Leader versus challenger

Barcelona si Real Madrid nu sunt totul in fotbal

La fel ca si in fotbal, unde nu joaca nici 0, 01% din fotbalisti la  Barca si Real, si in celelalte industrii, grosul angajatilor este dus de industria care nu e pe locul 1.
Google, facebook, Microsoft, Intel isi permit sa angajeze ce e mai bun si sa investeasca suplimentar in educatia celor pe care i-au angajat. Ca intotdeauna, firmele cele mai puternice din industrie au avantajul major ca atrag prin tehnologii, salarii, conditii de lucru, cei mai talentati oameni de pe piata.
 [Imi place sa tot fac comparatii cu fotbalul, mai ales cu Barca si Real, acestea fiind cele doua modele de succes in fotbal din ultima vreme.]

Aparent, nu exista multe sanse de a avea succes in asemenea conditii sau de a zdruncina status quo-ul din industrie. Nici macar sa ajungi de la pozitia 10.000 la pozitia 1322.

Mi-a placut intotdeauna sa ma uit la locul 1 si sa imi inchipui ca uneori as putea ajunge acolo. Dar am invatat ca e foarte important sa constientizezi unde te afli si mai ales ce poti sa faci pentru a ajunge numarul 1 in zona in care activezi. De fapt, sa constientizezi cine este concurenta si cum poti sa fii mai bun decat ei.

Ce am aflat este ca in business, la fel ca si in fotbal, este vorba despre calitatea echipei pe care o poti forma si cum este mentinuta aceasta calitate. In 2013, mai mult ca in 2003, vedem inovatiile zguduind clasamentele de business. Nokia este in cadere libera (am mai scris despre asta aici), iar Samsung si Apple fac legea in piata. Exista diversi challengeri care incearca sa puna mana pe o bucata de piata, planul nefiind sa atinga numarul 1, ci o bucata zdravana din piata. Jolla, un spin-off de la Nokia, incearca sa atraga succesul pe piata finlandeza, dar mai ales pe piata chinezeasca, cea mai mare piata pentu smartphone. Ar fi un rezultat foarte bun sa prinda ceva pana in 10% din piata chineza.

De ce spun ca e necesara identificarea reala a concurentei? Pentru ca resursele nu sunt nelimitate, iar tu nu poti sa concurezi cu toata lumea. Multe carti de marketing povestesc despre identificarea punctelor tari si a punctelor slabe ale concurentei, despre imbunatatirea executiei, despre o mai buna exploatare a cererii de pe piata respectiva. Altele spun ca nu e relevanta neaparat concurenta, ci pot fi create piete si produse noi, unde  concurenta nu e relevanta in toate aspectele, ci e relevanta nevoia consumatorului.

Sa facem povestea mai scurta. Pietele nu sunt fixe, in unele dintre ele e nevoie de mai multe resurse pentru a reusi, in altele e nevoie de entuziasm, cateva idei bune si o echipa care sa creada in obiectivul propus. Personal, ma simt bine in postura de challenger, in cursa de urmarire pentru a atinge locul 1. Si am observat ca e mai usor sa atingi o data locul 1 decat sa ramai acolo pentru mai multa vreme.  De ce am spus ca ma simt bine in postura de challenger? Pentru ca viteza de crestere in timpul unei asemenea tentative de a ajunge pe locul 1 intr-o anumita nisa este cea mai mare din sectorul respectiv. Iar mai apoi, e necesar sa definesti urmatorul loc 1 pe care sa il urmaresti.
Aceasta este povestea pietricelei albastre, dupa care e bine sa alergi toata viata. Cand te opresti, cand nu te mai misca ceva inainte, esti mai usor de ajuns.

Nu degeaba se spune ca o echipa buna face mai mult decat o suma de oameni foarte buni. Belbin, un profesor de liceu din Statele Unite, a observat ca cele mai bune echipe sunt formate din personalitati complementare. Moneyball, blockbuster-ul despre baseball, urmareste aceeasi metafora, a unei echipe formate din personalitati complementare, care au in suma cei mai buni indicatori de performanta.

Una peste alta, o echipa poate substitui un star, prin motivare, dorinta de succes, colaborare stransa si constientizarea propriei valori. Adica, sa se bazeze pe ce poate face foarte bine si sa ocoleasca lucrurile la care nu performeaza. Prin urmare, adaptarea la piata pe care o adresezi, cu indicatorii de performanta relavanti, este esentiala pentru success.
Ultimul, dar nu cel din urma lucru, care face diferenta intre succes intamplator si succes pe termen lung este  schimbarea focusului de la o cultura de crestere la o cultura de sustinere a perfromantei la momentul oportun. Unul din sefii mei, venit dupa o perioada de extindere sustinuta, a venit cu mesajul ca el vrea sa ne invete sa schimbam unghiul de a privi de la 50 de grade la 15 grade. Progresul inseamna sa te asiguri ca nu vei pierde ce ai avut si cu siguranta inseamna sa nu ai oscilatii ca dealurile din Miorita.

Numarul 1 e intamplator poate, cu siguranta nu e definitiv, dar calatoria in cautarea fericirii ii misca pe toti inainte.

Read More...

Doua tabere sau o echipa?

[ARTICOLUL DE DUMINICA]


E de acum un truism faptul ca "seful" si "subordonatul" se plaseaza psihic in tabere opuse. E mult de povestit despre cauzele acestei confruntari perpetue si nu e timpul, nici locul sa aprofundez respectivele cauze.
Dar as vrea sa scriu despre consecinte si alternative la aceasta stare de fapt. Exista efecte vizibile si altele mai putin vizibile, dar ambele categorii fac viata noastra mai complicata.

De exemplu, cel mai vizibil efect este lipsa de incredere in seful direct, respectiv in cel care iti raporteaza. In momentul in care nu am incredere in seful meu, imi voi petrece o multime de ore analizand deciziile lui, construind alternative si sunt mai putin concentrat la obiectivul meu. Sa nu ma intelegeti gresit, unul dintre principiile mele este "challenge everything", drept pentru care eu cred ca seful nu are dreptate pentru ca este sef. Doar ca e bine sa aiba de cele mai multe ori dreptate, altfel sa vina altul in locul lui. Prin urmare, daca alegerea persoanei in functia respectiva este potrivita, imi place sa am incredere in deciziile lui si sa ma pot concentra pe bucatica mea de treaba. In sens invers, imi place sa am incredere in cei din echipa mea. Imi place sa le spun ce avem de facut si sa stiu ca lucrurile se vor face asa cum am stabilit impreuna. Imi place sa stiu ca cei care sunt in echipa fac cea mai buna treaba de care sunt in stare si nu trebuie controlati pentru a obtine rezultatul asta. Daca nu exista incredere, seful se ocupa cu controlul in loc sa se ocupe cu deciziile. Se ocupa cu verificarea muncii, in loc sa isi faca treaba lui. Si asa mai departe...

Pasul urmator, mai putin vizibil, dar mai distructiv, este implementarea teoriei conspiratiei. Obiectivul sefului este sa ne sape initiativele, sa nu ne dea ce ni se cuvin si sa ne plateasca cat mai prost. Or fi si din astia, dar atunci mai bine schimbati locul de munca. Toate cele scrise mai sus, ca si consecinte se impletesc cu lipsa de implicare in ceea ce este de facut zi de zi, lucru care scade dramatic productivitatea angajatilor. Din moment ce seful are ca obiectiv sa ma șunteze,  eu de ce m-aș agita prea mult?

In alta situatie, lipsa de incredere in sef da nastere comportamentului de tip daca eram eu in locul lui sau al ei... Oricare ar fi decizia sau planul de implementat, nu are efectul scontat. Fiecare pas este supra-analizat si implementarea lasa de dorit, ca oricum idiotul habar nu are ce e facut. Aș putea să continui, cred ca vă inchipuiți cam ce mai urmează. E interesant să observ că există diferențe majore de comportament când unii dintre aceste persoane sunt promovate într-un rol similar.


In schimb, am observat ca noile paradigme de management - determinate de viteza de schimbare a pietelor si a cresterii numarului lucratorilor de tip knowledge-worker (conform lui Peter Drucker) -spre crearea unei singure tabere. Eu cred ca sunt cateva motive simple care întăresc această tendință. Primul este că oamenii educati își pun mai multe intrebări si răspund mai greu la strategii de tip pentru că așa am zis eu. Ei isi doresc să participe la decizii, să fie intrebați care e părerea lor in legătură cu schimbările majore din viața companiei si a echipei din care fac parte. Pe de altă parte, companiile au nevoie ca angajatii să ia decizii pe care să și le asume mai apoi. Aprobările pe subiecte majore sunt importante, dar pe subiecte de zi cu zi aprobările șefului incurcă organizația. Specialiștii tehnici trebuie sa ia decizii de implementare pe care cei din vânzări nu are rost sa le verifice.

Organizațiile se aplatizează din acelasi motiv, pentru a creste eficienta. Prin urmare, responsabilitatile se impart mai multora.
Rolul sefului nu mai este de a conduce, in acceptiunea clasică, ci mai degrabă de a facilita progresul echipei. Robert K. Greenleaf a descris tipul acesta de management ca Servant Leader, bazat pe ideea ca A good leader must first be a good servant (un lider bun trebuie mai intai sa fie un servitor bun). Si asta pentru că o asemenea poziţie este importantă pentru ceea ce produce pentru alţii, nu doar pentru a da ordine si a fi autoritar. Gândind in modul acesta, e mult mai uşor să se unească cele 2 tabere, iar diferenţele de concept se aplatizează. Larry Spears enumera caracteristicile principale ale unui asemenea tip de leadership: capacitatea de a asculta, empatie, puterea de a vindeca relatii, probleme etc., constientizare, persuasiune, conceptualizare, viziune, constientizare, sustinere pentru ceilalti, angajament personal pentru a-i forma pe cei din jur si o dorinta naturală de a crea o comunitate in jurul său.

In software e foarte la modă să fii agile. Să împlinești nevoile clientului cât mai ușor, sa lucrezi in echipă si să iți asumi responsabilităti pentru client si pentru organizație.modele participative. Rolul de SCRUM master nu mai este sinonim cu cel de project manager, dată fiind teoria pe care se bazează acest concept. Oamenii isi aleg ce taskuri pot să facă, discută impreuna despre cum se poate ajunge la termenul si continutul de livrare, iar SCRUM masterul este cel care are rolul de a elimina obstacolele.
Alegerile oamenilor din echipe devin alegeri informate. In momentul in care există un angajament natural (in engleză, genuine commitment ) pentru a obtine succes in echipă, seful si subordonatii nu se mai agata de titluri, ci lucrează impreună. Conflictele sunt constructive, pe idei punctuale si nu generează consum nervos inutil.

Una dintre ideile vehiculate tot mai mult in anii din urmă este conceptul "manager as a coach".Managerul facilitează constientizarea, identificarea alternativelor si alegerea actiunilor, nu isi asuma decizia pentru orice pas si sustine subordonatul in dezvoltarea personală.

In final, diferenţa dintre un lider si un manager nu e majoră, dar se concretizează in cati colegi ar urma managerul atunci cand functia formală ar dispărea.


Surse pentru imagini: http://www.triplepundit.com, http://blog.commlabindia.com/

Read More...

Team velocity

`First time I heard about team velocity has been when I read some things on Agile development. There are various descriptions of the team velocity in Agile and I invite you to read this one.
I said this is a great descriptor of the team performance and I should introduce it as objective reference for comparison with the other teams. Thinking back, I realized that it is not easy to implement this due to the way estimations are made and planning is implemented. Therefore, I put this on the shelf, for more reflection...

But, I came to the idea that there is another velocity of the team. I wrote some weeks ago about the team seen as road. If you are the vehicle, and the speed of this vehicle is the speed of your personal development, we come to the idea that the team velocity is actually the average development speed of the team members plus the development of the team itself (different than of the individuals).

According to physics, the speed is the ration between the distance and time. Of course, we will make, for this concept, a similar ratio between the personal development achieved and the time elapsed. When your are thinking
It's excellent for any human being to progress. The trick that manager has to master is the direction of development. How this direction is in the interest of the team, respectively of the company. It's the post-capitalism era we face now. Talents are important, this are the competitive advantage. Money are a fantasy.

Let's continue with some more considerations about team velocity, how can it be ensured and what are the consequences of it.

The first idea you could put in practice is the set of trainings for a certain role. This is obvious and there are not so many things to say on it. I would add that each training shall be discussed by the manager with the team member to underline the objectives for the team and to reflect on the objectives for self development.
This is putting me to a next suggestion: consciously or not, each individual is developing from point A to point B. Having identified the two points A and B, the manager can use specifically the trainings and other development measures to facilitate this journey. Enrolling the individual in irrelevant trainings for his journey makes the journey longer and decreases the team velocity.
Trainings are not enough. Everyone needs practice. With the destination point in mind, with the next role in mind, the manager can facilitate learning experiences within controlled environment. For instance, there is the need that John becomes a very efficient software release engineer (you, that guy that prepares the releases and makes sure that the others gets what they have been promised). So, John can prepare some internal releases, can do some less important projects where he can practice his knowledge and imagine own working style.
Of course, development is harder as one advance in seniority. Things become fuzzy and manager should add his visionary talent to identify possibles steps ahead. There is always the need of transformation. A team does not remain the same, in roles, activities and responsibilities.Team velocity cannot be measured objectively in all aspects, but there is one obvious output: the thrive of team members.
I've read recently a post on HBR.org on Creating Sustainable Performance. One of the main ideas has been that people thrive within an environment that supports learning and based on their inborn skills. You can read full article, I noted down two things I could do in my team to ensure a great team velocity.
Delegate decisions.
This comes with a bunch of benefits (see the theory of distributed computing power) and with certain drawbacks in dealing with mistakes. For me, looking for the rootcause, fixing it and not dealing with guiltiness and guilty people fixed most of the things. People love to decide and to participate to decisions, but they are afraid of mistakes. Having this fixed, manager can embrace a participative leadership style that prevents him on being part of every decision and leaves some time to think forward.
Constantly offer feedback
Based on my personal leadership style, I tried to improve the way I collect and give feedback. I've started with giving feedback only during evaluations, but I am trying (keep trying...) to offer positive and constructive feedback through out the year and make the evaluations only a sum of previous discussions. Additionally, I am looking constantly to facilitate the expression of feedback between team members. I think is not yet where it should be. Keep trying...

One thing it sure helps in team velocity is to explain and discuss. The journey should be a team journey. The development of one team member should be in the direction of the team development and should not do any harm to others. Constant discussions about the team's roadmap increase the awareness and facilitate contribution. Also, one can identify other potential leaders during these discussions, gather useful insights and include common vision of the future.

This is not all about velocity. Next weeks we will speak about:
- adjustment of velocity for each team member
- expectations for senior team members
- how to retain the know-how and release the humans
- how to make the development speed uniform and avoid internal turmoils

Read more on the same subject:
Team velocity [1] -the mission of the team slightly influence the velocity

Team velocity [3] - the entry points

Read More...

Scouting for talents

You are looking to build a great team and you face a limited budget.
Ups, you don't have fancy budget or fancy recruiting agency to use.

I have bad news. It's not possible. In fact, it's not possible next week.

Still, if you are a strategic planner, you will have your team with some investment in advance.

• Scout for talents early enough. If you need them or not, decide later. If they know how talented they are, they are hard to get. If you are the guy who discovered them, then it is a mentor - mentee relationship.
• Look constantly to refresh you pool of talents. It is like taking care about the tree yard nearby your house. If you don't take care, you dont get apples next year and maybe never again.
• Having these guys onboard, support their progress. Don't wait for something in exchange. Be fair. Don't play favorites and offer them challenges according to their potential.
• Be a mentor  for them, as well as a sponsor. One successful story triggers the next one and you will benefit from the legends. Look for next position for each of them by your self, if you see them in the need to be promoted outside of your organization, You won't remain with them in the team, but you will have a great network of guys who appreciate you.
• Keep a close contact with the ones who left the team. They may recommend you other great guys and open some doors for you.

In sum, be a good guy, help others and transform non-financial items in a competitive advantage.

Read More...

Angajari 2011, asteptari 2012

2011 a fost un an bun. Am sperante ca Romania va merge mai bine, daca cei pe care i-am recrutat in 2011 sunt baza societatii.

Scriam in posturile anterioare despre ce fel de oameni am intalnit si ce am invatat din sirul de interviuri pe care le-am realizat.

Am mai aflat cate ceva. Anume ca interviul incepe cu mult timp inainte de a incepe interviul. Incepe cu cateva referinte pe care le pot da altii despre candidat. Incepe cu felul in care se remarca din multimea CV-urilor. Am auzit odata urmatoare poveste
Un manager avea de angajat cativa oameni cu acelasi profil. Jobul era interesant si a primit un numar impresionant de CV-uri. A rasfoit cateva si nu a gasit rapid un diferentiator. Atunci, a luat jumatate din CV-uri si le-a aruncat la cos, zicand: nu am nevoie de oameni ne-norocosi in echipa mea.
 Sigur ca nu e adevarat. Dar oamenii valorosi se remarca prin ceva. Unii printr-un extraordinar bagaj de cunostinte. Nu m-am intalnit prea des cu cazul. Altii printr-o logica impecabila. Altii printr-un CV scris ca lumea, daca altceva nu au.

Am aflat ca multi studenti nu trec de-a lungul facultatii de bariera a ce li se cere. De obicei, sunt proiecte de genul "Hello, world!". Le fac mimetic, isi bifeaza nota si apoi descopera ca nu stiu prea multe despre subiect si se plang: Nu se face nimic la facultate! Slava Domnului, colegii mei nu sunt asa. Dar am fost chiar dezamagit de unele interviuri in care studenti bursieri nu au reusit sa articuleze o reformulare a unor cunostinte de baza.

Am aflat ca piata ieseana de software e o piata delicata. O piata in crestere, care e atacata de "emigratie". E mai putin obisnuit sa gasesti oameni din Transilvania sau Bucuresti mutati in Iasi. Eu cunosc unul, dar e un caz aparte.

Am aflat ca oameni aparenti fara mari sanse de reusita se descurca excelent in situatii limita. Am fost pesimist si sunt bucuros ca am primit o lectie.

Am aflat ca apar in continuare oameni pasionati, care isi fac meseria nu doar pentru ce intra in cont, oameni care isi sacrifica uneori zile de concediu doar pentru a duce la capat un proiect care si-l asuma personal.

Ce mai astept pentru 2012:
- la o piata si mai complicata
- la cativa fosti colegi care sa mi se alature in niste proiecte deosebite
- la mai multa experienta acumulata si la mai multa creativitate pentru a atinge obiectivele
- la aceleasi reusite ale echipei mele, ca si un ultimii ani
- la una sau doua firme care sa apara local pe piata de embedded (...ar fi si timpul)
- la niste studenti extraordinari care imi vor deveni colegi
- la mai multa grija pentru studenti

Read More...

Estimations (not agile)

Why are needed?
Simply because you also need a deadline from your builder when the house is finished. And for sure, you ask for a delivery date when you go to your tailor. Plus, you ask for a price. No deal is closed without a price indication and a delivery date.

Simple tricks to make it better:
1. Read down what you have to do
2. Understand it
3. Split it in pieces.
4. Write down the pieces and think how much would you spend for each.
4.a. You have do in it and can look back in the history. Put the figures there.
4.b. This is the first time you have to do this. Split it in more pieces and go back to step 4.
4.c You cannot escape from step 4.b. Use your intuition. How complicated does it seems?
                        Same other task : put the same effort as for that, plus the learning effort
                        Twice as complicated: twice the effort plus the learning effort.
                        Five time as complicated than what you did so far: ask for another task.
5. Think a little about risks: what can happen to prevent you for completing the task. Put some effort there (not for all risk you identify, only for half of the big ones).
If the risks are to high, ask for another task or tell this to manager.
6. Sum it up and see if you can reach the deadline.
If this is not possible, then see what is the delta missing: can you speed up and delivery in time or is basically impossible and should tell this to the guy who requested this.

Read More...

Cultura organizationala (I)

Este un set de obiceiuri.
Pe vremuri, i s-ar fi spus obiceiul locului...
Cei care vin, daca nu sunt in numar prea mare, nu ar trebui sa o schimbe intr-o perioada mai mica de un an.
Evolueaza constant, influentata si de mediul in care activeaza echipa.

Mai vorbim despre asta!

Read More...

Pipelines (Conductele)

• Cat de lungi sau scurte sunt ciclurile de viata ale unei echipe?
• Cum este legat ciclul de viata al unui produs de ciclul de viata al unei echipe?
• Cand trebuie reinventata echipa si cand trebuie reinventat produsul?

Nimeni nu poate prevedea cu exactitate ciclul de viata al unei echipe. Cele 4 faze in inchegarea unei echipe iti pot da o indicatie destul de buna despre cand ajung la apogeu. Fazele despre care vorbesc sunt Forming, Storming, Norming, Performing. Tuckman a fundamentat aceasta teorie inca din 1965 (vezi Wikipedia)

In principiu, nu am vazut oameni ce nu se cunosc in prealabil si care sa formeze o echipa intr-un interval mai mic de 6-9 luni. Oamenii care nu sunt intr-o echipa, ci sunt parte a unui grup in prealabil pot, probabil, duce intervalul la 4-6 luni.
Echipele competitive se aseaza intr-un an, cel mai probabil.

Dupa faza Performing, o echipa va atinge nivelul de platou pentru o vreme. Acolo performeaza excelent, pentru o perioada mai lunga sau mai scurta Apoi performanta scade, din pricina intereselor divergente ale membrilor ei. Cu cat interesele converg mai mult timp, cu atat performanta va ramane ridicata.
Eu aseman aceasta stare cu o conducta. In momentul in care performerii excelenti vor dori sa faca o schimbare, echipa are nevoie de oameni la fel de motivati, cu potential la fel de bun, care sa le ia locul. Daca in echipa este alimentata cu oameni foarte motivati inainte de vreme, atunci se creaza o stare de tensiune care nu este benefica. Daca cei mai buni nu isi gasesc o alta provocare, atunci cei care vin din urma nu se pot exprima.

Functionarea instalatiilor de apa se bazeaza pe cateva legi simple. Presiunea, viteza de curgere si densitatea lichidului sunt valorile care influenteaza aceasta functionare. Daca asimilam presiunea cu numarul celor care au potential foarte bun si sunt noi in echipa, densitatea lichidului cu valoarea echipei si dorinta de a evolua in joburi noi, iar viteza de curgere cu ciclicitatea unor proiecte si momentele in care pot iesi din rol unii din membrii echipei, atunci putem caracteriza o echipa si evolutia ei.

Read More...