincible steel plate. It’s more what the free gift of feedback can bring to the development of the team. Sometimes it’s the lack of attention one got. Sometimes it’s the missing opportunity to grasp. Next time could be the type of activity some is enrolled. It’s never too late to learn something new.
Don't blame the "company". There are some humans behind. This way is just passing the guilt and refusing to accept real facts. Like the state, company does not exist by itself. People are running it and they are doing specific actions that might trigger discontentment. Passing the blame to system wont make system running better. This situation does not occur in small companies. There, people know each other and don’t use these big words.

Support the progress


Be ready to shift team members to another team. Highways, at least in bigger companies, should be interconnected. Make sure that your connection to other highways is optimum and gets also some traffic back. Make sure that the entrance is always to a good lane, to a nice highway. Build competences that are meaningful in the big picture, not only in your small ecosystem. As I said in the beginning, people spread the word and this can convey traffic to your highway. When you prepare the changes, you have two huge advantages: you control the moment when a change is done and people perceive you as partner in their journeys. Great things, both!

Communication of change

It’s natural that people leave teams. Be careful how you explain this. Don’t hide it. Don’t blame the guy who is leaving. Explain, as transparent as possible, the reasons and the context. Insist on context. If you are not an asshole, the context is important in such a change.  What is relevant for one might not be for another. When hiding the situation, people have the tendency to start making assumptions. Even when situation is not in your favor, you can turn into a positive fact by admitting a mistake and show the improvement plan.

 Trust

Trust the one who are actually leaving the team. Their route is now changing. They can even contribute from outside with opinions, lobby or just to spread the word about what great things you accomplished together.  Showing trust, you just gained more respect from people working with you. They can expect this behavior more as they are with you. People are not static; you will meet them sometimes in the future. This is another idea to bear in mind.

Every day prepare the future and work hard that the present is the future you prepared yesterday.

Read also

Team velocity [1] - the idea
Team velocity [2] - the relation between the mission of the team and its velocity
Team velocity [3] - The entry points on the highway
Team velocity [4] - The exit points from the highway


Read More...

sâmbătă, 12 mai 2012

[Team velocity 4] Exit points

Leave a Comment
Copyright:http://enrichmentjournal.ag.org

A key factor in designing the team according to Highway Theory.



A well designed highway has the quality that you have a smooth exit, well signaled with kilometers ahead, for an easy transition. A well designed team has the quality that there is a smooth development of the team, as well as the smooth leave of a member. There is no wonder that some team member choose to leave for  various reasons. There are sophisticated reasons behind, that are hard to grasp, as well as easy to understand ones like "My wife wants to move to another city" or "I need to change the city, my kids go to college and I want to be close to them". It's hard to cope to objective reasons, even harder to cope with subjective ones. 

Doesn't matter now. The change will happen and it's always about how smooth the transition will be. As a manager, you will be measured according to this. As a team member, you will suffer the consequences, good or worse. The art of designing a smooth exit stays at manager, the art of implementation stays in the team.

For the knowledge workers, a critical aspect is to have a comprehensive knowledge transfer. Corporations are selling their know-how and pay the employees even to distribute their know-how within the organization. This is not a coincidence. The people are the keepers of the know-how, but it cannot be only one to have the knowledge. You need small communities, little circular relationships where people learn one from another. Thus, the knowledge transfer can be done continuously, having in mind the win-win principle. Putting two great guys and one novice in the community, you can stimulate the experienced ones to work together, as well as to foster the development of the beginner.
The other principle to have in mind is that knowledge is overlapping. The knowledge is nowadays like a niche. I am the expert in X or Y. This is not fun for the team member. Sorry to disappoint you again, the professional life cycle is about 40 years. The expertise is useful for about 15 to 20 years. Afterwards, the technology will change, maybe the niche will disappear, therefore it's highly appreciated when the team offers the opportunity to slightly extend your expertise. On one hand, the manager has the famous back-up solutions. On the other one, the employee intrinsic value on the market is increased. Everyone has something to win.
The overlapping of skills is not done by accident or just based on the interest of the team members. This shall be based on skill inventory for the team and the team's replacement strategy. In both cases, it's a little bit about strategy. To have the team skill inventory you need to understand almost perfectly the needs of the business and !!! the future of the business. You need some years to build the needed skills for the knowledge workers. You need some days to loose a key person. It is highly dependent on you the impact such a change (resignation, promotion) is having on your business. We will speak more about skills inventory, how this can be transformed in a powerful tool. But I will not speak about the future of your business. This is your job to understand and to deploy a meaningful replacement strategy. Overlapping knowledge, distributing tasks in such a way that you can share the work of the guy who leaves the team could be the secret of a smooth exit point.

The most powerful team is that where people feel free to remain. This should be no coincidence. When the team members can choose at any moment to leave or stay (and THEY STAY), this should be the best motivation strategy you ever imagined. Any exit point they will encounter will be skipped.

Stay tuned for the next ideas about exit points:
Communication of changes,, trusting in the people leaving the team, preparation of the future collaboration.


Read also

Team velocity [1] - the idea
Team velocity [2] - the relation between the mission of the team and its velocity
Team velocity [3] - The entry points on the highway
Team velocity [5] - The signs


Read More...

luni, 16 aprilie 2012

Interviu cu invingatorii - video

Leave a Comment


Articolul de duminica asta este un video cu cei care au participat cu succes la concursul de Freescale. Voi incerca interviuri similare cu castigatorii de la Hard&Soft SUCEAVA, in mai 2012.

PS: este mult mai greu sa publici un video, decat o postare scrisa. In urmatoarele 60 minute, va aparea si video-ul, de indata ce YouTube isi termina procesarea
Read More...

joi, 5 aprilie 2012

Tu stii de ce?

Leave a Comment
1 octombrie. Prima zi de facultate pentru vreo cateva sute de mii de studenti. Aia care au luat bacul.

Cati dintre ei stiu de ce se afla la respectiva facultate?

Votati in sondajul alaturat care sunt motivele pentru care au dat la facultate. La respectiva facultate.

Ii multumesc lui Cristian Irimia pentru idee.
Read More...