Presedintele. Oare nu ar putea fi de genul feminin?

Stiti ca din cand in cand fac si politica.
Am mai scris de ce sa mergeti la vot. Acum scriu despre optiunile mele politice, in materie de candidati la functia de presedinte.
Stiti ca nu imi place de Ponta. Ca e mandru ca e roman, ca e atat de obsedat de imagine ca nu pricepe ce e ala emteou' (MTO), ca e posesor de 6 case (a ramas Nastase mic copil cu porecla lui Nastase Patru Case) la 40 si un pic de ani (sa mor daca inteleg de unde, ca la aritmetica mea nu iese), ca e nesimtit cu fimeile, dar umbla pe apa ca Iisus, cu ajutorul pompierilor care il plimba cu barca, in fine, e clar ca nu il voi vota.
Mi-a placut pret de vreo luna-doua de Iohannis, pana m-am plictisit de lipsa de vocalitate, de verb si idei. Probabil ca nu voi avea altceva de ales pe 17 noiembrie si ne imprietenim. Mai ales eu cu el, ca el cu mine - kein problem.
Mi-a placut si de Udrea, ca e oleaca de milfa, dar buna de presedinte nu o vad. Buna e, stie toata lumea, divortata da, eu nu. Deci ramane cum am stabilit, nu votam, in familie.
Cu Tariceanu nu as vota nici daca ar ramane in turul doi cu Udrea, ca mai curva politica nu am pe lista.
Mie mi-a ramas Monica pentru primul tur. Oameni OK voteaza Macovei. Sunt si eu oleaca de creativ, umpic de inteligent, neatarnat si autonom, ca toti cei care se logheaza des pe Facebook, Whatsapp si Linkedin, mi se pare esential sa vada lumea ca sunt mai multi din astia pe care ii intereseaza politica si nu depind de politica sa se intretina si le place sa fie justitie. Stiu ca trebuie sa ii multumim licuriciului cel mai pentru realizarile DNA, dar sunt si vreo cativa romani care isi fac damblaua de a imparti dreptate fara comision, iar unul dintre cei care a ajutat asa ajugem aici e Monica. Deci eu voi vota Monica Macovei, pentru primul tur. Stiu ca sunt milioane de pensionari care isi doresc altceva, dar nu ma opreste inca nimeni sa ma duc sa votez, cu speranta ca votul meu va conta pentru viata mea.

Read More...

Cu scoala legata de gard

Maine, 15 septembrie 2014, incepe scoala din nou. De data asta pica fix luni, fix la data traditionala.
Totusi, ma doare capul cand ma gandesc incotro se indreapta scoala asta a noastra romaneasca, de care suntem asa de mandri cand se difuzeaza reportaje cu olimpici. Mama e invatatoare, sotia mea e profesoara, am o tona de rude si prieteni sau cunoscuti care lucreaza in invatamant si isi fac treaba cu constiinta profesionala si dedicare. Si le cer scuze, daca ii voi ofensa cu rationamentul meu.

Traditia invatamantului romanesc are mai putin de 200 de ani, de cand cu Spiru Haret si pasoptistii educati in Franta. Nu e un invatamant rau, are o baza de stiinte tehnice foarte buna, care a fost intarita in perioada comunismului. Datorita profesorului Grigore Moisil exista o tona de licee de informatica si curge cu firme straine care vor sa cumpere forta de munca inteligenta, bine pregatita si competitiva din punct de verdere al costurilor. Dar sistematic, duce lipsa de o minte clara, ce sa sistematizeze probleme in care se scalda.
De unde ne vin problemele?
Putem sa o luam de la mai multe capete, De azi, de cum 25 de ani, de acum 75 de ani. Ori, chiar sa aducem geografia si istoria la masa. Geografia, care ne arata ca suntem plasati in zona sud-estica a Europei, mai aproape de Atena antica decat de Londra. Si ca Romania are un lant muntos care dezbina mai mult decat uneste.
Nu conteaza de unde, dar pentru moment, cel mai important moment pe care l-am ratat a fost 1990-1995. Toata Romania era saraca, profesorii asemenea, iar elevii derutati complet de schimbari. Foarte multe minti stralucite au ales, mai mult decat dupa aceea, sa plece din tara, incurajati de simulacrul de schimbare politica si de greutatile vremurilor. Sistemul de invatamant orientat spre a produce muncitori, profesori si ingineri a carmit usor spre a produce avocati si economisti. Totusi, nu s-a schimbat felul in care se preda, bazat pe reproducerea de informatii si nici nu s-a creat un sistem analitic-predictiv pentru a defini numarul de locuri la licee si universitati.
Al doilea moment critic in istoria recenta a fost umflarea numarului de angajati bugetari, rapid si in dorinta de aduce mai multe voturi in zona. In '90 erau 800.000 de bugetari, iar in 2010 circa 1.2 milioane, 505 in plus, in 20 de ani, in conditiile unei scaderi de circa 3 milioane (aproape 12%) a populatiei Romaniei. Posturile au fost ocupate de cei care erau in piata muncii, dupa care s-a adus o noua regula: era necesar sa ai o diploma de studii universitare. Cererea s-a intalnit cu oferta si au aparut puzderie de universitati particulare. Cine preda? Profesorii de la universitatile de stat, ca doar nu puteam inventa profesori peste noapte. Cate ore aveau ei? Cine le mai numara...S-a creat impresia ca o diploma universitara se poate obtine usor, ca nu are mare valoare (asa s-a dovedit a fi), dar esti mai prejos daca nu o ai. Ce competente s-au format in universitatile particulare? Teoretic: economie, drept, asistenta sociala. Cercetati si veti vedea ca nu exista mai nicio specializare care sa adauge valoare proceselor de productie sau de antreprenoriat. Au fost cateva zone de universitati particulare care au pregatit medici si s-au instalat de curand in faliment, iar majoritatea au avut o oferta educationala de toata cacaua. Drept pentru care, acum nu au cereri de inscriere si se ocupa cu preponderenta locurile cu taxa de la universitatile de stat.
Totusi, prostului ii trebuie tichie de margaritar. Eu am facut 4 clase inainte de '89. Invatam 3 ore sambata si cate 4 in fiecare din celelalte 4 zile. Astazi, fiul meu incepe clasa I si presupun ca va avea circa 22-24 de ore pe saptamana. Iar in clasa a IV-a, din cate am vazut in planificarea mamei mele, sunt, cu sigurant 24 de ore pe saptamana. Ce inseamna asta? S-au adaugat si tot adaugat materii si informatii in programa scolara, dar au ramas toate cele de dinainte. Se studiaza mult si fara rost, cu accent pe reproducerea informatiei. In clasele primare se organizeaza puzderie de concursuri si competitii, cu plata si fara plata. Hiper competitivitate, putine cazuri in care elevii sa isi dezvolte capacitatea de a lucra impreuna. Cantitatea de informatii pare a fi superioara celei din sistemele vest-europene, drept pentru care parintii romani emigranti sunt mandri nevoie mare de capacitatea de reproducere a informatiei de care dau dovada odraslele. Competentele de a folosi matematica, limba romana, fizica sau chimia, biologia ori geografia in afara examenelor nu sunt in focusul procesului educational. Maica-mea a predat in clasa a treia un optional de educatie antreprenoriala si toata lumea se uita uimita de ce si-a batut capul la pensie cu un obiect cu care nu era obisnuita. Acolo au aparut ideile interesante ale unor copii care nu erau primii la invatatura, dar aveau idei proaspete si entuziasm antreprenorial. Sa vanda martisioare sau turta dulce, sa manufactureze ceva rapid si interesant.
Obiectivul major este sa invete copilul pentru examen. Prin urmare, in clasele a patra, a opta si a doispea, se invata pentru examene. Daca esti, de exemplu, profesor de istorie la profilul matematica-informatica (mate-fizica e desuet), iti gasesti ceva de lucru si nu ii bati la cap pe tinerii patriei, mai ales in trimestrul doi. Parintii isi mobilizeaza copiii pentru a isi lua examenele si mai omit sa sublinieze importanta contextului, profesorii predau pentru a face fata la examene si mai putin pentru a face fata in viata. Nu ii acuz pe profesori, mai degraba pe parinti, care pun presiune pe profesori sa dea notele de care au nevoie copiii. Sunt putini care accepta note mici, care nu isi bat capul primordial cu nota, pentru ca in afara liceelor foarte bune nu ai multe sanse. De la Negruzzi, de la National (din Iasi), se pleaca in Anglia - la Cambridge, Oxford, London College. De la liceul tehnologic de la Targu Frumos, se pleaca in cel mai bun caz la santierele de constructii din Manchester, Milano sau Madrid.
Basescu vorbea despre nevoia de ospatari. Avea pe undeva dreptate. Avea, in sensul ca e nevoie de scoli de meserii cu rezultat palpabil. Daca mergeti prin Romania, veti vedea ca maxim 10% dintre ospatari au facut scoala, iar restul au fost calificati la locul de munca. Dintre muncitorii in fabricile nou create, nu stiu cati au vazut o linie de productie automatizata inainte de angajare. Si asa mai departe. Totusi, munca inalt calificata e platita mult mai bine. Deci, as prefera sa vad mai multi studenti, mai ales in domeniile de inginerie. Sa fie de 4 ori mai multe locuri la informatica si electronica, de doua ori mai multe la chimie si de trei ori mai multe la energetica. Mai putine la ingineria mediului, la geografia turismului, la management si marketing ori drept.
Cu toate astea, Romania nu are foarte multi studenti. Dimpotriva. Are nevoie de mai multi studenti, dar nu orice fel de studenti. Are nevoie mai ales de studenti cu bacalaureatul luat. Hotararea de guvern care s-a dat, repede, repede, pana nu ajunge stampila pe buletinul de vot, are marea calitate ca multumeste doua categorii de votanti. Prima e a celor care nu pot sa termine un liceu, dar nici nu sunt in stare sa faca o meserie. Ii stiti, sunt semidoctii de maine, care au nevoie de o justificare pentru care sa claxoneze in trafic, sa asculte manele la maxim si sa se baseasca in public. Pentru asta le trebuie o diploma de absolvire eliberata de o universitate. Pentru un fel de scoala post-liceala oferita celor care nu au terminat liceul prin examenul de bacalaureat. A doua, mai tragica, e a profesorilor universitari care nu isi mai gasesc obiectul muncii. Pentru care s-au inventat institutii de invatamant tertiar ori pentru care se tot dau locuri la buget ca si acum 20 de ani. Sigur. avem nevoie de ingineri hidrotehnisti, de constructii de masini, avem nevoie de profesori de geografie si istorie. Dar sa mor daca inteleg de ce tot creste numarul de absolventi de marketing si management care vand la mall. Nu avem economie planificata, dar ministerul aproba numarul de locuri la universitati si licee, deci ar trebui sa aiba un plan despre ce competente sunt necesare pentru a construi o tara. Din zori si pana in seara, pe bani europeni sau din taxele si impozitele noastre.

In fine, chestiunea financiara a carierei didactice e bomboana pe coliva. Profesorii sunt platiti in dusmanie, atacati in presa si hartuiti de parinti. Cine dracu' isi sfatuieste copilul sa se faca profesor? Macar medicii au optiunea sa emigreze, dar profesorii sunt dependenti de orice pachet de cafea, parfum ieftin sau lantisor considera parintii ca merita. Cu planificarea asta, mai functionam din inertie vreo 20 de ani. Dupa aia, mai vedem...

Read More...

Recesiune, ne-recesiune, taxele sunt cam mari

Fata din imagine
lucreaza in Centrul Vechi
si invita turistii
la masa la Zaraza

1.83 costa fiecare leu pe care il cheltuiti. Hopa, la programatori costa numai 1.67, daca aveti diploma potrivita. Va salut, pe cei care o aveti! Daca nu aveti diploma, tot va salut, dar va reamintesc ca un leu platit cinstit chelneritei misto de la barul din Palas Iasi(stiti ca sunt mai multe carciumi, da?), tipei care m-a dus la masa la Zaraza in Centrul Vechi din Bucuresti (vezi poza alaturi) sau muncitorului de la Dacia costa 1,83 lei. Tot atat costa si leu corporatistului, si cel al bugetarului, cel al brutarului si al cusatoresei de la fabrica Benetton sau Dolce & Gabanna.

Bun, dar asta nu e tot, mai platim si ceva TVA catre bunul statul roman si atunci, conform unui studiu al institutului Molinari, totalul taxelor platite de catre un lucrator roman se duce spre 50%. Aha, pare cam mult, mai ales ca nu avem beneficiile sistemului social din Suedia sau ale autostrazilor nemtesti.
Mi se sopteste in casca precum ca in Suedia e un fel de socialism, iar nemtilor le-au fost construite autostrazile de Hitler si ei numai le varuiesc. Iar noi nu suntem in stare sa varuim ce a construit Ceausescu :)

Poate ca ati auzit de Tax Liberation Day... E un concept simplu care arata pana la ce data a anului trebui sa lucreze un platitor de taxe in Romania pentru a plati toate taxele catre stat. In Romania, data pica fix pe 1 iulie. Dupa noi, numai lume buna:  Italia, Germania, Ungaria, Austria, Franta si Belgia (tocmai pe 8 August). Cum in Romania in iulie si august se lucreaza mai putin, nu e de mirare ca ne merge prost. Glumesc, nu e vorba de asta. E vorba ca statul nu prea poate sa o dea, deocamdata, data cu prea multe zile inapoi. E un pas cu micsorarea CAS, ramane de vazut cat de sustenabila e masura prin prisma performantei la colectare.
Sunt cateva lucruri care se sincronizeaza, pentru a ma bucura imediat de aceste masuri.

1. Numarul de angajati in Romania si rata somajului.

Ati citit in toate ziarele ca avem putini someri (circa 4.87% la sfarsitul lunii iunie 2014). In 2012, rata somajului era undeva la 7.2%, iar populatia activa era ocupata in proportie de circa 59.5%. Sa facem diferenta intre someri si populatia activa (intre 15 si 64 de ani). In cea de a doua categorie vom gasi elevii si studentii, somerii, aia care nu mai sunt someri demult, antreprenorii (supranumiti si patroni) si o multime de agricultori care nu prea apuca sa plateasca taxe. Si, cel mai probabil, niste oameni care lucreaza la negru in Europa.
Sa recapitulam, avem 5 persoane active la fiecare pensionar, dar ne trebuie 11.87% din populatia activa pentru a desfasura treburile statului. Si chiar aproape 26-27% din totalul angajatilor in Romania.
Deci, in ultimii 15 ani am avut maxim 5.046 milioane de angajati, cu un minim in 2012 de 4.311 milioane si un numar in jurul cifre de 4.4 milioane anul acesta.
Prin comparatie, Cehia are tot 7.2% someri, undeva la 4.4 milioane de angajati, dar salarii mai mari.
Cumva, mie imi este clar ca angajatii bugetari (unde se includ la greu medici si profesori) nu pot fi platiti foarte mult in plus decat daca vor creste fie salariile din mediul privat (cel mai cool, nu?), fie vor creste taxele mai mult (cred ca il votati pe Dan Diaconescu mai bine!), fie se va eficientiza activitatea pentru a se reduce numarul de angajati. Mie mi-ar place ultima, dar nu am mari sperante.
In plus, daca nu sunt mai multe persoane active angajate, atunci o parte din veniturile bugetare nu se vor incasa.

2. Cheltuielile statului cu salariile si pensiile, asistenta sociale si alte pomeni

In primul trimestru din 2014, statul a cheltuit 60% din incasari pe salarii, pensii si asistenta sociala. Asta exclude asistenta medicala. Iar la incasari sunt trecute si taxele platite de firme, nu numai contributiile salariale. Si sumele din fondurile europene care se transforma in venituri la stat prin plata de taxe si impozite. Scuze, din alea nu prea avem...
Deci, raman 40% pentru asistenta medicala si dezvoltarea Romaniei. Si varuitul a ceea ce a construit Ceausescu.
Care ar fi optiunile pentru a fi mai bine?
Sa mergem mai departe cu corelatiile,

3. Cat reprezinta totalul taxelor colectate din PIB

Institutul Molinari arata ca Romania are o rata de taxare de circa 50%, dar ponderea veniturilor fiscale din PIB este de doar 28%, cea mai mica valoare din Europa comunitara.Cu putina matematica vom afla ca Romania are de cheltuit putini bani prin comparatie cu alte tari europene, atunci cand introducem in ecuatie PIB-ul Romaniei pe cap de locuitor. In 2013 era in jur de 9500$. Nu de euro.
O paranteza aici pentru nostalgici. PIB-ul Romaniei a crescut de mai mult de 11 ori din 1992, cand a fost de circa 840$. Multumiri domnului Iliescu
Dupa umila mea parere, aceasta subliniaza doua lucruri: Romania are PIB-ul mic si colectarea mica, dar cuantumul taxelor e foarte mare. Cu mai multe sute de ani in urma, taxa pe motorina se numea fumarit. Doar o alta modalitate de a creste veniturile in scopul platii birurilor.
Iar taxarea muncii e cea mai puternica. E mai usor de urmarit, dar si cea mai usor de eludat.
Stiti povestile cu plata salariilor prin PFA, cu taxarea PFA-ului in suma fixa, cu lucrul la domiciliul angajatorului si cu mijloacele angajatorilor. Mai sunt metodele cu o parte pe cartea de munca si o parte nu, cu impact in cuantumul taxelor pentru sanatate si pensii, cu angajarea la negru direct, cu oamenii saraci care prefera cei 2-300 RON in plus acum fara acte decat o pensie de mizerie pe care nu o mai apuca decat 2-3 ani.
In ceea ce priveste incasarile statului, Surpriza!, a scazut valoarea neta a colectarii a TVA-ului (tot la 24% din taxare, s-a colectat mai mult si s-a returnat mai mult catre firme), iar taxa pe motorina nu era inca introdusa pentru a vedea efectele. Consumul nu creste chiar asa de mult, oricum nu pe ce se produce in Romanica,
Totusi, impozitul pe profit a crescut fata de 2013, ceea ce nu e rau.
Deci, am stabilit, taxele sunt multe, nu stiu daca fiecare e neaparat mare, dar in suma nu se colecteaza prea mult.
Simplificarea impozitului pe profit in 2005 a adus multi platitori la ghisee, datorita cuantumului si a modalitatii facile de calcul. In unele cazuri, o facilitate fiscala precum e cea legata de subventia pentru angajarea absolventilor, nu e prea atractiva din pricina multiplelor raportari, intinse pe o perioada de 3 ani, pe care o firma trebuie sa le faca pentru a primi maxim 750 RON pe luna, conform legii valabile in august 2014. Cazurile de care am cunostinta sunt ale unor firme mici si mijlocii, cu afaceri bine legate, dar care nu au un aparat birocratic in mare forma. Prin urmare, e mai ieftin sa platesti tot din veniturile firmei decat sa primesti ajutorul binefacator al statului.

4. Cate taxe platesc firmele si ce deduceri au persoanele fizice

Dar cele 39 de taxe pe care le platesc firmele din Romania erodeaza circa 40% din profit. Totusi, creeaza locuri de munca. :P Cineva trebuie sa stie ce sa plateasca, in ce moment si sa se duca la cele 2 milioane de ghisee.
Daca nu pot sa colectez, mai pun o taxa noua, poate apare un fraier sa o plateasca. Nu sunt specialist in contabilitate, dar as aprecia maxim un numar de taxe de pana la 15 si maxim 100 de ore petrecute pentru a le plati. Poate atunci s-ar colecta si mai mult.
Iar pentru angajati, nu avem nici un fel de deducere fiscala, fie ea in scop de dezvoltare profesionala sau de a deduce, spre exemplu, cheltuielile pentru realizarea meseriei.
Iarasi, un exemplu scurt. Sotia mea, profesoara de limba engleza, cumpara carti pentru a ramane la curent cu metode noi de invatare si predare. Sau merge la o conferinta, care costa circa un salariu de al ei. Nu se poate deduce nimic din impozit, dar sunt sigur ca ati auzit ca profiturile generate de meditatii e mai mult decat necesar sa fie impozitate.
Al doilea exemplu scurt: o persoana investeste in cursuri de formare, la varsta de 35-40 de ani. Cursurile nu sunt ieftine si numai cine a platit din buzunar 2-3mii de euro stie cat de tare ustura bugetul. Toata lumea insista ca e utila formarea continua pe parcursul vietii, dar nu sunt prea multe masuri de incurajare a pregatirii profesionale continue.

5. Nu avem bani, dar nici nu folosim donatiile

Donatiile sunt fondurile europene. Si alte fonduri care nu se dau inapoi.
Cred ca stiti ca Romania este deocamdata contributor net la bugetul UE. Cu alte cuvinte, oamenii ne-ar da mai multe parale daca ne-am putea organiza sa le cheltuim.
Ce se intampla?
Anumiti domni din structurile administrative ale statului nu isi misca basinile sa scrie proiecte europene, pentru ca e mai cu dichis sa furi de la UE. Si, in plus, pentru cei care nu sunt puturosi, e necesara ceva stiinta de carte pentru a produce raportarile necesare.
Totusi, sunt 2-3 directii unde, conform lui Pareto, cu 20% din efort s-ar obtine 80% din fondurile europene. Prima, cea mai simpla, dar si cea mai complicata, o reprezinta agricultura. Aici avem cele mai multe persoane implicate, dar si cele mai putin educate. In plus, sa fie tacamul complet, politicile publice romanesti sustin exploatarile mari, dar terenurile sunt destul de farimitate. Sa va faceti o idee despre cat de mari sunt nevoile de cunostinte in agricultura, aflati ca un inginer agronom cu pana la 10 ani de experienta castiga circa 1400 euro pe luna. Bancile finanteaza greu si foarte greu proiecte europene pentru agricultura la micii fermieri, iar competentele de a scrie proiecte sunt mici in randul celor din agricultura.
Al doilea capitol la care suntem restantieri ca tara este cel al investitiilor in infrastructura. O multime de bani care nu sunt cheltuiti, programe cadru neterminate, politici publice ne-scrise. Aici depinde intr-o masura mult mai mare de statul roman, dar proiectele nu sunt scrise si mai ales executate. Nu am un calcul exact, dar sunt o multime de bani cheltuiti pe studii de fezabilitate.

6. Totusi, pe ce se cheltuie banii? (unde trimite guvernul cheltuielile cu investitiile si ajutoarele de stat)

Infrastructura nu este finantata potrivit. In 2014, investitiile in infrastructura -inca deficitara- au scazut cu 10%. Constructiile au gradul cel mai mare de multiplicare in creearea de joburi, cele necesare fiind nu doar cele corespunzatoare executiei, ci si cele din fabricile care genereaza materialele din care se executa constructiile.
In Iasi, se aude ceva despre o fabrica de asamblare pentru Opel, destinata pietei estice. Vom vedea daca se va materializa. Ar fi exceptional pentru Moldova, care ar atrage si alte fabrici de componente in zona. Dar asta nu sterge cu buretele lipsa de drumuri in Romania, care duce la o viteza medie de deplasare a TIR-urilor de 30km/h. Si care limiteaza implementarea fabricilor in zona de est a Romaniei, care este intre altele si cea mai saraca.
In schimb, exista un set de masuri de ajutor de stat pentru industria IT. In opinia mea, sunt niste bani cheltuiti absolut de pomana si care afecteaza competitivitatea pietei. Pe ce te bazezi, Moromete? Pai, astazi, nu exista somaj in IT. Trebuie sa fii infirm, idiot sau pretentios pentru a nu avea un job daca esti absolvent de o facultate de profil. Ba, mai mult, indraznesc sa spun ca orice crestere de 50% pana la 100% in numarul de absolventi este absorbita de piata.
Totusi, numarul de absolventi de AC (Automatica si Calculatoare) este constant de 15 ani incoace, iar profesorii sunt tot mai greu de tinut. Deci, stimulam un sector care se dezvolta oricum (datorita competentelor bunicele, a preturilor foarte bune si a facilitatii fiscale de scutire de impozit), dar nu esti in stare sa pornesti investitii in infrastructura.
Am mai spus, Software is democratic, dar ce ne facem cu lucrurile tangibile pe care circulam in drum spre mare si munte, ori pe care mutam marfurile? Imi aduc aminte, se pun bete in roate la recuperarea TVA, cum se intampla la aeroportul din Iasi, care are o pista noua dupa cel putin 10 ani de la prima idee. Aici, timpul are rabdare cu oamenii si oamenii nu se grabesc nicaieri.

7. Tendinta de imbatranire a populatiei

Populatia se grabeste doar sa imbatraneasca. Ma bucur sa ii vad pe parintii mei cat mai mult in viata, sa isi manance pensia, cum s-ar zice. Doar ca asta aduce o problema sistemica accentuata de migratia din perioada 1995 - 2010. Multa populatie activa tanara a emigrat, destui dintre cei care au ramas sunt aproape de pensie sau au iesit deja (vezi cati se uita la Antena3), iar daca nu sunt prea aproape de pensie nu sunt pregatiti pentru meserii noi si cu multa valoare adaugata. Oamenii mai in varsta necesita mai multe cheltuieli medicale, iar daca nu cheltuie bani pe medicamente si consultatii, primesc o pensie pe masura contributiei anterioare.
Cum sistemul nostru este pay as you go, banii platiti de mine se duc la pensia tatei, iar pensia mea o vor plati copiii mei. Numai ca numarul de copii nascuti in 1993 este la jumatate aproape fata de cei nascuti in 1973, iar asteptarea este ca pensia sa fie dubla decat acum peste 20 de ani.
Care e legatura taxelor cu natura si cu pomul de Craciun, ma veti intreba.
Legatura este ca admistratia publica inseamna intelegerea fundamentelor economice. Iar acum se aud scuze, cum ar fi cea ca ne-a scazut economia din cauza faptului ca exportam in Italia si Germania. De ce nu exportam si in alta parte? Cum se poate sa nu avem scadere?
Daca imi aduc aminte un clasic in viata: 
Nu te platesc sa imi spui ca nu se poate. Asta pot sa o aflu si singur! Spune-mi cum se poate, domnule Guvernoiu!

Read More...

Ma duc sa votez

Stiu, europarlamentarele nu sunt asa de importante ca alte alegeri, dar mi-am schimbat buletinul cu domiciliul pe Iasi pentru a putea vota fara restrictii.
Stiu, maine e duminica, e o vreme grozava de mai si sunt altele de facut, dar cand veti spune ce bine e in Europa si ce rau e la noi, ganditi-va ca ati votat pentru asta.
Stiu, sectia de votare e undeva care nu e in drumul vostru, dar drumul nostru, al tuturor, e influentat de ceea ce votam.
Stiu, toti politicienii sunt de cacat, dar noi suntem mai de cacat daca nu le aratam care sunt in regula si care nu.
Stiu, numai idiotii se baga in politica sau ii intereseaza politica, dar aduceti-va aminte asta cand platiti taxe si impozite stabilite de politicieni.
Stiu, politicienii sunt unii care nu sunt in stare sa faca nimic, asa ca s-au apucat de politica, dar noi, ceilalti, ce cacat facem daca nu ii tinem sub supraveghere si nu le aratam ca pot sa piarda.
Stiu, la Pungesti, femeia de serviciu a scolii e presedinta sectiei de votare, dar eu ma duc sa votez, ca sa egalez un vot al unuia din galeria Poli Iasi, care se duce la vot pentru ca i s-a ordonat.
Stiu, fiecare isi vede de ale lui, dar de ale noastre cine isi vede.
Stiu, votul meu nu conteaza, dar o mie de voturi conteaza.
Stiu, politicienii au putere, dar si comunitatea are, atunci cand se implica. Ma uit doar la tei si la Gigi.

Deci, maine, mergeti la vot, ori acceptati ca toti betivii si ciudatii care primesc o sticla de ulei ne decid viitorul.

PS: Acum e la TV finala Champions Leagues si am stat 15 minute sa scriu asta. Sper ca macar o persoana sa mearga la vot datorita faptului ca a citit.

imagine preluata de pe constantingheorghe.blogspot.com

Read More...

Turma cum laude

Toata lumea plange cand ia odrasla 4 si toti se bucura cand ia 10. Nimeni nu se mai uita daca are legatura cu realitatea, important e sa mearga domnul Goe la un liceu bun (ce-o mai insemna si asta?!), sa aiba diploma de facultate, sa se simta parintele implinit.
Toate astea pana progenitura izbuteste sa fie vanzatoare intr-un mall, sofer pe o masina de distributie cu titulatura de director de vanzari ori mai bine functionar la stat. Atunci, sa te tii plans si jale, critica sistemului si porcaiala celor din invatamant. (Am uitat intre timp ca nenea profesorul si-a luat cateva suturi in cur de la director, inspector, colegi pe motiv ca e prea sever si a decis sa nu mai lupte cu idiotii).
In sfarsit, daca te uiti mai bine, poate ajunge progenitura parlamentar, de la 600 pot ajunge si 135231 de parlamentari. Plus 50000 de primari de comuna, cu consilierii lor cu tot. E plin parlamentul de sefi de promotie la sectia lacatusi, strungari si frizeri care mai apoi au reusit sa absolve Colegiul National de Aparare.

Nu am vazut, mai mult ca in ultima vreme, un efort mai mare de uniformizare a elevilor, contrar felului de acum 30 de ani cand intr-un comunism feroce, cand toti sfarseau cu maxim o Dacie si un apartament, scoala departaja printr-o meritocratie destul de evidenta.

O sa fie in continuare o natie de pizde de televizor, baietzashi de Italia sau Spania cu Audi second hand, folbalisti si mincinosi, care isi izvorasc mandria din rezultatele de la olimpiadele de matematica, cei care lucreaza la Microsoft si Google ori mai stiu eu care laborator de cercetare si sportivii care aduc titluri mondiale sau europene. Toate izvoare de mandrie fara nici o legatura cu realitatea inconjuratoare, accidente care confirma regula : sa absolvim toti TURMA CUM LAUDE.

Daca sunteti curiosi de ce sunt asa nervos, aruncati un ochi pe rezultatele de la capacitate. Toti sunt extraordinari de destepti pe niste subiecte de toata jena.

Si nu uitati sa il cititi pe Tolo, care m-a inspirat sa scriu cele de mai sus

Read More...

Organizarea statului in slujba cetateanului (clientului)

Statul roman isi urmeaza o transformare curioasa, indepartandu-se din ce in ce mai mult de misiunea sa: a se pune in slujba cetateanului.
Daca acum 20 de ani exista scuza unei perioade in care comunismul a preluat complet toate parghiile, iar statul se identifica cu partidul - proprietarul tarii, acum ar fi trebuit sa se schimbe cate ceva. Cred ca nu s-a schimbat in directia care trebuia. E un truism ceea ce spun, dar modernizarea statului nu s-a intamplat. Ideologia in numele careia a fost preluat statul s-a schimbat, dar metodele sunt aceleasi ca in in 1960, 1981, 1988 si asa mai departe.

imagine preluata de la Mediafax (Catalina Filip )

Ce se intampla:
A. primariile nu actioneaza decat arareori in interesul comunitatilor locale. De multe ori, primarul unei comune isi doreste functia de primar pentru ca nu are un serviciu mai bun. Ba, mai mult, propune ca localitatea sa treaca la o forma superioara de administrare: orasul. Aparent, toata lumea vrea sa devina orasean. De fapt, ca primar de oras salariul e mai mare. Ca si impozitele pe care le plateste cine plateste impozite. Sa aruncam o privire scurta la sursele de venit pentru o asemenea primarie: impozitele pe terenuri, 10-15 magazine care preiau banii pensionarilor din zona, 3-4 societati care fac agricultura si de obicei ies pe pierdere sau pe zero. Mai punem peste si alocarile bugetare pentru nevoiasi sau scoli, dar tot nu iese mare lucru.
Daca ajungem la orase, sunt cativa bagatori in seama care isi doresc sa faca politica, dar nu prea pricep ce inseamna administrare. Daca ne uitam la ce studii au unii dintre ei si cum si-au obtinut diplomele, aia care au diploma de licenta, incepe sa se aprinda un beculet legat de menirea universitatilor private. Sa ne gandim cine e pus sa administreze bugete de cel putin 100k EUR in companii. Sigur nu sunt baietii aia care au absolvit Facultatea de drept de la Universitatea Gh. Zane. Sau alte specializari similare. Majoritatea primarilor nu au cunostinte elementare de project management, managementul organizatiilor si a oamenilor, dar nici macar nu isi permit sa isi plateasca vreun consilier pentru a ii invata.

Prin urmare, fondurile europene sunt tot mai greu accesibile in comunitatile sarace, care nu au lideri capabili de a intelege restrictiile si birocratia unor asemenea raportari. Proiectele sunt preluate, de fapt, de firme specializate, dar asta e un caz fericiti.

B. Politicienii nu stiu sa faca un anume ceva.

Adăugaţi o legendă

Sa trecem putin mai departe, la consilii judetene si ministere, ca sa nu mai povestim despre parlament. In timpul campaniei electorale am citit cateva CV-uri de politicieni. Ce m-a uimit in multe cazuri a fost evolutia fulminanta a unor persoane cu educatie obscura, dar cu activitate sustinuta in organizatiile locale. Evolutia lor a fost sincrona cu cresterea influentei binefacatorilor, dar ce m-a deranjat cel mai multa fost faptul ca au fost numiti direct la conducerea unor societati cu bugetele de milioane de euro, fara a fi avut anterior aproape nici o alta experienta de conducere. Sa facem o paralela cu zona privata, unde competentele sunt esentiale pentru  a aduce profit. Numirile respective nu se realizeaza...

Sa mai luam putin in discutie si motivatiile oamenilor care intra in politica. Jumatate dintre ei nu au o cariera solida, care sa ii fereasca de dependenta fata de veniturile si avantajele de politician. O alta parte au afaceri ce pot profita de inrudirea cu structurile de conducere a agentiilor de stat. Si mai raman cativa care pot face politica ceva mai relaxati. Nu i-am vazut foarte des in fata, iar cand sunt dintre cei foarte bogati, se indreapta rapid catre categoria celor care isi favorizeaza afacerile personale in detrimentul intereselor statului.

E clar ca exista o motivatie financiara importanta in actul politic, dar interesele cetatenilor sunt rareori servite cu folos. O explicatie pe care mi-o dau singur este ca nu a existat inca un grup de politicieni care sa propuna un proiect de societate care sa mobilizeze un numar suficient de simpatizanti/alegatori/sustinatori pentru a trece peste starea actuala de fapt.

Imagine preluata de pe jurnalul.ro

C. Politicienii nu au viziune. Nici macar Iliescu, Nastase sau Basescu, marile nume de politicieni din ultimii 20 de ani.
Viziunea unui stat puternic nu a fost articulata public, iar cei care ar putea sa o faca sunt ocupati sa lucreze in companii private, in multinationale sau sa isi continue cariera undeva in lumea larga, unde primesc si remuneratia corespunzatoare. Sa traiesti cu circa 1500 EUR pe luna nu e rau in Romania, dar sigur nu te protejeaza de tentatii. Daca ne uitam la ce s-a intamplat in justitie, e clar un pas inainte, odata cu sistemul rezonabil de salarizare implementat in ultimii 6-7 ani. Sigur, nu e mult, dar asigura un venit care ii alunga pe micii spagari si le fac viata mai grea marilor spagari.

Daca as fi Victor Ponta sau Liviu Dragnea, as incepe o schimbare graduala a administratiei in scopul organizarii ei ca o companie. Ai carei clienti sunt cetatenii. As impune ca valori fundamentale ale acestei companii numite statul roman cinstea, initiativa si prietenia. Despre cinste, nu trebuie sa mai vorbesc.

As vorbi, in schimb, despre initiativa si prietenie. Initiativa e necesara. Si e o masura in a identifica ideile valoroase acolo unde se nasc. Citeam cu un an in urma despre principiile managementului radical, enuntate de Stephen Denning. Scopul unei asemenea organizatii este sa serveasca clientul si sa il incante. Asta prin activarea echipelor care se auto-organizeaza. O anumita libertate se necesara la orice nivel de executie. Si mai ales, e important ca functionarilor sa nu le fie frica sa propuna imbunatatiri. Aud in ultima vreme de la multe persoane din sistemul bugetar ca le e frica sa nu isi piarda serviciul. Consecinta acestei stari de fapt este ca acesti oameni muncesc pentru a il multumi pe sef, nu pe cetatean. Am avut contact anul acesta cu cateva servicii sociale ale statului (pentru alocatii, pentru indemnizatia de crestere). Daca ar fi cuantizata cantitatea de birocratie, cate hartii trebuie plimbate si cat de putin sunt interconectate aceste servicii, cred ca am ajunge la economii de miliarde de lei.
Ca sa nu pomenesc de lipsa de prietenie si compasiune pe care o transmit acesti functionari. Multe dintre interactiunile pe care le-am avut cu functionari ai statului au avut o constanta: "nu ma intereseaza ce ai tu nevoie, eu sunt aici si trebuie sa urmez un set de proceduri pe care nu le inteleg". E frustrant sa nu primesti nici o explicatie, sa fii tratat mai prost daca ai fi de la tara sau ai avea bani mai putini. Intamplator, sunt un contributor mai mare decat media la bugetul de stat, dar nu imi inchipui cum ar putea sa fie organizat astazi un sistem bazat pe vot cenzitar. Prin urmare, orice cetatean este un client pentru stat, prin faptul ca plateste dari si asteapta servicii. Iar aceste servicii mi le doresc livrate cu prietenie.

De asemenea, sunt necesari oameni constanti in sistem, care sa poata sustine politicile, fara a conta cine e la guvernare. Implementarea deciziilor e la fel de importanta ca luarea lor, deci schimbare tutoror tehnocratilor odata cu regimul politic e nociva. Inspectorii scolari, cei de la finante, directorii de spitale, rectorii de universitati si CSM-ul nu trebuie sa depinda de cine e deputat sau sef la consiliul judetean.

In rezumat, statul e o companie ca oricare alta. Trebuie implementata meritocratia, sa existe valori care sa fie urmate (eu propun cinstea, initiativa si prietenia), iar functiile care nu au directa legatura cu cele alese trebuie sa nu depinda de culoarea politica.

Read More...

De alegeri. Ce-o fi, o fi, ca la Scufita Rosie

[Postare ar fi trebuit sa se numeasca "Inainte de alegeri", dar m-am luat cu altele si nu am reusit sa brodez un articol pana duminica, de dimineata.]

Imagine preluata de la qmagazine.ro

Cu alegerile astea, imi vine in minte un banc porcos cu Scufita Rosie. Internetul suporta multe, asa ca il reproduc partial, ca la un matinal de radio unde pot asculta copiii. Scufita Rosie mergea prin padure, spre bunica ei. La un moment dat, ajunge intr-o poiana cu ciupercute si se apuca de cules. Lupul, o pandea de dupa un copac. Cat a cules ce-a cules, pe Scufita au trecut-o ceva nevoi fiziologice, drept pentru care a luat pozitia regulamentara. Lupul, cat ai zice "alegeri", s-a pozitionat cu ciupercuta in sus. Scufita a simtit ceva si a zis "Ce-o fi?". La care lupul, zambitor, a zis: "Ce o fi, o fi" si a pornit cu incredere in regularea normelor si regulamentelor Scufitei.

Cam asa e si cu electoratul roman, astazi. Ce-o fi? Sunt, de fapt, 3 optiuni, dintre care e limpede ca cei din USL vor castiga. Totusi, cu perspectiva unui viol in fata, din partea celor care se cheama "clasa politica", ma intreb cum voi scapa din povestea asta cu onoarea "reperata".

Pentru mine, e limpede ca "politica e o curva" si se fac multe compromisuri pentru a desfasura activitatea politica. O fi adevarat, dar e doar o scuza. Toate cele 3 optiuni politice, USL, ARD, PPDD, nu ofera garantii majore ca se vor intampla lucruri. Ce imi lipseste este viziunea de ansamblu, ce se va schimba in bine daca oricare dintre cele trei parti ar intra la guvernare. Si oameni care sa inteleaga ce se intampla in economie, in invatamant, in sanatate, in justitie, atunci cand fac propuneri legislative si se gandesc la diverse programe.

Sunt si unii care stiu despre ce vorbesc. Am luat cunostinta de curand despre activitatea lui Varujan Pambuccian, reprezentantul minoritatii armene din Romania. E mai mult decat asta, dupa parerea mea este reprezentantul minoritatii IT in Romania. Ce mi-a placut a fost continuitatea unor idei care au sustinut o industrie ce genereaza multa valoare adaugata si aduce multi bani in tara. Am mai scris aici despre pericolul care pandeste industria de IT, dar pana acolo e cale lunga si deocamdata suntem considerati una dintre cele mai puternice tari din regiune in IT. Dat fiind numarul relativ redus de angajati, cred ca nu pare inca important din punct de vedere politic.

Nu acelasi lucru l-as putea spune despre multi alti politicieni aterizati in parlament. Oamenii au o anvergura redusa, fosti sefi de birou prin ceva primarii, propulsati in fata de sponsori puternici, lideri studentesti care se viseaza ministri, juristi de la facultati obscure care au ajuns directori la companii de stat. In general, foarte multi oameni dependenti de sistemul de stat, de avantajele si banii pe care ii pot obtine numai prin sistemul PCR (pile-cunostinte-relatii). Nu ii cunosc pe toti bine, dar am regasit pe liste un fost coleg de liceu, dintr-un alt an, care banuiesc ca s-a remarcat prin implicarea rapida in politica si mai putin prin concentrarea unor competente. Totusi, a ajuns secretar de stat si candideaza la parlament. Mai apoi, un tip cu moralitate indoielnica, ce a facut vreo 10 ani facultate si era jupan la cazari, e deja parlamentar, abonat la Realitatea si candidat la primarie si deputatie.
Mai sunt si persoane aparute de curand pe harta politica, cum e tipul de la Iasisting, Blajut, ce si-a platit intrarea in politica prin inmormantarea tuturor cadavrelor de la morga din Iasi. Mai sunt probabil ca el si la celelalte partide, dar nu prea vad multi oameni care sa intre in politica din alt motiv decat pentru avantaje materiale.
Ponderea industriei de IT&C este de circa 10% dn PIB. Doar ca presedintele comisiei de IT&C este un inginer mecanic, ce a facut afaceri cu terenuri si case. Habar nu am cat de priceput este, dar mi se pare ciudat sa nu gaseasca pe cineva cu mai multa pricepere in zona. In fine, ingrijorarea mea este legata de cine va desena politicile sectoriale, pentru diverse zone industriale si cine va face legatura cu invatamantul. Este aproape o obsesie, de acum, pentru mine, cum va fi legata strategia de dezvoltare a invatamantului cu cea a dezvoltarii industriale. Eu vad doua directii de dezvoltare a invatamantului: una care sa genereze competente necesare in industrie, administratie si comert, iar cealalta care sa stimuleze cercetarea si inovarea. Nu cred ca academicul poate fi independent de industrie si admnistratie, dupa cum nu cred ar trebui sa genereze doar competentele cerute direct de industrie. Cum va face politicul pentru a integra aceste doua componente, nu stiu. Dar pana acum, sunt prea multe directii abordate si schimbate la cativa ani. Si credibilitatea scade, cu fiecare plagiat discutat.
Azi, universitatile sunt o mare fabrica de diplome si doctorate. Pericolul este in directia faptului ca nu vom mai distinge care sunt facultati bune si care nu, in care diplome sa ne incredem, dar mai alespoate scadea dramatic motivatia celor care inca nu au absolvit pentru dobandirea unei educatii bune. Nu stiu sa spun daca sunt mai multe diplome fara acoperire in cunostinte decat cele cu acoperire, dar ajunge o bata la un car de oale. Ce-i de facut din punct de vedere politic pentru a imbunatati invatamantul? Cine este persoana care sa isi asume rolul de reformator pana la capat, cum o face Raed Arafat in medicina?
Si ultimul subiect pe agenda zilei, fondurile europene. Toata lumea stie despre modelul polonez, cei care absorb aproape toti banii care sunt alocati. Noi suntem anti-modelul, apriori, toti politicienii considera banii europeni ca si productia CAP-urilor de dinainte de 1989. Sa furam, ca nu furam de la cineva anume. Daca adaugam si o birocratie stufoasa, vedem si dimensiunile esecului. Bani sunt foarte multi de absorbit, dar se poate fura relativ putin comparativ cu fondurile guvernamentale. Deci, e multa treaba de facut, oameni care sa genereze raporturi, dar se pot face lucruri interesante. Pe partea de POS DRU, unde pot aplica persoane fizice si juridice, deci nu numai statul, interesul a crescut mult si nu mai poate accesa chiar orice. In schimb, nu am observat mecanisme de sustinere a proiectelor din punct de vedere financiar. Polonezii au implementat un fel de fond de transfer care sa finanteze proiectele pana la efectuarea platilor din fonduri europene.

Sunt foarte curios cum va arata viitorul guvern si ce va implementa el in urmatoarele 3 directii.
1. Cum vor trata in continuare industria IT?
2. Care va fi strategia de dezvoltare a invatamantului in Romania?
3. Care este strategia de imbunatatire a absorbtiei fondurilor europene?

Saptamana viitoare voi posta un articol despre cum vad eu urmatoarele idei: ce inseamna lider, ce inseamna conducator, ce inseamna politician, ce inseamna negustor de voturi.

Pana atunci, va recomand articolul lui Miron Damian, din Kamikaze (il gasiti doar la chioscuri articolul), care spune asa "Votez dintr-un calcul rece si detasat". Deci, nu va lasati incantati de televiziuni si sloganuri, ganditi-va cum va poate reprezenta interesele politicienii respectivi. O varianta mai lunga si enervanta a ideii lui Miron, pe contributors.ro.

Read More...

My Hero

In antiteza cu Oajdea, care a luat 14% la Iasi gadiland la glanda sensibila pensionarii OTV-isti si somerii frustrati care asteapta pomana, Nicusor Dan a luat 9% la Bucuresti, cu mai multe voturi decat oameni care l-au vazut, dupa cum spune Tolo. A luat 70.000 de voturi, cat Nichita care mai are nevoie de timp, fara sa apara la televizor sau sa inaugureze vreun Palas dubios.

2 articole care imi dau speranta ca vor fi mai multi Nicusor Dan in Romania, care sa fie implicati in administratia publica:

Ziarul Financiar :

Nicuşor Dan, matematicianul apărut de nicăieri în politică, surpriza „cursei“ pentru Bucureşti

Tolontan:

Mulțumim, Nicușor Dan!

Read More...